Jurnaliștii din România sunt împotriva exprimării libere

Presa de sport din România trăiește din scandal. Doar din scandal. La propriu, jurnaliștii români nu sunt capabili să scrie despre sport. Pot să scrie numai și numai despre scandal. În această săptămână, au inventat un scandal în jurul meciului Dinamo DDB – FC Fcsb, totul pornind de la o glumă făcută de crainicul arenei pe care s-a jucat meciul. Povestea a scos însă la suprafață o altă față a jurnalistului român. În adâncul sufletului său, jurnalistul român iubește cenzura și urăște libera exprimare.

Costin Ștucan, care se consideră un jurnalist obiectiv, a scris pentru IAMSport un articol în care l-a criticat și pe crainicul de la meciul Dinamo DDB – FC Fcsb, dar în care a atacat și suporterii. Ștucan este deranjat că suporterii înjură pe stadioane. Chiar și-a început articolul spunând că „Până acum, speranțele firave de stopare a acestui fenomen toxic au stat în jandarmerie”.

Dacă ești un fan al istoriei, n-ai cum să nu te oprești după ce citești această afirmație și să te întrebi: „Dar stai puțin! Nu cumva naziștii procedau fix așa cu cei care îi înjurau pe ei? Nu cumva securitatea lui Ceaușescu te ridica dacă înjurai partidul?”

Ba da, fix așa a fost. În 1934, dacă mergeai la un meci de-al lui Bayern și ziceai „m**e Hitler”, nici nu mai părăseai stadionul.

Costin Ștucan vrea „metode rafinate de control”

Partea cea mai îngrijorătoare este exprimată de Costin Ștucan fix în fraza imediat următoare propoziției de mai sus. Ne spune Ștucan că: „băieții în uniforme albastru închis nu au metode rafinate de control. Pulanul și intimidarea alimentează ura.”

Metode rafinate de control, Costin Ștucan? Control. CONTROL!

Pretinzi că ești ziarist obiectiv, dar vrei să controlezi oameni. Asta e, cum ar zice americanii, pretty fucked up!

Nici nu vreau să știu la ce metode rafinate de control s-a gândit Costin Ștucan. Nu la bătăi și amenințare, e clar. Dar nu doar bătaia și amenințarea sunt fucked up (revin la această expresie americană pentru că simt că ea se potrivește cel mai bine în acest caz). Oare ar fi Ștucan de acord cu un Minister al Iubirii, precum cel din 1984-le lui Orwell? Poate și cu o Poliție a Gândirii? Dacă da, e very fucked up!

Propuneri anti-fotbal și anti-sport

Dar Ștucan merge mai departe. Ne prezintă și câteva propuneri.

1. Sancțiuni la comisii, de la FRF și LPF – Adică Ștucan cere ca cluburile să plătească atunci când fanii înjură. Dar lucrul ăsta se întâmplă deja. FRF a amendat Steaua pentru că suporterii au înjurat PSD-ul. E o măsură tâmpită, care îi face rău sportului, luând bani din conturile cluburilor pentru nimic.
2. Bilete mai scumpe, pentru ca la stadion să vină doar cei cu venituri mai ridicate – Asta e o măsură prin care Ștucan ar vrea ca patronii din Liga 1 să își civilizeze tribunele. E de o prostie uriașă. În primul rând, cei mai mulți patroni din Liga 1 sunt foști sau viitori pușcăriași, ultimii proști, niște nesimțiți cum rar vezi. Apoi, cine ești tu, Costin Ștucan, ca să decizi cine trebuie civilizat?! De unde atâta elitism. Ne spui că propunerea asta ar atrage mai mulți sponsori? Pe cine? Nu ar atrage pe nimeni. Tot Superbet ar sponsoriza toate echipele din Liga 1. Propunerea ta ar face doar ca suporterii fără posibilități materiale să nu mai aibă acces la fotbal. Atât și nimic mai mult. Și vezi că venituri ridicate are și Gigi Becali. Ești mulțumit de nivelul lui de educație?

Presa de sport din România este foarte ipocrită

În paragraful următor, Costin Ștucan îl atacă pe ascuns pe Gheorghe Mustață, al cărui nume nu îl dă, dar la care face clar referire când vorbește despre „un nucleu fidel” în tribunele Fcsbului, condus de „un personaj condamnat pentru acte de violență”. Dar stai puțin, Costin Ștucan! Gheorghe Mustață și mulți alți lideri de galerie sunt foarte prezenți în presă.

Nu trece săptămână fără să vedem știri despre ei. Nu trece săptămână fără ca ei să fie invitați la emisiuni de-ale voastre. Chiar IAMSport, blogul la care lucrează Costin Ștucan, a preluat de la Fanatik o declarație dată de Mustață săptămâna asta. Puteau și fără ea, pentru că nu era nu știu ce știre esențială pentru sport(știrea despre eșarfele din Scoția), dar au preferat să o dea. Și au preferat să o dea, ca să facă clickuri și trafic. Ca să facă bani.

Este și asta o nouă dovadă a ipocriziei din presa de sport românească.

Dar de ce te iei doar de suporteri, Costin Ștucan? Nu ar trebui să fie „controlați” și alții?

Ok. Suporterii înjură. E nasol. Dar poate că suporterii înjură și pentru că presa de sport din România este de cel mai mare rahat. Ne dăm exemplu pe noi, steliștii. Poate că noi înjurăm pe stadion pentru că ne-am săturat să vedem dezinformarea din presa sportivă, toate articolele mincinoase în care se sugerează că FC Fcsb ar fi Steaua. În cazul ăsta, ca să nu mai înjurăm noi, nu ar fi bine să fie „controlați” și cei care au promovat și care promovează această minciună? Ce zici, Costin Ștucan?

Băgăm niște metode rafinate de control și pentru presă? Care ar fi acestea? Mulți ar sugera bătaia. Noi, la Steaua Liberă, nu am cerut niciodată acest lucru și nici nu suntem de acord cu asta. Alții ar sugerea cenzura. Nici cu asta nu suntem de acord. Nici asta nu am cerut-o niciodată. Dar zi-ne tu, Costin Ștucan.

Ce ar trebui să pățească oameni precum Mironică, Grădinescu sau chiar colegul tău, Mitran?

L-am menționat pe Marius Mitran pentru că el lucrează la IAMSport, adică e coleg cu Ștucan. După meciul Fcsbului cu DDB, în cupă, a scris un articol cu titlul: „0-4, ca să înțelegem acel 0-0”. Marius Mitran, opinie fermă: „FCSB nu doar că e Steaua, dar uneori e ca Steaua de acum zeci de ani”.

Articolul a fost publicat pe site-ul IAMSport o perioadă de timp cu acest titlu, după care titlul a fost schimbat: 0-4, ca să înțelegem acel 0-0. Marius Mitran, opinie fermă: ”FCSB nu doar că are ceva de echipă mare, dar e din ce în ce mai limpede că seamănă cu marile campioane din anii de glorie ai fotbalului romanesc!”

Chiar dacă afirmația lui Mitran este una mincinoasă, pentru că FC Fcsb nu este Steaua și nu a fost niciodată Steaua, iar el știe acest lucru, pentru că lucrează la LPF și sigur a avut acces la documente în care să fie trecut anul înființării fcsbului, chiar dacă nu suntem de acord cu această afirmație, tot nu am fi cerut ca articolul să fie corectat.

Obsesia cu controlul este, poate, parte din politica IAMSport. Dar și dacă nu e, nu contează. Pe noi nu ne încălzește cu nimic faptul că acest blog încearcă să ascundă o minciună.

Pentru că asta face IAMSport. Nu interpretați această schimbare de titlu drept bunăvoință. Nu este. Este doar o încercare de a ascunde o minciună.

Dacă IAMSport are ca misiune promovarea adevărului, atunci ar fi trebuit să ia aceste măsuri:

1. Să rupă contractul cu Marius Mitran
2. Să șteargă articolul de pe pagina sa
3. Să emită un comunicat prin care să anunțe că acest articol a fost publicat, să spună că ceea ce a fost scris acolo nu a fost adevărat, să ne anunțe și că Mitran a fost dat afară iar în ultimul rând să își ceară scuze față de clubul Steaua București, cel mai mare club sportiv din România, și față de suporterii steliști.

Dar IAMSport nu a făcut acest lucru. Doar a ascuns o minciună. Și a ascuns-o prost. Chiar dacă titlul și url-ul articolului au fost schimbate, în partea de jos a paginii, la secțiunea tag-uri, se vede în continuare că articolul a fost încadrat și în categoria ”Steaua”. Adică, dacă intri pe IAMSport și cauți articole despre Steaua, îți apare și articolul ăsta.

Nu ne impresionează această încercare de a ascunde o minciună. Noi, Steaua Liberă, nu am cerut niciodată niciun fel de măsuri împotriva jurnaliștilor mincinoși. Nu am cerut să fie bătuți, nu am cerut să fie cenzurați, nu am cerut nici chiar să fie dați afară (deși ar fi normal să dai afară un jurnalist mincinos). Am cerut doar clubului Steaua să ridice acreditările acestor indivizi. Dar asta înseamnă doar că ei ar trebui să își cumpere bilete pentru a intra la evenimentele Stelei. Accesul lor nu ar fi blocat. Doar nu ar mai putea intra gratuit.

Nu am cerut niciodată măsuri împotriva lor și nici nu o să cerem. Le vom răspunde. Vom arăta de ce articolele lor sunt mincinoase. Vom apăra Steaua mereu. Dar nu avem nevoie ca minciunile lor să fie ascunse. Pentru că nu trebuie să fii Sun Tzu ca să îți dai seama că e mai ușor cu dușmanul pe care îl vezi, decât cu cel ascuns.

Dublul standard este limbajul jurnalistului sportiv român

Am spus că jurnaliștii sportivi din România sunt ipocriți, dar poate că ar trebui să discutăm puțin mai în detaliu despre acest subiect. Costin Ștucan e dezgustat astăzi de ce se întâmplă în fotbalul românesc, dar nu l-am auzit niciodată să spună că e dezgustat de Muhammad Ali.

Cum am ajuns la Muhammad Ali? Foarte simplu. Muhammad Ali a fost unul dintre cei mai mari boxeri din toate timpurile (unii spun că cel mai mare). A fost în același timp un expert în ”trash talking”, adică jigniri.

Înainte de fiecare meci, Ali își umilea adversarii. Era extrem de brutal. Mult mai brutal decât era în ring, culmea! Și în ring Ali nu era cuminte deloc!

Pe Joe Frazier l-a numit ”Uncle Tom”, o jignire foarte mare pentru americanii cu origini africane. S-a dus cu o portavoce acasă la Sonny Liston și striga despre aceasta că e un laș, că e un vagabond sau că e urât.

Ali a jignit boxeri, a jignit jurnaliști, a jignit pe toată lumea. Și nimănui nu i-a păsat. De ce?

Pentru simplul fapt că toți s-au îmbogățit de pe urma insultelor lui. Pentru Ștucan, probabil că Ali a fost doar un prost fără cei 7 ani de acasă. De fapt, a fost un geniu al promovării. Fiecare cuvânt pornit din gura lui Ali a făcut ca încă un cetățean să vrea să urmărească următorul său meci. Și încă unul, și încă unul, și tot așa, până când toată planeta a vrut să-l vadă pe Ali.

Așa s-a îmbogățit el, așa s-au îmbogățit adversarii lui, așa s-au îmbogățit cei care organizau meciurile și așa s-au îmbogățit și jurnaliștii care au scris despre aceste meciuri.

Iar Ali nu a fost singurul sportiv care a procedat la fel. Chiar foarte recent, Connor McGregor, cu a sa gură spurcată, a făcut ca artele marțiale mixte să fie unul dintre cele mai populare sporturi de pe glob. El a făcut din UFC un fel de Champions League al MMA-ului. El i-a făcut pe colegii lui Ștucan să înceapă să scrie despre MMA și UFC, deși niciunul dintre ei nu știe nici măcar de la ce vin cele trei litere, M, M și A.

Că ne place sau nu, înjurăturile suporterilor nu afectează negativ niciun sport. Ba chiar ajută. Nu doar că cresc nivelul de interes, dar fac sportul mai palpitant. Și, fără supărare, fotbalul românesc chiar are nevoie de foarte mult gust, pentru că în acest moment e 0. De la astfel de înjurături se nasc derby-uri. Vezi derby-ul Clujului, CFR vs U, sau chiar ceea ce ar deveni cu siguranță cel mai mare derby din România, peste Steaua – Dinamo, Steaua – FC Fcsb.

Dacă Steaua ar juca mâine contra celor de la FC Fcsb, presa ar exploda de fericire. Și Costin Ștucan știe acest lucru.

Cenzura nu ajută pe nimeni, niciodată!

În încheiere, să revenim totuși la subiectul de la care a plecat acest articol. La meciul Dinamo DDB – FC Fcsb, crainicul dinamovist a făcut următoarea afirmație: „George Becali efectuează o schimbare la pauză! Octavian Popescu îl înlocuiește pe Baeten“

Vor spune unii că a fost o glumă. Însă, dacă urmărești fotbalul românesc, știi sigur că nu e. E un lucru cât se poate de adevărat. Toată țara știe că Becali face schimbările la echipa sa.

Și, atunci, care a fost problema?

Se pare că, în România, nu ai voie să spui adevărul despre Becali. Sau să faci glume pe seama sa, în cazul în care respectiva afirmație a fost într-adevăr făcută cu scopul de a stârni râsete.

Andrei Nicolescu, șeful celor de la Dinamo DDB, club care nu e Dinamo București, a zis că e lipsă de respect. Nu. Lipsă de respect este să nu îți plătești foștii fotbaliști, domnule Nicolescu. Ce a făcut crainicul dumneavoastră a fost cel mult o glumă, deși, din nou, toată țara știe că Becali face schimbările la FC Fcsb.

Dar Ștucan s-a bucurat că acest crainic a fost sancționat. A spus că e „o urmă de speranță la decență și în Liga 1“. Asta e o urmă de speranță la decență? N-ar fi fost mai decent dacă Nicolescu și-ar fi plătit foștii jucători? Sau dacă ar fi plătit câteva din cele aproape 25 de milioane de euro pe care Dinamo DDB le datorează? N-ar fi fost mai decent dacă Dinamo DDB n-ar fi intrat în insolvență de două ori în mai puțin de 10 ani? E decent că un crainic a fost sancționat pentru o glumă? Asta e fucked up, domnule Ștucan!!!

Exemplul prost dat de domnul Ștucan

În încheierea articolului său, Costin Ștucan a dat un exemplu despre care el crede că e un argument puternic în favoarea sa. Ne-a spus o poveste despre un crainic al celor de la Celtic, care a fost dat afară în 1993, pentru că a spus asta pe stadion:

“Doamnelor și domnilor, vă rugăm să vă ridicați pentru a ține un minut de reculegere. Minutul de reculegere va fi în memoria campaniei lui Rangers din Liga Campionilor care acum câteva momente a încetat din viață în Bulgaria”.

A fost o glumă care se referea la faptul că Levski a scos Rangers din Champions League. Și a fost o glumă chiar bună. Una despre care chiar Ștucan spune că i-a amuzat pe fanii de la stadion. Doar că șefii lui Celtic nu au fost de acord și l-au dat imediat afară pe crainic.

Asta i s-a părut o idee bună lui Costin Ștucan, care și-a încheiat articolul astfel:

“Deși Celtic și Rangers sunt despărțite ca apa și uleiul de o rivalitate seculară cu profunde rădăcini politice și religioase, respectul reciproc la nivel oficial e supapa prin care tensiunile sunt dezamorsate și canalizate departe de ură și violență. E o lecție puțin cunoscută din care Liga 1 poate învăța, chiar dacă trei decenii mai târziu. Asta doar dacă reflexul balcanic nu va acționa primul, cu indolenta replică “ce mare chestie a făcut și ăla?!”

Ce nu spune însă Costin Ștucan e faptul că cei de la Celtic și cei de la Rangers se urăsc în continuare și azi. Ce nu spune e că în continuare cele două grupări de suporteri se bat pe unde se prind. Adică nu spune că sacrificarea crainicului nu a influențat cu absolut nimic nivelul de civilizație al suporterilor. Dar concedierea sa a avut un efect: a anunțat ceea ce urma să se întâmple cu Scoția.

În acest an, în Scoția a fost dată o lege împotriva limbajului care incită la ură (hate speech). Astfel, dacă astăzi ești scoțian, intri pe Facebook și faci o postare în care spui că nu crezi că e normal ca bărbații să participe la competiții sportive pentru femei sau în care spui că nu ești de acord cu primirea imigranților ilegali, poți face pușcărie. Nu că poți. Vei face cu siguranță. Dacă cineva raportează postarea ta la poliție, vei face pușcărie.

Acesta este motivul pentru care cenzura nu e bună. Ți se pare că e bună, atunci când ea îi pune pumnul în gură celui care te înjură, dar ceea ce i s-a întâmplat lui o să ți se întâmple și ție, atunci când, inevitabil, calci strâmb.

“Ce mare chestie a făcut și ăla?!“ nu e o replică indolentă, venită din reflexul balcanic. E chiar o întrebare bună. A făcut respectivul ceva rău? A incitat la violență? A dat dovadă de rasism, xenofobie, etc? Nu. A făcut o simplă glumă, care nu a afectat în mod negativ pe nimeni.

Da, dacă ar fi incitat la violență, ar fi meritat să fie dat afară în șuturi. Chiar să fie ridicat de poliție. Dacă s-ar fi luat de culoarea pielii suporterilor fcsbiști, la fel. Dacă ar fi provocat panică și ar fi pus în pericol viața și sănătatea altor oameni, ar fi meritat să facă pușcărie fără dar și poate. Ani buni de pușcărie. Adică există situații când trebuie să fie luate măsuri. Dar nu pentru o glumă.

Costin Ștucan a învățat bine lecția

Articolul e lung, dar, dacă ai citit până aici, sigur mai ai timp pentru încă două-trei cuvinte.

Prin 2013, Becali a obținut concedierea lui Ștucan de la Sport.ro. De ce a cerut Becali acest lucru? Pentru că Ștucan, în emisiunea pe care o avea la respectivul post, a ironizat faptul că Becali a făcut o schimbare în meciul FC Fcsbului cu Chelsea:

”Eu am aflat de la Mihai Stoica, de pe Facebook, că sunt dat afară… că sunt scos de la emisiunea de pe o perioadă determinată.

Groaznic moment. Și știi, de ce nu? Pentru faptul că am repetat de prea multe ori pentru gustul lui George Becali imaginile cu Argăseală, trimis ca un porumbel voiajor, din lojă, telefonia mobilă era blocată, erau 50.000 de oameni în tribune… Și Becali îl trimite pe Argăseală să-i facă schimbarea lui Reghe.

Argăseală coboară, îl cheamă pe Mache, Mache îl cheamă pe Meme, Meme îi transmite… Ei zic că n-au făcut, dar după două minute s-a făcut schimbare… Și l-am difuzat de mai multe ori decât ar fi fost pe gustul lui George Becali.

Și a făcut presiuni și asta spune multe și despre relațiile dintre anumiți oameni din media și oamenii din fotbalul românesc. A făcut presiuni și iată că în urma presiunilor… Becali mi-a recunoscut la telefon, alb pe negru, că da, l-am sunat pe X și te-a scos de pe post”, a povestit Costin Ștucan la podcastul ”SportCast cu Sile”.

După acest episod, Costin Ștucan ar fi trebuit să învețe ceva. De fapt, se pare că a învățat. Doar că a învățat fix inversul a ceea ce trebuia să învețe.

Jos cenzura, Costin Ștucan!