RSC Anderlecht 1986 – O echipa nationala
Pe 16 aprilie, stelistii si-au amintit cu drag de victoria cu echipa belgiana RSC Anderlecht, victorie obtinuta cu un fabulos 3-0, acum 31 de ani. Acel meci ne-a deschis larg usa catre finala de la Sevilla.
Din pacate, multi dusmani de-ai Stelei s-au folosit de aceasta victorie cu 3-0 pentru a sugera ca Steaua a avut noroc si ca RSC Anderlecht nu era o forta in acele vremuri. Fie ca e vorba de dinamovisti, de ziaristi platiti sau de alti indivizi carora Steaua le produce frustrari, toti se folosesc de lipsa de cunostinte a publicului larg pentru a dezinforma si pentru a transforma acea campanie europeana a Stelei, cea mai mare realizare a fotbalului romanesc, intr-o simpla intamplare norocoasa.
Nu exista cuvinte pentru a descrie Sevilla ’86. Fotbalul romanesc nu se va mai intalni niciodata cu o asemenea realizare. De aceea e foarte important sa stim totul despre ce s-a intamplat in acel sezon. In acest articol, vom vorbi despre adversarul pe care Steaua l-a intalnit in semifinala.
Cine era RSC Anderlecht in 1986?
Astazi, RSC Anderlecht este considerata una din echipele bune ale Europei, dar nu una de top. In 1986, insa, echipa belgiana era vazuta ca facand parte din crema fotbalului european. Anii 70 si 80 au fost foarte darnici cu ei. RSC Anderlecht a castigat doua Cupe ale Cupelor, in 1976 si 1978, o Cupa UEFA, in 1983, si inca doua Supercupe ale Europei, in 1976 si 1978. Era vorba de un palmares care punea la respect intreg fotbalul romanesc.
Din acest motiv, nici nu a surprins pe nimeni faptul ca in tur, la data de 2 aprilie 1986, Anderlecht a batut Steaua, la Bruxelles, cu scorul de 1-0. Golul partidei a fost marcat de fostul mare fotbalist belgian, Enzo Scifo. Acesta era doar una din vedetele echipei.
Sa revenim insa la data de 16 aprilie. Acel retur este considerat un meci de referinta al fotbalului romanesc. In Ghencea au venit atunci 30 de mii de oameni, umpland stadionul Steaua pana la refuz. Cu totii au venit ca sa-i vada pe stelisti:
Steaua Bucuresti: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Barbulescu (89 Weissenbacher), Balan, Stoica, Boloni, Balint (Radu II), Lacatus, Piturca. Antrenor: Emeric Ienei.
Insa nici belgienii nu erau de ignorat:
RSC Anderlecht: Vekeman – Grun, Peruzovici (74, Demol), Olsen, Andersen – Frimann, Vandereycken, Scifo, Vercauteren – Lozano, Vandenbergh. Antrenor: Arie Haan
Despre mijlocasul ofensiv Enzo Scifo am discutat deja. El este cunoscut in Romania. Dar cine erau ceilalti?
Antrenorul, Arie Haan, era un fost mare fotbalist olandez, triplu castigator al Cupei Campionilor Europeni, cu Ajax Amsterdam, o vedeta a vremii. Ca jucator, acesta castigase si cu Anderlecht 4 din cele 6 cupe internationale ale belgienilor.
Dirk Vekeman, portarul, a fost crescut de Anderlecht, club la care a activat intre 1975 si 1987. A facut parte din lotul care a castigat Cupa UEFA in 1983.
Georges Grun era un international belgian, care a strans in cariera sa 77 de meciuri si 6 goluri pentru nationala tarii sale. A mai castigat si o Cupa a Cupelor cu Parma, in 1993.
Luka Peruzovici era un croat care a strans 17 meciuri pentru nationala Iugoslaviei, intre 1974 si 1983.
Morten Olsen, unul dintre cei mai mari aparatori danezi, este un nume cunoscut romanilor. Palmaresul sau include un numar impresionant de 102 meciuri pentru nationala Danemarcei.
Henrik Andersen, fundasul stanga, danez si el, ca si Morten Olsen, nu are un palmares la fel de impresionant ca al conationalului sau. Acesta a adunat doar 30 de meciuri si 2 goluri pentru Danemarca.
Al treilea danez din lotul Anderlechtului, Per Frimann a jucat si el 17 meciuri pentru nationala Danemarcei.
In 1986, René Vandereycken era unul din veteranii echipei. La cei 33 de ani pe care ii avea atunci, belgianul adunase deja 50 de meciuri in tricoul nationalei sale.
Franky Vercauteren era alta legenda a belgienilor. Acesta a jucat ca extrema stranga, reusind 93 de goluri in 367 de meciuri pentru Anderlecht, intre 1975 si 1987. Pentru nationala Belgiei a jucat 63 de meciuri si a marcat de 9 ori.
Spaniolul Juan Lozano nu a jucat niciodata pentru nationala tarii sale. Insa, intre 1983 si 1985, acesta a jucat la Real Madrid, marcand 6 goluri in 24 de meciuri.
Erwin Vandenbergh era omul de gol al belgienilor. Acesta castigase Gheata de Aur in 1980, pe vremea cand juca la Lierse. S-a transferat la Anderlecht in 1982 si a marcat pentru echipa din Bruxelles 87 de goluri in 121 de meciuri. Pentru Belgia a jucat 48 de meciuri, marcand 20 de goluri.
In acel meci au mai jucat alti 2 jucatori pentru RSC Anderlecht:
Stephane Demol, fundas central, avea in acel moment doar 20 de ani. Cariera sa era la inceput. A jucat de 38 de ori pentru nationala Belgiei.
Arnór Guðjohnsen, tatal faimosului international islandez Eiður Guðjohnsen, a fost ce-a de-a doua rezerva folosita in acel meci de RSC Anderlecht. In cariera sa de 23 de ani, acesta a jucat de 73 de ori pentru Islanda, marcand si 14 goluri.
Cu acesti jucatori, Anderlecht a ajuns in semifinalele Cupei Campionilor trecand de Omonia Nicosia si Bayern Munchen.
Notre respect, Andelecht!
Cu asemenea jucatori in lot, e usor de inteles de ce multi „experti” ai vremii ne credeau victime sigure. Steaua avea si ea un lot foarte bun atunci, insa doar Boloni, cu cele 102 meciuri jucate pentru Romania, putea sa le tina piept palmareselor individuale ale belgienilor. Cu toate acestea, echipa noastra s-a impus pe teren.
Piturca a deschis scorul, in minutul 4, iar Balint a facut 2 la 0 in minutul 23. Pana la final, Piti a mai marcat un gol, facand tabela sa arate 3-0 pentru Steaua. Insa scorul acesta fabulos nu a fost singurul lucru care a aparut atunci pe tabela stadionului. Romanii le-au transmis si un mesaj belgienilor:
„Notre respect, Anderlecht!”
Este, poate, cel mai potrivit mesaj care putea fi trimis. In ciuda scorului, RSC Anderlecht era atunci o forta a Europei. Steaua nu i-a invins cu 3 la 0 pe belgieni pentru ca acestia erau slabi, cum vor altii sa credem, ci pentru ca echipa noastra era si ea o forta, cea mai puternica echipa din Europa anului 1986.
Va atasam mai jos un rezumat video al acestui meci incredibil. Vizionare placuta!
Doamne ce vremuri….de ce am ajuns aici astazi?..pai trebuiau facute statui la jucatori…si eu cred ca istoria nu se va mai repeta….Mie dor de stadion..de tot…
Cred că în primul rând ar trebui făcută o statuie a lui Ion Alecsandrescu în fața noului stadion.