Francisc Zavoda, unul din stâlpii de bază ai măreței CCA

Pentru cei mai mulți, clubul armatei, Steaua București, reprezintă doar un pas în carieră, o altă rubrică într-un CV. Sunt însă unii, mult mai puțini la număr, pentru care se pare că acest club a fost făcut. Sau poate că ei au fost făcuți pentru Steaua. Nu ne vom da seama niciodată care este varianta corectă. Ce știm însă e că acești indivizi există. Printre ei s-a numărat și Francisc Zavoda.

Feri s-a născut la data de 14 aprilie, în 1927, la Rodna, județul Bistrița-Năsăud. Însă fotbalistul Feri ”s-a născut” în 1938, la Baia Mare. Acolo a făcut primii pași în sport, legitimat la clubul Phoenix Baia Mare. A stat la Phoenix până în 1948, când, pentru un sezon, s-a transferat la CFR București, echipa care avea să devină Rapid, unde a jucat alături de alți giganți ai fotbalului românesc, precum Apolzan sau Bazil Marian.

Destinul l-a trimis la Steaua. Destinul sau un milițian

Francisc Zavoda nu a stat mult la Rapid. A părăsit Giuleștiul după doar un an. Era la vârsta încorporării și nu prea voia să facă armata. S-a gândit așadar că i-ar prinde bine un transfer la o echipă care l-ar putea scăpa de asta. Astfel, la 1 august 1949, împreună cu Piți Apolzan, și el de vârsta stagiului militar, s-a dus omul nostru pe strada Lipscani, unde era sediul celor de la … Dinamo București.

Cum ar fi fost ca unul dintre steliștii legendari să joace la Dinamo?! Nici nu trebuie să ne gândim la asta. Cum am zis la început, când e vorba de oameni ca Francisc Zavoda, ori ei au fost făcuți pentru Steaua, ori Steaua a fost făcută pentru ei. Iar lucrul acesta s-a văzut chiar în acea zi de august.

Feri și Piți erau la ușa ”câinilor0”, gata să intre în ”cușcă”, când destinul și-a făcut simțită prezența. S-a întâmplat ca în acea zi destinul să ia forma gardianului de la intrare, un milițian ca toți cei din glumele cu milițieni. Arogant și cu o șmecherie pe care doar el o înțelegea, acesta le-a spus celor doi fotbaliști că ei nu sunt de Dinamo. La clubul miliției se făcea instrucție serioasă, i-a prevenit el. Fotbaliștii se pregăteau cot la cot cu răcanii, deci să nu se gândească ei la viața bună și la fotbal.

Ce noroc pe cei doi mari steliști! Glonțul tocmai le trecuse pe lângă ureche. Așa că băieții stânga-împrejur și duși au fost, oferindu-i satisfacție milițianului care a știut de la început că ei nu au ce căuta acolo.

Feri și Piți s-au dus așadar la celălalt club bucureștean care-i putea scăpa de stagiul militar. Pe vremea aceea se numea CSCA București. Astăzi îl știm ca Steaua. Apolzan și Zavoda au semnat, au luat pe ei tricourile roș-albastre și nu au regretat nimic.

Zavoda Întâiul!

Așa a ajuns Francisc Zavoda la Steaua. În acel moment, încă avea acest nume. Nu pentru mult timp însă. Asta deoarece, în 1951, fratele său, Vasile, a semnat și el cu CCA, nume pe care Steaua l-a adoptat în 1950. Francisc a devenit astfel Zavoda I, iar Vasile a devenit Zavoda II. Împreună, au format o dinastie care i-a adus CCA-ului glorie și renume mondial. Asta nu e o exagerare.

Francisc era atacant. Vasile era fundaș. Nu s-au călcat așadar pe degete prin teren. Au jucat amândoi titulari în echipa CCA-ului. Și ce echipă era! Pe lângă frații Zavoda, în teren publicul îi mai putea vedea pe Ion Alecsandrescu, Gicu Constantin, Tătaru, Onisie, Bone, Cacoveanu, Apolzan, Toma, Voinescu – grei ai greilor! Ce echipa! De fapt, ce ”team”! Ca să folosim limbajul vremii.

Și e corect să trecem puțin la limba engleză, pentru că de această limbă s-au legat cele mai mari realizări ale clubului nostru în anii 50.

În deceniul petrecut la Steaua, Francisc Zavoda a câștigat 5 titluri și 4 cupe. E destul să privim acest palmares ca să înțelegem că CCA a dominat deceniul cu numărul 5 al secolului trecut. În România nu avea egal. De fapt, echipa națională a României era CCA, lucru dovedit la data de 22 aprilie, în 1956. Atunci, România a învins Iugoslavia, la Belgrad. În teren au jucat 11 steliști, golul fiind marcat de unul din ei.

Francisc Zavoda a fost titular atunci. Nici nu avea cum să nu fie. România a impresionat în acel meci. De fapt, CCA a impresionat în acel meci. A impresionat și a atras privirile celor de la Luton Town, o forță a fotbalului britanic, care, la o lună după meciul de la Belgrad, a venit la București pentru a juca un amical cu CCA.

Probabil că englezii s-au gândit că va fi un meci ușor. Până la urmă, ei inventaseră acest sport. Era imposibil ca altcineva să le dea lecții. Dar CCA le-a dat. Ai noștri i-au zdrobit pe englezi cu un 5-1 care a șocat întreaga planetă. Au marcat atunci Constantin, de două ori, Cacoveanu, Alecsandrescu și , bineînțeles, Zavoda I.

De aici, a urmat faimosul turneu în Anglia, în care CCA a impresionat din nou, arătându-le britanicilor că nu doar ei știu fotbal și punând practic România pe harta fotbalului mondial.

Cum a ajuns CCA așa puternică?

Totuși, cum a ajuns CCA așa de puternică? Clubul era practic unul nou înființat. Avea doar 9 ani la momentul turneului din Anglia. Avea doar 9 ani iar în palmaresul său se regăseau deja 4 titluri naționale și 5 cupe. Așadar, care a fost secretul?

Un singur cuvânt: PROFESIONALISM!

Marea CCA a avut norocul de a avea în lotul său mari profesioniști, oameni foarte buni la ceea ce făceau. Și vorbim aici atât despre fotbaliști, cât și despre antrenori, cât și despre staff și despre ceilalți oameni din club.

Antrenori precum Gheorghe Popescu sau Ilie Savu au știut cum să îi pregătească și cum să îi folosească pe fotbaliști precum Francisc Zavoda sau Ion Alecsandrescu, pentru a scoate totul de la ei. Mai mult, Ilie Savu a avut inspirația de a-i coopta în staff-ul tehnic pe Virgil Economu, un adevărat filosof al fotbalului, dar și pe profesorul universitar de la ANEFS, Victor Cojocaru, pentru pregătirea fizică. Clubul, antrenorii și fotbaliștii s-au făcut mari împreună!

Pregătire cu cearșaful

Să discutăm puțin despre fotbalistul Zavoda I. Foarte priceput din punct de vedere tactic, Feri deținea și o tehnică individuală excelentă, fiind și foarte luptător pe terenul de joc. Toate aceste calități l-au împins în cinciul ofensiv stelist (pe vremea aceea echipele jucau cu 5 atacanți).

Jocul ofensiv al CCA-ului se baza în acei ani pe viteza și centrările extremelor Cacoveanu și Tătaru, pe tehnica interilor Francisc Zavoda și Gheorghe Constantin, și pe eficiența lui Ion Alecsandrescu. I-am împărțit în grupe pentru a înțelege mai bine jocul practicat de clubul nostru în acei ani, dar și metodele de pregătire. Iar despre metodele de pregătire putem spune că erau revoluționare!

La CCA, Ilie Savu își antrena fotbaliștii ofensivi cu… cearșaful! Mai bine zis, cu 3 cearșafuri. Să explicăm.

Pentru a le intra fotbaliștilor în reflex jocul, pentru a ajunge să se găsească mai bine pe teren, Ilie Savu întindea pe teren 3 cearșafuri. Unul era pus la colțul(câte unul la fiecare colț – se lucra pe ambele părți ale terenului) careului de 16, unul înspre linia de centru și ultimul la punctul cu var. Cacoveanu și Tătaru centrau, Zavoda I, Popescu și Alexandrescu, fiecare pe locul lui, trebuiau să primească, să paseze, să marcheze. Simplu, logic și frumos, cu rezultate pe care le cunoaștem acum.

“Eram toţi prieteni, in­diferent că eram de la Stea­ua, Dinamo, Rapid sau alte echi­pe. Peste tot ne vedeai împreu­nă. La reunirile «naţionalei» stăteam la hotel. În deplasări mergeam cu trenul. Cîte opt în compartiment. la clasa a treia. Dormeam cu rîndul. Cînd unii aţipeau, ceilalţi stăteau pe culoar, să le facă loc. N-am pri­mit niciodată nici o primă, nici în străinătate. Noi jucam din pa­siune şi pen­tru onoare. Cred că dacă pui sufet, chiar şi azi, cînd totul e pe bani mulţi, contează.”, și-a amintit Francisc Zavoda peste ani. 

La Steaua, Feri Zavoda a jucat 174 de meciuri și a marcat 33 de goluri. A jucat de 8 ori la națională. În cupele europene a jucat de 3 ori, marcând un gol. Dacă cifrele acestea nu impresionează, țineți cont de faptul că în acele vremuri se jucau mult mai puține meciuri. Mai ales meciuri internaționale. Condițiile erau diferite, fotbalul fiind mult mai greu.

“Cum o loveam odată! Dacă aveam min­gea asta pe vremea mea, mar­cam o grămadă de goluri. Atunci se juca cu minge cu şireturi. Era mult mai grea. Cînd o loveai cu capul îţi zdruncina creierii”, a spus fostul nostru atacant, într-un interviu pentru Gsp, vorbind despre una din mingile moderne.

Francisc Zavoda, un om corect și cinstit

În 1956, în drum spre Anglia, Francisc Zavoda a fost abordat în Germania de doi indivizi. Aceștia i-au oferit o sumă mare de bani, pentru a semna cu echipa lor.

“Eram în Berlinul de Est şi ne pregăteam să trecem în Vest. Au venit în camera mea de hotel doi domni, care vor­beau bine româneşte, cu o valiză în mână. În valiză erau mult peste 100.000 de mărci şi un bilet cu numele meu. Nu am mai văzut aşa mulţi bani pînă atunci. Mi-au zis că dacă semnez şi merg cu ei în Vest, banii vor fi ai mei. Nu am semnat. M-am gîndit la fratele meu, care rămânea în ţară şi urma să fie dat afară din armată. La fel şi restul familiei mele ar fi avut de suferit. Când m-am întors în ţară am văzut cât de bine lucra securitatea. Ei ştiau că mi se propusese să rămân în Germania Occide­ntală”, a povestit Feri Zavoda.

Francisc Zavoda a fost corect și cinstit în întreaga sa carieră. La CCA a jucat până în 1960. Apoi a continuat ca antrenor secund al lui Gică Popescu, până în 1966. A plecat după un meci pe care Steaua (CCA își schimbase numele în 1961) l-a pierdut cu 4-0. Francisc Zavoda i-a bănuit atunci pe câțiva din elevii săi că au trântit meciul. Ca inter stânga, el realizase ceva pentru acest club. E de înțeles așadar că nu putea respira același aer cu niște indivizi pe care îi considera vânzători. A plecat și s-a înscris la Academia Militară, ale cărei cursuri le-a urmat între 1966 și 1969. Apoi s-a angajat la MApN.

Totuși, a mai revenit în fotbal, În 1979 a antrenat ASA Tg. Mureș, echipă considerată satelist de-al Stelei. Și poate că a fost, dar nu cu și în perioada în care antrenor a fost Zavoda I. Atunci, ASA a învins Steaua cu 1-0. Însă, în 1980, Feri a plecat și de la Tg. Mureș, dezgustat fiind de faptul că, la ordinul comandantului, colonelul Pintilie, echipa sa a fost obligată să cedeze puncte la Cluj și Satu Mare. Și-a mai încercat norocu la Brăila, în 1983, și la Iași, în 1984, apoi s-a retras de tot.

Pentru întreaga sa activitate, Francisc Zavoda a primit titlul de maestru emerit al sportului.

Din păcate, fostul nostru mare atacant s-a stins din viață în 2011, la vârsta de 84 de ani. Astăzi, de ziua sa, steliștii trebuie să își amintească de el și de realizările sale ca fotbalist și ca om.

Francisc Zavoda a fost unul din cei care au format Steaua, care au făcut ca clubul nostru să fie ceea ce este acum. Părți din el au rămas în ADN-ul Stelei și trebuie să se regăsească în fiecare stelist adevărat.

Îți mulțumim pentru tot, Francisc Zavoda I! Steliștii nu te vor uita niciodată!