Comunistul Mironică, membru de partid

Mihai Mironică nu este un tip impresionant. Nu e foarte inteligent, nu e nici foarte amuzant, nu mai mult decât poate să fie un personaj înzestrat cu fața sa. Însă nu ar trebui să vorbim despre ceea ce nu este Mironică. Mai degrabă, ar trebui să vorbim despre ceea ce este. Mihai Mironică este un comunist, pe care nici măcar o revoluție nu a reușit să îl împiedice să devină membru de partid.

Într-un articol scris la începutul anului ( „Laszlo mai moale, Boloni…” Mironica are un comentariu DUR dupa afirmatiile facute de Boloni: „Nu poate sa se dezbare de ce au sadit comunistii in mintea lui!”), acesta l-a acuzat pe Ladislau Boloni că are mentalitate de comunist. A făcut-o pentru că fostul nostru mare mijlocaș a îndrăznit să spună că Becali i-a făcut rău Stelei. Așadar, două mari greșeli pentru Boloni:

1. a îndrăznit să se abată de la scenariul impus de către partidul care este astăzi mafia fotbalului românesc (Becali a salvat Steaua, a preluat Steaua etc.)
2. a îndrăznit să critice liderul suprem.

Ambele sunt păcate capitale într-un sistem totalitar. Iar Mihai Mironică, ca un adevărat membru de partid, a sărit la gâtul dușmanului.

Doar partidul contează!

Atacă Mironică! Începe cu propaganda, ne spune că Becali a salvat Steaua. Apoi sare și atacă la persoană, spunându-ne că Boloni e ipocrit, că ar trebui să îi fie recunoscător lui Becali. Nu în ultimul rând, îl atacă pe Talpan și lovește în clubul Steaua, ca să se convingă cei care privesc că el știe poezia. El e un membru de partid în adevăratul sens al cuvântului, cu carnețel, epoleți, cu tot.

A salvat Becali clubul Steaua? Nu. A preluat el clubul Steaua? Tot nu. Dar aceste informații sunt irelevante pentru comunistul Mironică, pentru care ideea de proprietate nu există. „Ce-i al tău e și al meu, și mai ales al domnului Becali” – așa gândește Mihai Mironică. Din acest motiv, el nu reușește să accepte că Becali nu a preluat Steaua doar pentru că a vrut. Nu reușește să priceapă că Steaua București este proprietatea statului român și, chiar dacă nu e vorba de proprietate privată, e tot proprietatea cuiva. Asta înseamnă că nu poate nimeni să vină și să și-o însușească doar pentru că vrea.

Mihai Mironică nu deține însă capacitatea intelectuală pentru a înțelege aceste concepte. Nu poate și nici nu vrea să priceapă că oamenii ca Becali au furat. Și nu vrea, pentru că și el este tot un Gigi Becali, unul mai mic.

Și dacă nu e un Gigi Becali mai mic, cu siguranță e un admirator. Mironică, cu mentalitatea sa de comunist adevărat, apreciază un tiran care nu se teme să ia cu forța ceea ce își dorește. Sigur, Mironică scrie astăzi articole prin care încearcă să sugereze că nu e comunist, îi atacă pe alții numindu-i comuniști, însă, în toate aceste povești, comunist e doar el.

Becali și ceilalți gropari ai fotbalului românesc sunt și ei produse ale comunismului. Sunt oameni nu foarte inteligenți, cu porniri totalitare. Exact la fel ca Nicolae Ceaușescu. Exact la fel ca Stalin, Lenin și orice alt mare tiran al secolului trecut. Mironică are și el porniri totalitare, dar nu are putere. Astfel, în lipsa partidului care să-i ofere această putere, s-a orientat către un nou tip de „partid”, partidul infractorilor care au distrus sportul românesc.

În fața lor, Mironică e vasal. Exact așa cum trebuie să fie un membru de partid. Ei vorbesc, el ascultă. Dacă alții vorbesc peste marii conducători, câinele loial sare la jugulara impertinentă. De asta nu are voie Ladislau Boloni să vorbească.

În orice sistem totalitar, libertatea de exprimare e întotdeauna cea care dispare prima. 

Din fericire, un comunist ca Mironică nu mai are astăzi putere. Se crede poate puternic, pentru că poate scrie 3 cuvinte pe undeva și pentru că are o emisiune TV, dar aceste lucruri și-au pierdut din putere. Astăzi, din fericire, avem și noi acces la astfel de unelte. Dacă vrem să scriem un articol în care să arătăm că Mironică vorbește prostii, o putem face ușor. Cum am făcut și acum. Dacă vrem să facem o emisiune, putem face și asta. Și chiar există șanse ca o emisiune de acest tip să fie mai urmărită decât cea făcută de Mironică.

E bine însă să vedem cum acești comuniști se zvârcolesc cu jugularele umflate de nervi. Și trebuie să spunem că Mironică nu e singurul. Sunt mulți ca el. Mulți care se dau jurnaliști sportivi, dar care mereu lovesc în sportivi și niciodată nu îndrăznesc să îi critice pe cei care chiar fac rău sportului.

Comparați acest tip de comportament cu comportamentul membrilor de partid, de pe vremea lui Ceaușescu, și veți vedea că nu e nicio diferență. Dacă sistemul n-ar fi picat, Mironică ar fi fost astăzi lângă nea Nicu. Doar acest aspect ar fi fost diferit. În rest, nimic nu ar fi fost schimbat la cel care își spune Maro. Ar fi lăudat în continuare tiranii și ar fi strigat la noi, cei care îndrăznim să vorbim împotriva leprelor.

Când Mironică acuză pe cineva că are mentalitate de comunist, să știți că nu face altceva decât să proiecteze propriile sale păcate.