FLORIN GHEORGHIU, ROMÂNUL CARE L-A ÎNVINS PE BOBBY FISHER!

Articol realizat de Clement Peter și publicat pe site-ul său, Freejournalist.eu, în data de 11 aprilie 2016. 

Florin Gheorghiu, românul care l-a învins pe Bobby Fisher!

Cel mai mare şahist român va împlini curând 72 de ani. A fost campion mondial de juniori în 1963, iar 3 ani mai târziu, realiza o mare, foarte mare performanţă, îl bătea pe legendarul Bobby Fisher aflat deja pe culmile gloriei, chiar dacă titlul suprem va veni pentru american 6 ani mai târziu. Românul care a reuşit performanţa este Florin Gheorghiu, cel mai tânăr mare maestru internaţional de la noi, campion naţional de 9 ori, prima dată la doar 16 ani şi câştigător a unora dintre cele mai importante competiţii internaţionale.

Eroul rândurilor de faţă, aparţine unui sport care, mai ales în ultimii ani, a ieşit foarte rar la rampă, performanţele şahului românesc fiind legate de anii ‘70-‘80 când mari maeştri că Victor Ciocaltea, Mihai Şuba, Gheorghiu şi M. Ghindă reprezentau mai mult decât onorabil România la Olimpiadele de şah sau la marile turnee.

Florin Gheorghiu s-a născut la Bucureşti pe 6 aprilie 1944. Familia se mută la Ploieşti, unde Florin începe şcoala primară şi mai târziu va fi elev al Liceului Ion Luca Caragiale. A început să joace şah cu tatăl său, avea doar 6 ani şi surprindea pe toată lumea cu felul de a înţelege acest sport al minţii. A fost cel mai fericit când a primit prima cutie cu piesele fermecate, în fapt jucăriile copilăriei lui.

Jocul de şah era totul pentru el, îşi căuta adversarii printre colegi, îi bătea uşor, dar niciodată nu se laudă cu acest lucru, era înzestrat pentru şah. I se părea normal să câştige şi în faţa profesorilor, care nu interpretau prea bine acest lucru şi el avea de suferit, unii mai încuiaţi chiar luau măsuri împotriva lui, notele mici fiind pedeapsa.

Şcoala era obligatorie, dar şahul îi ocupă tot timpul! În acei ani era antrenat de un maestru internaţional, excelent pedagog, Corvin Radovici, care peste ani va călăuzi paşii unui alt mare performer, Dieter Nisipeanu, campion European în 2005 şi primul şahist român care a trecut bariera de 2700 coeficient Elo.

La vârsta de 13 ani, Florin Gheorghiu iese campion naţional de juniori,  îşi apară apoi titlu cu succes şi este selecţionat la doar 15 ani în echipa ce urma să ne reprezinte la Universiada de la Leningrad, din 1959. Aici are ocazia să întâlnească genii ale şahului ca Boris Spasski sau americanul Lombardy. Competiţia este câştigată de Statele Unite, Florin reuşind împotriva americanilor un meci senzaţional în compania maestrului Saidy şi de atunci şcolarul de 15 ani a fost luat în seamă de toată lumea şahului. La acea ediţie a Universiadei, el a adus României cele mai multe puncte.

Un an mai târziu, la doar 16 ani va câştigă primul său titlu de campion naţional la seniori, vor fi 9 în total, într-o competiţie şahistică internă unde se duela cu alte  creiere geniale, ca Ciocaltea sau Şuba, el dominând şi fiind cel mai bun. A dominat mulţi ani la rând spaţiul şahistic românesc, iar între 1962 şi 1990 a participat la nu mai puţin de 14 Olimpiade de Şah.

La câteva luni după ce câştigase primul său titlu naţional, merge în Olanda la Campionatul Mondial de juniori care se desfăşura la Haga şi cucereşte medalia de argint, va fi învins în finală de slovenul Bruno Parma care era cu 2 ani mai mare ca el.

Peste 2 ani, din postura de vice-campion mondial, va atacă ca favorit întrecerea supremă a juniorilor, competiţie ce se ţinea din doi în doi ani şi în 1963 a fost găzduită de oraşul Vrnjacka Banja din Iugoslavia, Acolo, la 19 ani, devine campion mondial de juniori, o performanţă imensă pentru şahul de la noi şi pentru tot sportul românesc din acele vremuri, neegalată încă! În acelaşi an primeşte şi titlul de maestru internaţional.

Este deja un nume cunoscut, va fi invitat la marile concursuri internaţionale şi nu puţine din aceste le va câstiga chiar de mai multe ori, în decursul lungii sale cariere. Doar câteva nume de oraşe unde se ţineau tradiţionale turnee de şah foarte puternice şi unde Florin Gheorghiu a triumfat: Hastings, Odense, Casablanca, Torremolinos, Reykjavik sau New York. De America se leagă amintiri foarte frumoase, aici Gheorghiu a triumfat de 3 ori în Open-ul Statelor Unite. Aceste succese au venit târziu, în anii ’80, dar până atunci avea să dea piept în 1966 cu cel mai mare şahist al tuturor timpurilor, cu inegalabilul campion Bobby Fischer. Cam de aceeaşi vârstă ca şi Florin şi la fel de precoce ca el, Bobby îşi confirma geniul peste tot, era atunci o spaimă imensă pentru şcoală sovietică, toată lumea aştepta ca el să dea mai devreme sau mai târziu lovitura, să-i detroneze pe ruşi cu jocul lui spectaculos, agresiv, tot timpul pe atac, lucru care încânta şi aducea şi rezultate. Nu era încă perioada când Fischer îşi negocia la sânge orice apariţie şi echipa Statelor Unite profită, încă mai miza pe el şi cu ocazia Olimpiadei de la Havana, Fischer a fost şi el prezent. Pe pământ cubanez, România s-a clasat pe locul 8 din 52 de ţări participante şi Florin Gheorghiu a avut ocazia să joace cu acest “monstru” al şahului, Bobby Fischer. A fost uluitor să se consemneze că micuţul şi fragilul român a reuşit să răpună balaurul cel fioros. Nici micuţ şi nici fragil nu mai era Florin, care intrase şi el de un an de zile în lumea selectă a şahului mondial, din 1965 devenise mare maestru internaţional. A fost primul Grandmaster al României, primul IGM!

La Havana, faţă-n faţă Gheorghiu şi Fischer, doi jucători spectaculoşi, joc de senzaţie, românul cu albele controlează meciul de la început şi după 50 de mutări americanul se predă, ultima piesă mutată de Florin a fost pion la g7, la care Bobby n-a mai avut răspuns, s-a ridicat, s-a recunoscut învins şi i-a strâns mâna valorosului său adversar.

Pentru cititorii noştri şi mai ales pentru cei care sunt împătimiţi de sportul celor 64 de pătrate, reproducem mai jos desfăşurarea antologicei partide, o mare performanţă pentru sportul românesc, de care azi nimeni nu mai vorbeşte!

1.d4 Nf6 2.c4 e6 3.Nc3 Bb4 4.f3 d5 5.a3 Bxc3+ 6.bxc3 0-0 7.cxd5 exd5 8.e3 Nh5 9.Qc2 Re8 10.g4 Nf4 11.h4 c5 12.Kf2 Ng6 13.Bd3 Nc6 14.Ne2 Be6 15.g5 Rc8 16.h5 Nf8 17.g6 fxg6 18.hxg6 h6 19.Qb1 Na5 20.Nf4 c4 21.Bc2 Rc6 22.Ra2 Nd7 23.a4 Nf6 24.Ba3 Qd7 25.Rb2 b6 26.Rb5 Nb7 27.e4 dxe4 28.Bxe4 Rcc8 29.Re5 Bg4 30.Nd5 Rxe5 31.Nxf6+ gxf6 32.dxe5 Nc5 33.Bxc5 Qd2+ 34.Kg3 Bxf3 35.Bxf3 Rxc5 36.Qc1 Qxc1 37.Rxc1 Rxe5 38.Kf4 Kg7 39.Be4 h5 40.Rd1 Re7 41.Rd5 Kh6 42.Rd6 Kg7 43.Rc6 h4 44.Rxc4 h3 45.Kg3 Kh6 46.Bb1 Re3+ 47.Kh2 Re1 48.Bd3 Re3 49.Rh4+ Kg5 50.g7 1–0

Dacă în 1966 cei doi mari cmpioni se aflau la aproximativ acelaşi nivel, peste ani, Fischer a reuşit evoluţii fulminante, care au culminat cu câştigarea titlului mondial în 1972 după celebrul meci împotriva lui Spassky, din Islanda. Mitul invincibilităţii şcolii sovietice de şah căzuse atunci la Reykjavik. Gheorghiu a avut şi el evoultii remarcabile şi ar fi putut ţine pasul cu americanul, dar aşa cum mărturisea mai târziu i-a lipsit o pregătire de mare campion şi se referea la faptul că nu a fost lăsat să fie antrenat de celebrul triplu campion mondial sovieticul Botvinnik, care mai târziu i-a “scos’ pe Karpov şi Kasparov, campioni mondiali la rândul lor.

Întradevăr, spre sfârşitul anilor ’60, Florin Gheorgiu se afla constant în primii 10 jucători ai lumii şi maestrul Botvinnik şi-a exprimat dorinţa să-l antreneze, dar autorităţile române n-au permis acest lucru, invocând tot felul de motive, inclusiv cele financiare!

Pentru Gheorghiu, o altă ocazie pieduta de a progresa, a fost legată tot de încăpăţânarea, ca să nu spunem altfel, încăpăţânarea sistemului de a-l lasă să dispute revanşa cu Fischer, revanşă pe care americanul o solicitase. Degeaba, Florin n-a plecat. Aşa erau vremurile!

Un jucător sclipitor ca el, a trebuit să se plieze sistemului, dar compromisuri n-a făcut, dar nici de plecat din lagărul socialist n-a făcut-o, cum au făcut Spassky sau Korcinoi , a rămas aici, călătorise toată viaţa, ştia şi cum este afară, a rămas să joace pentru România, a jucat efectiv până acum doi ani, când s-a retras din activitatea competiţională la… 70 de ani! Azi  face simultane cu cei mici şi speră să descopere un alt Gheorghiu sau, de ce nu, un alt Fischer, singurul şahist pe care el l-a admirat necondiţionat şi să nu uităm…l-a bătut într-o zi de noiembrie a anului 1966, la Havana!

Text: Clement Peter – freejournalist.eu

Clement Peter a fost cel mai mare suporter stelist din toate timpurile. Un om de presă adevărat, fotojurnalist care a surprins în fotografiile sale cei mai importanți ani din istoria Stelei, Clement a iubit clubul nostru cu o pasiune care nu poate fi egalată. A fost mereu alături de Steaua și mereu a încercat să o apere de cei care au vrut să îi facă rău. Din păcate, s-a stins din viață în 2020. A lăsat în urma sa numeroase poze și articole, comori adevărate pentru toți cei care iubesc Steaua București. Pentru a nu pierde aceste comori, am decis să le descărcăm de pe fostul site al lui Clement, freejournalist.eu, care astăzi, din păcate, nu mai e activ, și să le republicăm.

Pentru toată munca depusă în slujba Stelei, Clement Peter merită un loc alături de marile legende ale clubului nostru.