Cornel Oțelea – o minune a handbalului
Astăzi, 19 noiembrie 2020, Cornel Oțelea împlinește frumoasa vârstă de 80 de ani. De ziua sa de naștere, trebuie să ne amintim despre ce a însemnat acest pivot de oțel pentru Steaua și handbalul românesc.
Cornel Oțelea s-a născut la data de 19 noiembrie, în 1940, la Șeica Mare, Sibiu. Născut și crescut pentru sportul de performanță, acesta a avut și norocul de a face primii pași în sport sub îndrumarea unui excelent profesor și pedagog, Camil Moruțan. Profesorul Moruțan a fost cel care a simțit că tânărul Oțelea are toate cele necesare pentru a fi un mare sportiv. Tot el l-a trimis pe viitorul mare handbalist la… volei!
Da, voleiul a fost primul sport prin intermediul căruia Cornel Oțelea a făcut contactul cu performanța. Pentru că liceul I.L. Caragiale, la care mergea, era in fieful celor de la Dinamo, viitorul mare stelist a trecut, împreună cu mulți alți tineri voleibaliști, la Tânărul Dinamovist, pentru care a activat între 1954 și 1957. Acolo, Cornel Oțelea a avut parte de prima sa mare satisfacție ca sportiv. A cucerit titlul național de volei la juniori, în sezonul 1956-1957. Însă viața sa avea să ia o întorsătură neașteptată imediat după terminarea liceului.
În ciuda calităților și performanțelor obținute la volei, Cornel Oțelea a trecut după terminarea liceului la un alt sport, handbalul. De ce a abandonat sportul în care tocmai atinsese o performanță importantă? A explicat chiar el, ani mai târziu, în cartea „Steliștii”, scrisă de Marin Ciuperceanu, un mare suporter stelist:
„Handbalul m-a atras încă de la început, prin mirajul golului. Cred că v-au povestit destul de mulți fotbaliști, poloiști, handbaliști și hocheiști, rubgiști sau baschetbaliști ce înseamnă pentru ei înscrierea unui punct în favoarea echipei în care joacă. Marcatorul devine un mic erou, un erou al echipei și al publicului, fie măcar și pentru un timp scurt, cât o îmbrățișare. Și, la vârsta aceea a marilor avânturi, care dintre sportivi nu dorește să devină un erou?” – Cornel Oțelea
Astfel, voleibalistul Oțelea s-a transformat în handbalistul Oțelea. Dar asta nu a fost tot. Și tânărul dinamovist Oțelea a trecut printr-o schimbare. Pentru că centrul de pregătire al Federației Române de Handbal, de la Floreasca, unde marele nostru sportiv a avut primul contact cu handbalul, a trecut la clubul numit pe atunci CCA. Acesta își desfășura activitatea în sala Uranus și la terenurile din Bulevardul Ilie Pintilie.
La clubul care avea să își schimbe denumirea în Steaua, Cornel Oțelea și-a continuat pregătirea, tot sub ochii vigilenți ai unui maestru al sportului, Eugen Trofin. Nu după mult timp, antrenorul Ioan Kunst-Ghermănescu l-a chemat la echipa de seniori. Aici a dat peste grei ai handbalului: Aurel Bulgaru, Vasile Sidea, Otto Thellman, Walter Linger și alții. A fost exact ceea ce avea nevoie tânărul Oțelea. Astfel, la o vârstă la care alții nici măcar nu sunt siguri ce vor face mai departe cu viețile lor, acesta făcea un pas important spre performanța la nivel înalt.
Chiar în anul următor, în 1959, Oțelea a făcut parte din echipa reprezentativă care a câștigat medalia de argint la Campionatul mondial de handbal în 11, de la Viena. Asta la doar 19 ani. Ce a urmat a fost ceva firesc. La nici 21 de ani, în 1961, Cornel Oțelea a atins vârful, câștigând titlul mondial la handbal în 7, la Dortmund, cu echipa României. De acolo, nu l-a mai dat nimeni jos. Au urmat alte 4 medalii mondiale, 2 de aur (Praga, 1964, și Paris, 1970), una de argint și una de bronz.
Dar Cornel Oțelea nu a fost un handbalist important doar pentru naționala României. Performanțe cel puțin la fel de mari a făcut și la Steaua. A cucerit Cupa Campionilor Europeni, vârful vârfurilor, în 1968, ca jucător, și a repetat performanța în 1977, ca antrenor. Iar palmaresul său include 5 titluri naționale, câștigate ca jucător, și alte 11, ca antrenor. Pentru toate aceste realizări, Cornel Oțelea a primit titlul de „Maestru Emerit al Sportului”, în 1964, și de „Antrenor emerit”, în 1977.
Astăzi mulți vorbesc despre Oțelea ca unul dintre cei mai mari pivoți pe care i-a avut handbalul românesc. Greșesc enorm. Cornel Oțelea a fost unul dintre cei mai mari pivoți pe care i-a avut handbalul. PUNCT! Inteligent în joc, cu mare putere de anticipare, puternic, dur și rezistent în duelurile fizice cu adversarii, Cornel Oțelea poate fi considerat un Johan Cruyff al handbalului, având o carieră aproape identică cu cea a marelui olandez, atât ca jucător cât și ca antrenor.
După Revoluție, Cornel Oțelea a fost avansat la gradul de general, fiind primul fost handbalist care a atins acest grad. De asemena, a condus clubul Steaua, între 1991 și 1997.
Opt decenii de viață. Și ce viață! Cornel Oțelea e unul dintre acei oameni care nu au trăit degeaba, care au lăsat urme adânci în istorie. Cu ocazia zilei sale de naștere, noi, steliștii, îi urăm un călduros „La mulți ani!”, precum și multă sănătate și bucurie.
Vă mulțumi pentru tot ce ați făcut pentru Steaua și handbalul românesc, domnule Oțelea!
Photo credit: Muzeul Național de Istorie a României
Întreabă oile dacă cunosc sportivi de-la baschet, handbal și hochei. Evident că nu știu; pentru oi nu există alte sporturi decât fotbal. Probabil și de asta „fac confuzia” dintre CSA și Steaua, de parcă ar fii două lucruri diferite.