Șocant! Incredibil! Inimaginabil! În 1947, Steaua București „a furat” locul echipei…. Sparta București

Dacă titlul v-a făcut să exclamați „Despre ce naiba mai vorbește Steaua Liberă acum?”, faceți o mică pauză. Acesta este, evident, o ironie la adresa tuturor celor care nu cunosc istoria Stelei, dar care cer să fie ascultați, atunci când vorbesc prostii despre Steaua. Și, de cele mai multe ori, toți încep cu aceeași prostie: „Steaua a furat locul Carmenului!!!” Doar că Steaua nu a furat locul nimănui, iar Carmen nu a fost singura echipă pe care Steaua a înlocuit-o în acel an, 1947.

Da, vorbim despre fotbal. Despre fotbal și despre începuturile clubului Steaua București.

Cum a început totul… pe foarte scurt

Pentru Steaua, totul a început în primăvara lui 1946. Da, 1946, nu 1947, și primăvara, nu vara. Atunci, câțiva ofițeri, iubitori ai sportului, au început discuțiile despre formarea unui club al Armatei Române. Aceștia au fost generalul-maior Dumitru Petrescu, generalul-maior Oreste Alecsandrescu, comandorul Traian Savulescu, locotenent-colonel Ion Costachel si maiorul Cornel Sandru.

Ideea lor a fost pe placul multor oameni importanți din armată, însă momentul nu era unul potrivit. 1946 era mult prea aproape de 1945, adică de sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial. Statul avea în acele momente alte priorități, așa că sportul a fost trecut pe plan secund.

Totuși, la 1 aprilie 1946, în cadrul Inspectoratului General al Armatei, direcția Educație Fizică, a luat ființă secția numită foarte simplu ”Sport”. Ce a urmat? Simplu, un campionat de ”foot-ball”. Între 23 august – 8 septembrie 1946, la București a avut loc „Campionatul de foot-ball pe Armată”. Acesta nu a fost câștigat de o echipă a nume, ci de un regiment. Mai exact, a fost câștigat de Regimentul de Grăniceri, iar noi putem presupune că punctul forte al acestora a fost … apărarea. Cel mai probabil, echipele adverse nu au reușit să treacă în terenul lor. Niciun atac advers nu a reușit să pătrundă în careu. Dar să ne oprim cu glumele proaste aici.

În martie 1947, mințile luminate din armată au finalizat regulamentul de organizare al sportului militar. Inițial, aceștia au dorit să înființeze mai multe cluburi militare, peste tot prin țară. Totuși, mai pragmatic, generalul Dumitru Petrescu s-a opus: ”Trebuie să judecăm bine și să nu ne grăbim. Există oare astăzi asigurate condițiile necesare pentru înființarea atâtor asociații? Eu zic că cel mai bine e să luptăm să constituim, pentru început, o singură asemenea asociație, să o ajutam să crească, să se dezvolte și apoi mai vedem…” Nu putem fi siguri, însă cel mai probabil Generalul Petrescu l-a citat aici chiar pe Winston Churchill, cel despre care se știe că a spus că ”dacă încerci să te aperi peste tot, vei fi slab peste tot”. O mentalitate corectă și prudentă, cum numai un militar poate avea.

Astfel, la 1 mai, secția ”Sport” și-a schimbat denumirea în ”Serviciul Educației Fizice”. O lună mai târziu, în iunie, a avut loc o ședință prezidată de generalul Petrescu, la care au mai participat: general-maior Oreste Alexandrescu, colonel Gheorghe Lebrun, locotenent-colonel Victor Purcărete, locotenent-colonel Ion Costăchel, maior Valeriu Sturza, capitan Ștefan Septville, locotenent Rousea Mocanu, capitanul Mosoianu, maiorul Cornel Șandru. Împreună, aceștia au pus bazele Asociației Sportive a Armatei.

Peste ani, Cornel Șandru și-a amintit:„S-a început cu o echipă de fotbal, având in vedere că, la acea dată, in Armată se aflau numeroși ofițeri care jucau fotbal la diferite echipe. Aceștia trebuiau să constituie grosul noii echipe.” O întâmplare fericită ar spune unii, în timp ce alții, pentru care lumea are cu siguranță doar două culori, alb și negru, sigur vor arăta cu degetul către războiul terminat cu nici doi ani înainte și care a făcut ca mulți tineri cu înclinație către sport să ia drumul armatei.

”Toți sportivii aflați în Armată, carea doresc să facă parte din noua grupare, să vina la București pentru înscrieri” a ordonat generalul Petrescu. Și oamenii au venit. Pentru început, doar pentru ”foot-ball”.

Bineînțeles, totul a devenit oficial câteva zile mai târziu, când, la 7 iunie 1947, generalul Mihai Lascar, Ministru de Război, a promulgat „Ordinul de Înființare al Clubului Armatei Române, Asociația Centrală a Armatei A.S.C.A”. Aceasta avea opt discipline sportive: fotbal, scrimă, călărie, box, tir, volei, atletism și tenis de câmp.

Între 8 și 22 iunie, la București, și-au făcut apariția și militarii-fotbaliști. O lună mai târziu, la data de 21 iulie 1947, mai marii fotbalului românesc au decis cum va arăta acesta în următoarele două sezoane. Astfel, pentru sezonul 1947-1948, Divizia A trebuia să conțină 16 echipe, în timp ce Divizia B era compusă din 4 serii de către 14 echipe. Nu exista o Divizie C. Aceasta avea să apară de abia în sezonul 1948-1949, fiind formată din 4 serii, fiecare cu câte 14 echipe. În același sezon, Divizia A a avut 14 echipe, iar Divizia B 2 serii tot de câte 14 echipe.

Ce a urmat? Simplu: nașterea clubului care avea să devină cel mai mare din România. La 1 August, în 1947, au fost înregistrate oficial actele pentru Asociația Sportivă Armata, asociație polisportivă.

Prima știre despre noua asociație a apărut la data de 5 august, în ”Glasul Armatei”. Două zile mai târziu, la data de 7 august, a apărut prima știre din istoria clubului, în presa sportivă:

 

FRFA nu a vrut să primească Steaua în prima ligă. A băgat-o în Divizia B!

Cum se vede și în articolul de mai sus, Steaua a cerut să fie primită în prima ligă. Cererea a fost una firească. Într-o vreme în care fotbalul românesc era în plină reorganizare, când existau doar două ligi, era normal ca repartizarea în cele două ligi să fie făcută în funcție de posibilitățile echipelor. Însă, chiar dacă AS Armata era, poate, printre cele mai stabile echipe, una puternică financiar, la data de 10 august FRFA a refuzat înscrierea sa în Divizia A.

Totuși, pentru că era vorba de un club cu mare potențial, stabil și bogat, așa cum am spus și mai sus, FRFA, în urma unei ședințe a biroului federal, a admis înscrierea AS Armata în Divizia B. Însă clubul nostru nu a intrat pe un loc liber. A intrat în locul unei echipe. Aceasta a fost Sparta București.

În acest moment, cel mai probabil, luceștii sunt în extaz. Visele lor în care Steaua desființează abuziv alte echipe pot deveni realitate. Sau nu? Nu.

În acea perioadă de reorganizare, promovările, desființările, afilierile sau înscrierile au fost decise pe tot felul de criterii care nu au ținut deloc de sport. Mai importante au fost orașele, zonele industriale, instituțiile implicate în fenomen. Aceștia au fost factorii care au contat la reorganizarea fotbalului românesc, care trebuia să devină unul muncitoresc și în niciun caz unul profesionist/privat. În același timp cu înscrierea Stelei în Divizia B, în locul Spartei București, FRFA a admis și înscrierea Victoriei Sighișoara în locul Sticlei Târnăveni. Însă, bineînțeles, cea mai importantă modificare a venit abia câteva zile mai târziu.

Steaua nu a cerut niciodată desființarea Carmenului

În articolul Carmen și Steaua am explicat pe larg acest episod. Nimeni de la Steaua nu a cerut vreodată ca echipa Carmen să fie desființată, pentru a i se face loc noului club militar. De altfel, desființarea echipei lui Mociorniță a fost o surpriză totală pentru toată lumea. La 19 august, Sportul Popular a publicat programul primei etape pentru cele două divizii, într-un buletin de participare la concursul de pronosticuri, concurs cu un mare premiu de 5000 lei. Astfel, meciurile din prima etapă trebuiau să fie:

1. Carmen – Dermata
2. Ciocanul – Unirea Tricolor
3. CFR (T) – Libertatea
4. Universitatea – Jiul
5. FC Ploiesti – Karres
6. Dermagant – CFR (B)
7. Otelul – Juventus
8. Sporting (Pit.) – Grivita CFR
9. FC Craiova – A.S.C.A. (Armata)
10. CAMT – BNR
11. Venus – Ripensia
12. Textila (Buh.) – Textila (Sf.Gh.)

Primele 8 poziții reprezintă meciuri din Divizia A, în timp ce ultimele 4 meciuri din Divizia B. Carmen și Steaua, pe același bilet! Și dacă asta nu e destul, la 20 august a fost publicat și programul „jocurilor divizionare pentru Duminică”, 24 august 1947.

Carmen trebuia să joace cu Dermata Cluj, meci la care a fost delegat arbitrul Vartolomeu, din Constanța. La FC Craiova – ASCA București a fost delegat un arbitru din Sibiu, Ioan Copia. Însă aceste programări nu au mai contat. În seara zilei de 19 august, când probabil că Sportul Popular tipărea ediția de ziua următoare, cu aceste informații, FRFA a exclus Carmenul din Divizia A. Această știre a apărut în ziare de abia joi, 21 august.

 

A urmat o nouă ședință la FRFA, iar comitetul a decis ca Steaua să intre în Divizia A, în locul Carmenului. Restul e istorie. O istorie pe care unii ar vrea să o înlocuiască cu minciuni.

Folosindu-se de aceste minciuni, luceștii și mironicii plâng astăzi după Carmen, pe care o prezintă drept o mare victimă a Stelei. Nimeni nu plânge însă pentru Sparta București. Oare de ce?

Poate pentru că toți știu că Steaua nu a greșit nici împotriva celor de la Sparta și cu siguranță nici împotriva celor de la Carmen.

Întotdeauna însă o minciună ajunge mult mai departe ca orice adevăr și este mult mai ușor să arunci cu noroi în cineva care a realizat ceva, decât să ai tu realizări chiar mai mari. Federația a exclus Carmenul din campionat deoarece acesta a fost un club privat, deținut de un industriaș bogat, Mociorniță. Adică, era fix ceea ce noul regim comunist nu își dorea. Mai departe, Steaua a luat locul Carmenului în prima divizie pentru că era un club care se putea descurca la acest nivel. Acesta a fost singurul criteriu care a contat.

Iar în Divizia B, locul lăsat liber de AS Armata a fost luat de BNR București, care la rândul său a fost înlocuită, în seria de unde a plecat, de Ferdinand Caransebeș.