Majearu, Optaru’, La Mulți Ani!

Miți. Nutria. Meserie. Lui Mihail Majearu îi poți spune în multe feluri, pentru că poreclele sale sunt aproape fără număr. Ești însă obligat să-i spui ”fotbalist”, pentru că Majearu a fost unul mare. Iar astăzi, de ziua sa, noi îi transmitem și un imens ”La mulți ani!”.

Născut la Galați, pe data de 15 iulie, în 1960, Majearu a început fotbalul la echipa din localitate, Dunărea. A debutat în fotbalul mare la 19 ani iar doi ani mai târziu, la doar 21 de ani, a fost transferat de Steaua. Mihail Majearu a fost unul dintre primii fotbaliști transferați ca urmare a dorinței Stelei de a reconstrui echipa și de a o transforma într-una de nivel european.

Pentru echipa noastră a jucat timp de 7 ani, strângând aproape 200 de meciuri și marcând 32 de goluri. Este însă posibil ca ”Miți” să fie mai degrabă cunoscut pentru un gol pe care nu l-a marcat. Mai exact, pentru un penalty ratat. Majearu, la fel ca Boloni, a ratat penaltiul de la Sevilla. Dar asta contează mai puțin. Ce contează cu adevărat e că Majearu a avut o mare contribuție la aducerea trofeului CCE în Ghencea.

Nutria a fost unul din oamenii de bază ai Stelei Sevillene, un fotbalist de bandă de încredere, foarte tehnic, foarte bun pasator și, chiar dacă a ratat în seara de 7 mai, un foarte bun executant de penaltiuri. Dar așa se întâmplă cam de fiecare dată. Cei mai buni la transformarea penaltiurilor sunt cei care și ratează atunci când ți-e lumea mai dragă. Este însă important să notăm că Majearu a fost primul stelist desemnat să bată în acea seară. Primul! E o dovadă a încrederii pe care colegii și antrenorii o aveau în el, dar și a valorii sale incontestabile.

Și chiar nu contează că a ratat. Contribuția sa la acea campanie frumoasă, din 86, nu poate fi umbrită de nimic.

”Eu eram primul executant al acestor faze la Steaua acelor vremuri. De fapt, de-asta am şi rămas pe teren toate cele 120 de minute ale finalei, că eram un specialist la penaltyuri. Altfel, aş fi fost probabil primul fotbalist schimbat”, și-a adus aminte Majearu, peste ani. 

Exagerează, însă. A fost ținut pe teren pentru că era bun. Foarte bun!

Mihail Majearu – 9 trofee câștigate. 2 dintre ele, trofee internaționale

Palmaresul lui Miți Majearu este unul la care visează toți sportivii dar la care au acces doar foarte puțini. 4 titluri de campion cu Steaua, 3 cupe ale României, o Cupă a Campionilor Europeni și o Supercupă a Europei. Are un meci în tricoul naționalei, pentru care a înscris un gol.

Toate aceste trofee sunt meritate. Majearu a muncit pe teren pentru fiecare din ele, încântând publicul din Ghencea, de foarte multe ori, cu tehnica sa. Însă, în afara terenului, a fost mereu un tip introvertit. Acesta este și motivul pentru care, odată ajuns la Steaua, a fost preluat de Tudorel Stoica, alt sportiv care și-a început cariera în fotbalul gălățean. Cu ajutorul lui Tudorel, Nutria a reușit să se adapteze mai repede la tot ceea ce înseamna Clubul Sportiv al Armatei Steaua București.

Talentul i-a adus cele două porecle, Meserie și Nutria. Majearu a fost supranumit ”Nutria” pentru felul inconfundabil prin care trecea printre adversari, cu mingea la picior.

„Era unul dintre oamenii-cheie ai acelei echipe. Era de o tehnicitate incredibilă, controla balonul cu o uşurinţă debordantă. Practic, făcea ce voia el cu mingea. În plus, îi completa foarte bine pe ceilalţi mijlocaşi. Tudorel Stoica era un jucător mai agresiv, iar Boloni cam la fel. Majearu aducea lîngă el sclipirea, diferenţa, era cel care cînta la pianul pe care îl cărau ceilalţi doi”, l-a descris fostul său antrenor, marele Emeric Ienei. „Rafinamentul lui Majearu nu-l avea nimeni. Driblingul îl avea în sînge, era ceva normal pentru el. Îţi dădea impresia că nici nu se forţa atunci cînd executa un dribling subtil„, a continuat acesta.

Tudorel Stoica a vorbit și el despre Nutrie: „Nu l-am ajutat cu nimic pe Majearu, s-a ajutat singur, că era superfotbalist! Avea calităţi fantastice, nici n-aş şti cu cine să-l compar din ziua de azi.„

Și poate cea mai bună descriere i-a făcut-o Boloni: ”Poate tinerilor de azi li se va părea ciudat, dar, după mine, Miţi Majearu a fost un fotbalist mai bun decât David Beckham.”

Însă, pentru că întodeauna căpitanul are ultimul cuvânt, o să încheiem seria citatelor tot cu Tudorel Stoica: „Boloni are dreptate cînd spune că <Miţi> a fost peste Beckham! Englezul nici n-ar fi avut loc în Steaua ’86. Ghinionul lui Majearu a fost că s-a născut în România.„

A spus foarte bine legendarul nostru căpitan. Din păcate, Mihail Majearu a avut și mare ghinion. În ciuda valorii incontestabile, acesta a jucat fotbal într-o perioadă în care fotbalul românesc nu plătea chiar așa bine. După ce și-a încheiat cariera de jucător, a continuat ca antrenor la grupe de copii. Însă viața nu l-a tratat deloc frumos.

Majearu a avut parte de multe ghinioane, ajungând chiar în situația de a-și pierde casa și de a fi nevoit să se mute în afara Bucureștiului. Pentru că a avut mari probleme financiare, a ajuns să lucreze cu ziua, la sapă. Viața nu este corectă. România nu este corectă. Un mare campion precum Mihail Majearu ar fi meritat o rentă viageră din partea clubului pentru care a adus atâtea trofee. Din păcate, în ultimii ani, un singur om din club s-a luptat pentru ca măcar foștii noștri mari sportivi să primească rente viagere. Acesta este Florin Talpan. S-a luptat însă fără succes, cu un sistem incăpățânat, condus de oameni pentru care Steaua București este doar un nume pe o hârtie.

Să încheiem totuși articolul într-o notă pozitivă. Lui Mihail Majearu nu o să-i ia nimeni, niciodată, realizările. Prin tot ceea ce a făcut pentru clubul nostru, și-a câștigat un loc pe veci în Hall of Fame-ul steliștilor.

Mulțumim, Mihail Majearu, pentru tot ceea ce ai făcut pentru Steaua și pentru noi.

La mulți ani!