Iosif Vigu – omul generațiilor

Nu întâlnești mulți indivizi care să impresioneze generații. Da, mai multe generații, nu doar una. Astfel de indivizi sunt foarte rari, fiind de o calitate umană, profesională, etc. extrem de ridicată. Și totuși, am avut un astfel de individ la Steaua. Numele său e Iosif Vigu, iar astăzi împlinește frumoasa vârstă de 74 de ani.

S-a născut Iosif Vigh, în Bihor, la Șimian, la data de 15 mai, 1946. Numele i-a fost schimbat ulterior, de presă, pentru că regimul voia doar fotbaliști cu nume românești. În buletin, însă, a rămas Iosif Vigh.

Dacă steliștii l-au cunoscut drept Vigu, asta contează mai puțin. Pentru că au iubit și respectat fotbalistul și omul. Și e destul să privești peste cariera fotbalistului Iosif Vigu, ca să înțelegi de ce Ghencea i-a fost și îi este la picioare.

Băiatul din nord a cucerit sudul

Iosif Vigu a ajuns la Steaua la vârsta de 20 de ani, în 1966. Un fundaș/mijlocaș stânga hotărât și de încredere, agresiv, luptător și mereu bine pregătit fizic, acesta s-a impus atât ca fotbalist de valoare, cât și ca lider în vestiarul Stelei. Și asta pentru mai multe generații de fotbaliști stelari care au jucat în tricoul Stelei.

Lotul Stelei în primul sezon petrecut de Iosif Vigu în Ghencea

Carol Haidu, Vasile Suciu – Bujor Hălmăgeanu, Dumitru Nicolae, Lajos Sătmăreanu, Iosif Vigu, Carol Creiniceanu, Emeric Ienei, Vasile Negrea, Mircea Petescu, Dumitru Popescu, Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Nicolae Pantea, Gavril Raksi, Vasile Soo, Florea Voinea.

Antrenori: Ștefan Covaci, Ilie Savu

Lotul Stelei în ultimul sezon petrecut de Iosif Vigu în Ghencea:

Vasile Iordache, Rică Răducanu – Mario Agiu, Teodor Anghelini, Florin Marin, Ion Nițu, Ștefan Sameș, Iosif Vigu, Vasile Aelenei, Ion Dumitru, Tudorel Stoica, Marcel Răducanu, Gabriel Zahiu, Constantin Zamfir, Puiu Iordănescu, Adrian Ionescu, Viorel Năstase.

Antrenor: Gheorghe Constantin

Doar citind aceste nume putem trage o concluzie în ceea ce privește valoarea fotbalistului Vigu. Și mai ales valoarea fotbalistului Vigu pentru Steaua.

Palmaresul său este unul impresionant. Trei titluri și cinci cupe cu Steaua. A strâns 24 de meciuril la națională, într-o perioadă când naționalele nu jucau multe meciuri, marcând și 2 goluri. Sunt dovezi care arată un singur lucru: că băiatul bihorean din nordul țării a coborât în sud, da să facă legea. Și a făcut.

În vestiar s-a impus rapid. Numele grele, fie că vorbim de Dumitru, Iordănescu sau Răducanu, au învățat să asculte când vorbea Iosif Vigu, care nu s-a temut niciodată să le spună verde-n față ce avea de spus, să îi înjure sau chiar să îi pocnească, dacă săreau calul. Fostul nostru mare fundaș a recunoscut chiar el că era dur cu colegii care nu-și vedeau de treabă. Acesta a declarat acum câțiva ani că:

„Dacă ridicam tonul, se căcau pe ei! I-am mai curentat cînd pierdeau mingile aiurea. Marcel dribla şi în careul mic. Steaua juca pe atac, dar avea nevoie şi de jucători care să bage capul în contră! Dacă fuma cineva la Steaua, primea un pumn în gură! Destul erau şpriţul şi fofoloanca!”

Vorbe adevărate și pline de duh din partea unui bihorean adevărat! A unui bărbat adevărat. Pentru că Iosif Vigu nu s-a jucat niciodată. Și mai ales nu s-a jucat de-a fotbalistul. Așa a ajuns să aibă o carieră lungă la cel mai înalt nivel, strângând 404 meciuri în fotbalul mare, din care 313 doar în tricoul roș-albastru.

Omul pe care Mircea Lucescu l-a admirat mereu

Cei care-l cunosc pe Mircea Lucescu știu cât este de lăudăros. Știu cât de mult îi place să își exagereze calitățile și să se prezinte drept un mare geniu. Acesta este motivul pentru care e aproape șocant să auzi cum acest autointitulat geniu spune că admiră pe cineva. Însă acest lucru s-a întâmplat.

Într-o carte de-a sa, Mircea Lucescu a adăugat o descriere pentru o poză:  „Aici, împreună cu Vigu, pe care l-am admirat mereu…” Asta da treabă. Mircea Lucescu a admirat și el pe cineva la viața lui. Și acel cineva nu era Mircea Lucescu.

Dar oare ce crede Iosif Vigu despre vechiul său adversar. Știm deja, că ne-a spus: „Nici nu transpiram cînd jucam contra lui Lucescu.” Altceva nu prea mai este de spus.

Iosif Vigu a primit o descriere și din partea lui Fănuș Neagu. Acesta spunea că „fotbalistul care trece de Vigu lasă în urmă o mînă, un picior.„ Să nu faceți însă greșeala să credeți că fostul nostru om de bandă era cumva vreun rupător, care nu știa cu balonul. Fotbalistul Vigu a pus mereu echipa pe primul loc. Și chiar dacă îi plăcea să joace ofensiv, urcările sale se terminau mai mereu cu centrări, nu cu șuturi la poartă.

Iar când s-au terminat cu șuturi… ce șuturi! În amintirea steliștilor va rămâne mereu racheta pe care Iosif Vigu a tras-o în 1976, în meciul cu FC Brugge. Șutul său, de la 30 de metri, l-a lăsat fără replică pe portarul belgian. Peste ani, goluri asemănătoare avea să marcheze și un alt mare fundaș stânga, poate cel mai mare din lume, Roberto Carlos.

Cum am spus deja, Iosif Vigu s-a dăruit mereu pentru echipă. Și pentru Steaua, club pe care l-a iubit și pe care îl iubește și astăzi. Și nu oricum, ci la fel ca un ultras.

„Florin Talpan merită statuie! Îi mulțumesc în numele tuturor steliștilor pentru tot ceea ce a făcut. A dus lupta asta de unul singur. Ciobanul de Gigi doar i-a amețit pe toți! Are 2.000 de oameni în tribună la meciuri. Lumea va pleca de lângă el și va veni lângă Steaua,” a spus Iosif Vigu în 2019.

Noi nu puteam să spunem mai bine. Vrem însă să îi transmitem un călduros ”La mulți ani!” acestui stelist de legendă, care a inspirat și uimit generații întregi de steliști.

La mulți ani, domnule Vigu!

Vă mulțumim pentru tot ceea ce ați făcut pentru clubul nostru.

Forza Steaua!