34 de ani de la Sevilla
Astăzi se împlinesc 34 de ani de la cel mai fericit moment al fotbalului românesc, de la singurul moment cu adevărat fericit al fotbalului românesc. În seara de 7 Mai, la Sevilla, Steaua București învins FC Barcelona și a devenit Regina Europei, câștigând cel mai râvnit trofeu din fotbal, Cupa Campionilor Europeni. La 34 de ani distanță, această performanță nu a fost încă egalată.
Cel mai probabil, nu va fi egalată niciodată. E trist să spunem acest lucru, dar aceasta este astăzi realitatea. România fotbalistică a a regresat enorm în acești 34 de ani. De la un fotbal de calitate, am ajuns astăzi la un spectacol rușinos, care nu prea mai are nicio legătură cu fotbalul. Acest lucru face ca Sevilla 86 să fie astăzi o amintire și mai valoroasă.
Cei care au prins pe viu acel meci vă vor spune că a fost un moment în care ne-am depășit condiția. Nu doar ca echipă, ci ca nație. Niștie necunoscuți din Europa de est au făcut legea în vest, adică într-un loc la care ”estul” doar visa.
E important să înțelegem acest aspect. Oamenii care trăiau sub teroarea regimului comunist doar visau la viața din vest. Și, ca orice vis prea frumos, acesta provoca mai degrabă teamă decât plăcere.
Și steliștii noștri s-au temut atunci. S-au temut ca visul să nu se dovedească prea frumos. S-au temut că se vor trezi din vis și vor reveni la o realitate comunistă, rece, urâtă. Dar nu a fost așa.
Atunci, în acea seară de 7 Mai, steliștii prezenți la Sevilla, prin voința lor, au transformat visul în realitate. Nu l-au lăsat să se risipească în ceață, odată cu venirea dimineții. Nu, l-au prins puternic și l-au tras din lumea viselor, în lumea reală. Au adus apoi acasă acel vis, sub forma unei cupe, a unei cupe simple, dar de o frumusețe cum numai în vis vezi.
Sevilla, cea mai mare realizare
”Suntem finaliști”, a urlat în acea seară Teoharie Coca-Cosma, pentru că nici el nu a crezut că visul poate să devină realitate. Și-a revenit însă repede, pentru că Steaua nu era doar finalistă, ci câștigătoare a trofeului. Văzându-l pe regretatul Ilie Bărbulescu, care ne-a părăsit chiar în acest an, cum s-a năpustit asupra cupei, Teoharie Coca-Cosma a înțeles că acest vis a devenit realitate: ”Am câștigat cupa!”
Am câștigat cupa!
Am câștigat cupa!
Am câștigat cupa!
Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni, pe care a adus-o la București, pentru a da speranță unui popor căruia sperața îi era străină.
Păcat că nu am reușit să continuăm ceea ce Steaua a început în 1986. Acesta este și va fi mereu cel mai mare regret al iubitorilor fotbalului românesc.
Vă mulțumim pentru tot, domnilor!
Astăzi, de 7 Mai, trebuie să ne aducem aminte de toți cei care au pus umărul la această uriașă performață. Ion Alecsandrescu, Emeric Ienei, Puiu Iordănescu, Victor Pițurcă, Gabi Balint, Marius Lăcătuș, Ladislau Boloni, Tudorel Stoica, Mihail Majearu, Lucian Bălan, Ilie Bărbulescu, Miodrag Belodedici, Ștefan Iovan, Adrian Bumbesc, Helmut Duckadam, Dumitru Stângaciu, Anton Weissenbacher, Constantin Pistol, Marin Radu II, Valentin Ceaușescu, dar și ceilalți oameni din staff și din conducerea clubului ne-au făcut atunci un mare cadou.
Pentru asta, nu o să-i uităm niciodată. Din păcate, unii dintre ei nu mai sunt astăzi cu noi și nu mai pot sărbători această zi frumoasă de 7 Mai. În gândurile noastre, însă, eroii de la Sevilla vor avea mereu locuri speciale.
Vă mulțumim, domnilor! Vă mulțumim pentru tot!
Mesaj din partea lui Florin Talpan
Colonelul de justiție al Stelei, Florin Talpan, a ținut și el să transmită un mesaj de 7 Mai, un mesaj pentru toți steliștii și pentru clubul pe care îl iubește:
”Astăzi, de 7 Mai, vreau să le urez toate cele bune tuturor steliștilor din țară. 7 Mai e o zi specială pentru noi, e ziua în care echipa de fotbal a Stelei a cucerit poate cel mai râvnit trofeu dintre toate trofeele existente, Cupa Campionilor Europeni. A fost o realizare care a ridicat România fotbalistică din anonimat și a pus-o pe harta lumii. Acesta este motivul pentru care trebuie să le fim mereu recunoscători erilor de la Sevilla.
La mulți ani, steliști! Forza Steaua!”
Vom fi recunoscatori toata viata eroilor de la Sevilla, pe masura ce trec anii realizam ce performanta uriasa a fost…noi sa cistigam CCE inaintea unei echipe ca Barcelona care a mai asteptat apoi inca 6 ani pina sa ridice trofeul prima oara!
Sa fim recunoscatori jucatorilor si antrenorilor care astazi sunt in virsta si sa ne amintim de ei doar cit de puternici si buni au fost in acea seara!
Sa ne amintim cu recunostinta si de cei doi disparuti prea devereme, Lucian Balan si Ilie Barbulescu!
Stadionul refacut trebuie sa se numeasca ori Steaua ori 7 Mai, simplu…chiar daca 7Mai suna un pic cam cu sunau inainte 1Mai sau 23August!
Sa speram ca vom revedea echipa noastra cit de curind in Divizia A si mai departe!
HAI STEAUA!
Bogdan
Perth, Australia
O zi in care toata lumea fotbalului românesc trebuie sa fie plină de mândrie ca echipa românească a câștigat cel mai prețios trofeu…o lacrimă de tristețe pe ilie bărbulescu.. alta pentru lucica bălan…sa nu il uitam si pe valentin ceaușescu. Omul care a fost lîngă echipa…mulțumiri acelor băieți minunați care ne au facut fericiți.. si nu in ultimul rand si lui duckadam chiar dacă momentan a uitat de unde a plecat…multumesc Steaua București.
Cu voia noastră, ultimul pe listă, dar nu cel din urmă, este Valentin Ceaușescu. Știm acum, din declarația unuia dintre eroii de la Sevilla (Lăcătuș), că dl. Valentin era singurul care credea în izbândă, fără a se bloca în constatarea că ”suntem în finală”. Fără intervențiile discrete, dar decisive, ale acestui conducător din umbră, n-ar fi fost posibilă aducerea la un numitor comun a unor personalități cu contribuții distincte în câștigarea trofeului. Îi am în vedere, în primul rând, pe Ion Alecsandrescu, Emeric Jenei, Florentin Marinescu ( cel care a asigurat o pregătire fizica ireproșabilă ), dar și pe comandantul Nicolae Gavrilă. Astfel, a coagulat un colectiv de oameni potriviți, pe locurile potrivite, fără PCR-isme. Unde mai întâlnim astăzi în România o asemenea îngemănare de forțe ?
Revăzând în ultimele zile părți din meciurile cu Kuusysi Lahti și Anderlecht Bruxelles, am constatat că pe teren erau cel puțin trei ”fiare”. Alături de Lăcătuș, în careurile adverse se dezlănțuiau și Pițurcă și Balint. Nu trebuie uitate nici incursiunile lui Boloni,
Tudorel Stoica și Bălan care, în accepțiunea prezentului, jucau și ca de ”închizători”.
Jucătorii au declarat că, pe teren, nu se temeau de nicio echipă și se vedea asta în fiecare meci. Așa îi invățase Emeric Jenei…