Steaua, când îi merge jocul, nu știe englezește!

În 1976, grecii de la Panathinaikos au făcut un turneu de pregătire în România. Trebuia să fie doar o simplă verificare a pregătirii fotbaliștilor greci. S-a transformat însă într-un măcel, în momentul în care au dat de Steaua București.

Turneul a fost organizat de Sportul Studențesc, în august 1976. Panathinaikos a jucat un prim meci la Brașov, reușind un 2-2 cu echipa locală. Apoi s-a întâlnit cu Sportul. Echipa antrenată de Angelo Niculescu, care avea în teren fotbaliști precum Mircea Sandu, Paul Cazan sau Rică Răducanu, a câștigat cu 2-0, spre disperarea antrenorului brazilian Aymore Moreira. Dacă meciul de la Brașov putea fi considerat unul de acomodare, cel cu Sportul le-a adus grecilor niște griji.

Cine era Panathinaikos în 1976

Înainte să mergem mai departe, să discutăm puțin despre Panathinaikos. Și atunci, ca și acum, atenienii erau o forță în fotbalul grec. Și nu doar în fotbalul din Grecia, ci în Europa.

În momentul turneului din România, grecii erau deja o echipă de tradiție (Panathinaikos s-a înființat în 1908) în fotbalul din peninsulă. Câștigase 11 titluri și 5 cupe până atunci. Mai mult, în sezonul 70-71 a jucat finala Cupei Campionilor Europeni, pe care a pierdut-o în fața Ajaxului lui Johan Cruyff. Chiar dacă a terminat sezonul 75-76 doar pe locul 4, evident, Panathinaikos nu era o echipă de duzină.

Steaua – Panathinaikos, în Ghencea, cu peste 15.000 de oameni în tribune

Meciul cu Steaua a fost ultimul al turneului. Așadar, pentru greci era unul destul de important. Era meciul care putea salva onoarea echipei ateniene, care putea să pună ștampila succesului peste turneul de pregătire. O victorie contra campioanei României era deci necesară. Era un obiectiv, chiar dacă meciul era amical.

Cei peste 15.000 de steliști care au umplut stadionul Steaua au venit pentru a-i vedea la muncă pe greci. Au venit însă și pentru a se asigura că Steaua e pe drumul cel bun. Echipa noastră călcase strâmb cu câteva zile înainte, fiind învinsă într-un amical de la Ploiești, cu Petrolul, cu scorul de 3-1.

Lotul Stelei pentru sezonul 1976 – 1977:

Portari: Vasile Iordache, Dumitru Moraru

Fundași: Mario Agiu, Theodor Anghelini, Florin Marin, Ion Nițu, Ștefan Sameș

Mijlocași: Vasile Aelenei, Liță Dumitru, Ion Ion, Tudorel Stoica, Iosif Vigu, Gabi Zahiu, Constantin Zamfir

Atacanți: Marcel Răducanu, Anghel Iordănescu, Viorel Năstase, Radu Troi

Antrenor: Emeric Ienei

Așa cum ne-a obișnuit mereu, Steaua a demonstrat și atunci că știe cum să joace în compania unor adversari serioși. Iar Panathinaikos era atunci o echipă foarte serioasă. Spre deosebire de români, grecii erau liberi să facă deplasări prin Europa. Ei jucau constant împotriva unor echipe puternice europene, iar acest lucru conta enorm, așa cum ne-a povestit și Marcel Răducanu, într-un interviu în exclusivitate pentru Steaua Liberă.

Prima repriză a meciului nu a fost una plictisitoare, însă nu a apărut niciun gol. Acest lucru i-a nemulțumit pe steliștii din tribune care, deși au stat doar în picioare în primele 45 de minute, așteptau totuși mai multe de la echipa campioană.

La pauză, elevii lui Ienei au simțit probabil nemulțumirea tribunelor. Așa că s-au mobilizat, arătând altceva în repriza secundă, una care a fost în totalitate a lui Liță Dumitru. Căpitanul echipei noastre s-a instalat frumos la conducerea jocului și fix asta a făcut, l-a condus. Cu pasele lui, i-a adus în situații de gol pe Marcel Răducanu, de 4 ori, Puiu Iordănescu, de 2 ori, Radu Troi, o dată. Și nu am pus aici fazele în care Dumitru a atacat el însuși poarta grecilor.

Liță a și deschis scorul partidei, în minutul 50. Atunci, mijlocașul nostru a intrat în careu cu mingea la picior, a trecut de câțiva apărători greci, care erau mai degrabă atenți la o posibilă pasă pe care Dumitru ar fi putut să o dea, a accelerat și a tras puternic la colțul lung. A fost un șut imparabil, care a și schimbat tabela. 1-0 pentru Steaua! În tribune, steliștii se și felicitau deja:”Gata, începe festivalul!” Și așa a și fost.

Grecii au avut totuși o tresărire de orgoliu și au reușit să egaleze după doar 3 minute. A marcat Ikonomu, nou intrat pe teren, cu un șut frumos, de la 30 de metri. A fost un gol la care chiar nimeni nu s-a așteptat. Atacantul grec a fost singur, singurel în acea fază. Șutul a fost singura sa opțiune. A luat-o și a marcat, deși, foarte probabil, nici el nu s-a așteptat să o facă. Așa cum nu s-a așteptat nici Vasile Iordache, care a plonjat târziu.

Mingea trimisă de Ikonomu a lovit bara, din bară a revenit în teren, dar l-a lovit în spate pe Iordache. Evident, din spatele portarului stelist, mingea a ricoșat în poartă. Altundeva nu prea avea unde să meargă.

Nu a contat oricum. Motorul Stelei era deja încălzit, torcea frumos. A urmat, așadar, spectacol!

Vrăji făcute în direct, pe teren!!!

Cei prezenți la meci vă vor spune că în teren au fost prezenți atunci nu 22 de fotbaliști, ci 21 de fotbaliști și un artist. E vorba de Marcel Răducanu. Cu câteva mișcări grațioase, care ar face geloasă și o balerină, Marcelino i-a bulversat pe fundașii greci care încă sărbătoreau reușita lui Ikonomu.

De nicăieri, șeptarul nostru s-a înființat în careul atenienilor și, în faza imediat următoare, portarul grecilor l-a imitat pe Iordache, scoțând din nou mingea din poartă. Trecuse doar un minut de la golul lui Ikonomu, iar Steaua era din nou în avantaj pe tabelă. 2-1 pentru ai noștri.

N-aveai ce să-i faci unui magician ca Răducanu. Și nu puteai nici să stai în fața Stelei, atunci când militarii își făceau jocul.

Grecii au reluat jocul, căutând din nou egalarea, dar ai noștri nu se mai jucau. Steaua a recuperat mingea, aceasta a ajuns din nou la Marcel Răducanu, iar omul nostru și-a făcut din nou numărul, transformând fundașii greci în jaloane. Spre disperarea portarului atenian, Marcel a ajuns din nou în careul celor de la Panathinaikos, a tras din nou și a dus scorul la 3-1.

Tribunele au explodat! Prezent la meci, Fane Roșca, liderul galeriei de la Tribuna 1 a exclamat: ”Ăsta umblă cu diavolul, frățioare!” Nu-i exclus să fi fost așa. Pe Marcel, mingea-l ascultă chiar și astăzi mai bine ca orice pisică ce slujește vrăjitoare.

Dezastru pentru greci

După o primă repriză sterilă, în doar câteva minute, spectatorii au avut parte nu de unul, ci de 4 goluri frumoase. În minutul 60, scorul arăta 3-1. Și mai era de jucat.

În minutul 61 a venit și golul 4 al Stelei. ”Iepurele” Troi a primit o pasă de la Anghelini și a luat-o la fugă pe bandă. Apropiindu-se de poarta ateniană, a centrat pentru același Marcel Răducanu. Deja, omul nostru băgase frica în greci. Fundașii lui Panathinaikos au sărit toți pe Marcelino, numai că vrăjitorul nostru i-a învins din nou.

Elegant, Răducanu s-a făcut că preia, dar a sărit peste minge. S-a așteptat cineva la așa ceva? Grecii nu, Liță da. Dumitru a intrat în careu neobservat și a tras puternic. Nici nu avea cum să nu fie gol. Nu doar pentru că faza fusese de toată frumusețea, ci și pentru că portarul lui Panathinaikos ieșise din poartă, ca să oprească un presupus șut de-al lui Răducanu. 4-1 pentru Steaua!

Ca în curtea școlii

Golul 5 al Stelei a fost unul ca-n curtea școlii. Cum am zis mai sus, băieții erau încălziți și jocul le mergea nu bine, ci foarte bine. S-au apucat așadar să se joace cu adversarul, la fel cum o făceau pe vremea junioratului, când oameni precum Răducanu, Aelenei sau Ion Ion driblau tot, ajungeau singuri cu portarul, treceau și de acesta dar nu înscriau, ci pasau înapoi, ca să marcheze un coechipier.

Faza celui de-al cincilea gol a pornit de la Tudorel Stoica. Mingea a ajuns la Marcelino, care și-a făcut din nou numărul și care, ajuns iar în careul grecilor, i-a pasat lui Aelenei. Acesta din urmă a marcat ușor, fără emoții.

Scorul final al partidei a fost stabilit in minutul 85. Tot Steaua a marcat și atunci, prin Florin Marin, intrat pe teren în locul lui Iordănescu, ușor accidentat.

Steaua s-a impus cu 6-1 în fața grecilor de la Panathinaikos, pentru care turneul din România a fost un puternic semnal de alarmă. Aceștia au învățat însă din greșelile acelei veri, au luat imediat măsuri, schimbând antrenorul, iar rezultatele s-au văzut imediat. Panathinaikos a realizat eventul în sezonul 76-77, după foarte mult timp. Noroc c-au dat peste Steaua și că ai noștri le-au arătat că treburile nu merg.

Din păcate, sezonul 76-77 nu a fost unul la fel de bun și pentru ai noștri. Steaua a terminat atunci pe 2, după Dinamo, a pierdut finala cupei, cu Craiova, și a fost și eliminată de FC Bruges din Cupa Campionilor Europeni.

Rămâne totuși acel meci frumos, din august, cu Panathinaikos. Atunci, după meci, Liță Dumitru a dat un interviu în care a vorbit despre greci:

”Nu este o echipă slabă (n.r. Panathinaikos), dar i-am alergat de le-a ieșit sufletul,” a zis Dumitru. ”Apoi le-am umplut și sacul. Ba, la un moment dat, sârbul (n.r. Bora Djordjevic) mă tot ruga: «Finish, finish!», adică, vezi Doamne, să nu mai marcăm. Dar noi, când ne merge jocul, nu știm englezește!”

N-ai zis-o rău, Liță! Așa e.