Ilie Bărbulescu, balamuc în ceruri
Ilie Bărbulescu, fostul mare fotbalist stelist, a murit astăzi, 1 februarie, 2020. Pentru steliști, nu există veste mai proastă. Ilie a fost găsit fără suflare în această dimineață, de către soția sa, în casa lor de la Pitești. A murit în somn, cel mai probabil în urma unui infarct. Ilie Bărbulescu avea doar 62 de ani. Dumnezeu să îl odihnească în pace.
Din nou, lumea stelistă devine mai săracă, prin pierderea unui fost mare sportiv. Însă trebuie să spunem că Ilie Bărbulescu ”Balamuc” nu a fost doar un mare sportiv. A fost și un om incredibil, cu un suflet mare, cinstit și loial Stelei. În vremuri în care unii au preferat să se pună în genunchi în fața celor care doresc răul clubului nostru, Ilie Bărbulescu a fost printre cei puțini care au rămas drepți. Și a continuat să lupte pentru Steaua la fel cum lupta și pe vremea când era fundaș în generația de la Sevilla.
De fiecare dată când cineva încerca să lovească Steaua, Ilie Bărbulescu îl bloca, pornea într-un contraatac ca pe vremuri și, tot ca pe vremuri, finaliza contraatacul cu o ghiulea nimicitoare. Partea cea mai frumoasă a lui Ilie Bărbulescu a fost mereu curajul nebun. Și Ilie chiar avea curaj. Nu doar ca fotbalist, ci ca om. Când Duckadam a exagerat cu fcsbismele sale, Ilie l-a pus mereu la colț.
Acum câțiva ani, Bărbulescu s-a luat de Gabriela Firea, primarul Bucureștiului. A criticat-o fără reținere, bătându-i obrazul pentru că l-a făcut doar pe Duckadam cetățean de onoare al Capitalei. (Firea e fina lui Becali.)
”Felicitări doamnă primar, dar, părerea mea, trebuia toată echipa… Acest portar nu a jucat singur… Bine, dumneavoastră sunteți depășită și el un… În rest, să auzim numai de bine!” a scris atunci Bărbulescu pe pagina sa de Facebook. Pentru mulți, a părut o nebunie, pentru că Bărbulescu a spus ceea ce gândeam cu toții, dar nu aveam curajul să spunem. Dar de asta i se spunea lui ”Balamuc”. Nu pentru că ar fi fost nebun, în niciun caz. Ci pentru că, spre deosebire de noi, toți ceilalți, Ilie Bărbulescu avea curajul să trăiască viața așa cum și-a dorit el.
Într-o lume a celor îngenuncheați, probabil că un om care stă drept pare nebun. Nu este. Nu trebuie să fie. Trebuie, în schimb, să fie un exemplu pentru noi, ceilalți. Loialitatea, bunul simț, corectitudinea lui Ilie Bărbulescu trebuie să fie lecții pentru noi. Trebuie să fie țintele noastre.
”Ceea ce a făcut acum Duckadam e o pată neagră pe istoria Stelei. Aceste cuvinte urâte pe care le-a spus despre noi nu-i fac cinste și nu vor fi uitate. Vorbește mult și prost. Nu doar el a câștigat Cupa Campionilor. Să-i aduc aminte că dacă noi nu rezistam 120 de minute acum nu se mai știa de Steaua și Duckadam. Până la penaltyuri noi am stat în picioare. Performanțele s-au făcut pentru că am fost uniți.
Să arunci cu noroi și să spui că Piţurcă a pierdut banii la barbut e înjositor. A luat apucăturile de la Gigi Becali. Sunt atacuri de ultimă speță. Mă deranjează când se fac astfel de afirmații. Nu poți să-l faci barbugiu. Au jucat împreună! Chiar dacă a făcut asta, nu poți să ieși să spui tu asta, e viața lui, face ce vrea cu ea” a mai declarat Bărbulescu.
Și-a iubit foarte mult foștii colegi
După ce Gabi Balint a suferit un infarct anul trecut, Ilie Bărbulescu a spus următoarele:
”Eram acasă şi am văzut o ştire la televizor cu Balint. În primele 30 de secunde m-a luat deja tremuratul pentru că nu se spunea că a şi scăpat. După ce se spunea că a făcut infarct gândul mi-a fugit imediat şi la Lucică Bălan. Dar al nostru Găboajă a mai marcat încă o dată şi a mai câştigat un alt meci important. De această dată Găboajă a câştigat meciul cu viaţa. Balint, Belo şi Lăcă erau printre mezinii echipei, iar mânjii ăştia sunt de rasă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că l-a ţinut în viaţa, deşi eu cu el în ultimii ani când ne vedeam ne spuneam doar salut şi cam atât. El era cu ale lui, iar eu cu ale mele, dar şi drumurile astea cu caravana aia a lui îl obosesc. El trebuie să se stea doar pe la emisiunile alea sportive şi cam atât. Dacă totul este ok, o să încerc să dau şi eu de el în câteva zile. Nu vreau să îl stresez sau să îi deranjez pe cei din familia lui. Dar nu mă las şi o să îi dau o palmă după ceafă şi o să îi spun să nu se mai urce pe motociclete. Trebuie să asculte de noi ăştiam mai mari din echipă.”
Sfaturi mai bune nu poți să primești de la nimeni.
Ilie Bărbulescu la Steaua
Ilie Bărbulescu a fost unul dintre cei mai buni șutori din istoria Stelei. Asta chiar dacă a ajuns la echipa noastră destul de târziu în cariera sa, la 27 de ani. A marcat multe goluri de la distanță, goluri incredibile. A cucerit Cupa Campionilor și Supercupa Europei cu Steaua, cu care a mai câștigat 3 campionate și 2 cupe. Are un titlu și cu FC Argeș. A evoluat de 5 ori la națională, o dată la naționala B, de 9 ori la olimpici, pentru care a marcat 2 goluri, și de 17 ori la tineret. Pe scurt, Ilie Bărbulescu a avut o carieră în care le-a făcut pe toate, o carieră cum cei mai mulți fotbaliști doar visează să aibă.
Fără să exagerăm, putem să spunem că Ilie Bărbulescu a fost Roberto Carlos de România. S-a potrivit perfect pe stilul faimosului brazilian și, așa cum am mai spus, avea acel șut…
În cariera sa, Ilie a mai jucat la FC Arges, Scornicești, Petrolul, Dacia Pitești și Callatis Mangalia. S-a retras din fotbal în 1991, după ce a strâns 357 de meciuri și 22 de goluri în Divizia A.
Unul dintre momentele pe care steliștii nu le vor uita niciodată îl are pe Ilie Bărbulescu drept personaj principal. E vorba despre primele secunde de după ultimul penalty apărat de Duckadam. În timp ce fostul nostru portar încă ținea mingea în mână, în timp ce foștii săi colegi au sprintat către el, pentru a-l îmbrățișa și felicita, Ilie Bărbulescu a luat-o la goană într-o direcție diferită, către trofeul Cupei Campionilor.
„La revenirea în țară toată lumea m-a întrebat de ce nu m-am dus și eu să îl îmbrățișez pe Duckadam după ultimul penalty apărat și m-am năpustit la masa pe care se afla trofeul. Televiziunea surprinsese bine imaginea aceea. Am rămas mut. Păi ce, eu mersesem la Sevilla ca să îl iau pe Duckadam sau ca să iau Cupa?” și-a amintit Ilie Bărbulescu, cu zâmbetul pe față. A fost un om fericit. A fost Balamuc. A fost o parte importantă din istoria Stelei și cu siguranță nu vom mai întâlni vreodată pe cineva ca el.
Iubirea sa pentru Steaua a rămas intactă și după ce Ilie Bărbulescu a terminat-o cu fotbalul. În caz că nu știți, Ilie a fost prezent la meciul Stelei cu Academia Rapid. A fost acolo, în tribune, susținând din nou echipa cu care a cucerit Europa.
Ilie s-a dus acum să facă balamuc în ceruri. Sigur are Cupa Campionilor cu el. Va fi plin de zâmbete pe acolo.
O să fie alături de fostul său coleg, Lucică Bălan, de Ion Alecsandrescu, dar și de ceilalți sportivi legendari de-ai Stelei, care ne-au părăsit. O să ne privească în continuare, să vadă dacă ne purtăm cum trebuie. Ilie Bărbulescu a fost un exemplu greu de urmat, dar un exemplu pe care trebuie neapărat să îl urmăm.
O să ne lipsești mult, Ilie Bărbulescu. Să te odihnești în pace!
Noi, steliștii, nu o să te uităm niciodată!
La sfarsit de drum Dumnezeu sa te aiba in paza ..Sa iti ierte greselile..si Sa te odihnească în pace..in 1986 aveam vârsta de 10 ani..Ma pot considera un om norocos ca am trait acea finala de vis…multumesc pt tot ce ai facut pt Steaua.
Ilie Bărbulescu, ca și Marin Radu (Radu II, cum se numea în lumea fotbalului), sunt două produse ale școlii fotbalistice de la Pitești, creată de marele antrenor Leonte Ianovschi.
Amândoi au cam aceeași vârstă, amândoi au venit la Steaua cam în același timp și amândoi au fost contemporani cu cea mai mare performanță a fotbalului românesc din toate timpurile.
Dar iată, Ilie s-a supărat pe noi și a decis să plece prea curând.
Dragul nostru Ilie, noi nu te vom uita niciodată.
Își mulțumim pentru tot ceea ce ai făcut pentru Steaua și pentru fotbalul românesc.
Să te odihnești în pace!
Și fie ca dispariția ta să îi trezească pe steliștii de pretutindeni!
M-am uitat la ora 19.45 pe site-ul celor care se dau steliști, dar în realitate sunt un grup de schizofrenici , hoți, mincinoși și tăntălăi: nici o știre despre trecerea în neființă a unui jucător stelist emblematic din marea echipă a anilor 90!
Rămâne, în schimb, articolul despre marele „stelist” virgil, care a dat ortul popii, sărmanul, cu convingerea falsă că ar suține Steaua!
Dumnezeu să îl ierte. 🙁
Rog Steaua Liberă, sa anunte inainte cand este live sa pot urmări pe you tube…multumesc
Am avut onorea de a cunoaste echipa noastra de eroi de la Sevilla in anul 1997, in Decembrie cind Steaua a jucat la Birmingham contra lui Aston Villa in Cupa Uefa. Clubul a invitat atunci si echipa din 1986 si am avut placerea de a ii cunoaste personal pe domnii Barbulescu, Bumbescu, Iovan, Duckadam, Majearu si Pistol, au fost singurii care au onorat invitatia, alaturi de Dl Emerich jnei. Eu ma aflam la studii in Anglia la warwick University si cum Birmingham este la nici 30 Km de Coventry, am fost timp de 2-3 zile mereu alaturi de delegatia noastra. Cu domnii Barbulescu si Bumbescu am stat in autocar, am vizitat impreuna Casa Memoriala a Marelui Will de la Stratford upon Avon, am servit masa si am stat impreuna la meci. Era de asemenea si Dl Marin Vlad, un suporter stelist adevarat, rapidistii ii rupsesera efectiv nasul in acel an.
Domnii Barbulescu si Bumbescu au fost extrem de prietenosi cu mine, am auzit de la dumnealor multe povesti, mi le amintesc si acum si mi le voi aminti toata viata. Ce pacat ca prieteniile din echipa noastar de aur nu mai sunt ca atunci si ce pacat ca deja doi dintre membrii acelei echipe nu mai sunt printre noi!
Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei doi si sa ii pastreze printre noi pe ceilati pentru cit mai mult timp!
Bogdan, Perth-Australia