Despre Ștefan Sameș, ”Ministrul Apărării”

Ni se tot spune că, înainte de 89, Steaua doar a ”luat jucători cu arcanul”. Mulți repetă această inepție, sperând probabil că, dacă o repetă de destule ori, ea va deveni realitate. Doar că lucrurile au stat puțin diferit în ceea ce privește Steaua București. Da, clubul nostru a achiziționat jucători înainte de 89. Dar a și produs. Și a produs jucători de foarte mare valoare, titani precum Ștefan Sameș, despre care vom vorbi astăzi.

Cât a purtat tricoul roș-albastru, Ștefan Sameș a fost cunoscut drept ”Ministrul Apărării”. Povestea lui a început la data de 14 octombrie, în 1951. Atunci, la Dobroești, în Ilfov, s-a născut Ștefan Sameș.  Junioratul l-a făcut la Steaua. Da, da. La Steaua. Și n-a venit la echipa noastră obligat de nimeni. Poate l-a obligat foamea, pentru că Ștefan Sameș avea să își amintească peste ani că se ducea la antrenamente deoarece ”ni se dădeau bilete de tramvai și troleibuz ca să mergem la antrenamente. Ne așteptau cu lapte și ne dădeau și ceva să mâncăm.”

Sunt lucruri pe care poate că unii dintre noi nu le înțeleg astăzi. Așa erau vremurile atunci, iar pentru un tânăr o echipă precum Steaua putea să fie șansa la o viață mai bună. Din păcate, Ștefan Sameș nu a debutat la Steaua în prima ligă. Chiar mai rău, a debutat la o rivală, la Universitatea Craiova (rivalitatea dintre Steaua și Craiova era mult mai mare înainte de 89).

Dar, dacă astea au fost vremurile, astea au fost. Ștefan Sameș nu avea loc în primul 11 al Stelei, așa că, la data de 28 noiembrie, în 1971, viitorul Ministru al Apărării a debutat în Divizia A, în partida Petrolul – Universitatea, scor final 1-1. Avea doar puțin peste 20 de ani și avea valoare. Nu degeaba Steaua avea să tragă tare pentru a-l repatria doi ani mai târziu.

Da, în 1973, ca să îl aducă înapoi în Ghencea, Steaua a făcut probabil cel mai răsunător schimb de jucători din istoria fotbalului românesc. Ștefan Sameș s-a întors acasă, iar spre Craiova a luat-o cel care avea să devină ”Ministrul Apărării” din Bănie, Costică Ștefănescu, și el tot produs 100% roș-albastru, asta pentru băieții cu ”arcanu”. Nu după mult timp, cei doi aveau să se lupte pentru postul de titular în defensiva Naționalei, totul pentru ca, în cele din urmă, să ajungă să alcătuiască cuplul de fundași centrali ai României. Doi miniștri ai apărării, într-o echipă Națională excepțională. Ce vremuri!

Ștefan Sameș la Steaua și la Națională

Bun, Steaua a greșit când l-a dat pe Sameș. Sau poate că nu a greșit. Poate că perioada din Bănie a fost fix ce îi trebuia fostului nostru fundaș de fier pentru a se dezvolta. Oricum, eroarea a fost reparată. Ștefan Sameș a jucat timp de 9 ani în roș-albastru. Au fost sezoane foarte bune, în care a câștigat 2 titluri și 2 cupe, apogeul carierei sale fiind atins în 1979, când Ștefan Sameș a fost desemnat cel mai bun fotbalist român.

Sau poate că nu. Poate că 1976 a fost cel mai bun an al lui Ștefan Sameș. Atunci, FC Barcelona a venit ca să îl cumpere. Vorbim despre echipa la care juca, în acel moment, cel mai mare fotbalist al planetei, Johan Cruyff. Din păcate, Steaua i-a făcut atunci o a doua nedreptate. Nu l-a lăsat să plece. Nu neapărat Steaua, ci regimul. Noi nu ne putem imagina acum ce a fost atunci în sufletul lui Sameș. Știm doar că el a continuat să slujească cu loialitate culorile roș-albastre.

Au urmat alte performanțe, au urmat selecții la națională, 49 în total, și multe meciuri și sezoane memorabile. Dintre ele, merită să ne amintim de sezonul 1979-1980, când Steaua a bătut Universitatea Craiova în tur, în retur și în cupă, dar a pierdut titlul la golaveraj. Oltenii au strâns atunci 44 de puncte, la fel ca noi, dar au avut un golaveraj mai bun cu 5 goluri. O nebunie a regulamentului!

Merită să amintim și dubla cu Anglia, din preliminariile CM 1982. A fost atunci 2-1 acasă, la 15.10.1980(goluri marcate de steliștii Răducanu și Iordănescu – alți doi giganți născuți și crescuți în Ghencea), şi 0-0 pe Wembley, la 29.04.1981, cu un portar de poveste, Vasile Iordache, care i-a avut în față pe cei doi miniștri ai apărării, Sameș și Ștefănescu.

Din păcate, în 1982, la națională a ajuns Mircea Lucescu. Din acel moment, steliștii nu prea au mai avut loc în primul 11 al României. Nu doar Ștefan Sameș, ajuns la 31 de ani, vârsta cea mai bună pentru un fundaș central, ci și Iordănescu a fost lăsat acasă. Asta în condițiile în care Puiu a fost golgeterul țării în sezonul 1981-1982.

Ștefan Sameș a plecat de la Steaua din nou, în 1982. A plecat pentru a-i lăsa locul unui puști nou venit, un băiat din Banat, mai firav așa, Miodrag Belodedici pe numele lui. A plecat, dar nu a părăsit fotbalul. A mai jucat la Farul, Rapid, Rova Roșiori și Siretul Pașcani. Apoi, în 1989, s-a retras. Dar doar ca fotbalist. Era normal. Ștefan Sameș nu avea cum să părăsească sportul pe care l-a iubit toată viața. Așa că a continuat ca antrenor de copii și juniori, o meserie care se potrivea la perfecție cu sufletul său formidabil.

În cariera sa, Ștefan Sameș a jucat 388 de meciuri în prima divizie, marcând 21 de goluri. A jucat și în cupele europene, 12 meciuri și 2 goluri. Acolo a dat peste echipa care l-a dorit în 1976, FC Barcelona, înfruntându-se cu cel care i-ar fi putut fi coleg, marele Johan. La națională. Sameș a jucat 49 de meciuri și a marcat 3 goluri. Sunt cifre pe care cei mai mulți fotbaliști nu le ating. Dar cei mai mulți fotbaliști nu sunt ca Ștefan Sameș.

Un om cu suflet mare, care a suferit mult

Cum am spus și mai sus, e greu să ghicim ce a simțit Ștefan Sameș când a fost dat la Craiova, când nu a fost lăsat să plece la Barcelona sau când a fost dat la Farul Constanța. Un lucru e sigur. Ștefan Sameș a iubit Steaua. A iubit-o foarte mult. De aceea, în 2011, când a fost dat afară de Gigi Becali de la echipa despre care credea că e Steaua, Sameș s-a îmbolnăvit.

Becali l-a îndepărtat în ianuarie 2011. I-a îndepărtat pe el și pe alți mari steliști: Majearu, Troi, Aelenei, Sătmăreanu. În februarie, Sameș a aflat că suferă de cancer nazo-faringian. Măcinat de necazuri, a pierdut lupta cu boala chiar în acel an, la data de 17 iulie. Marcel Răducanu, bunul său prieten, a vorbit atunci pentru Evenimentul Zilei:

„Dumnezeu să-l ierte! A fost un fotbalist mare, dar şi un om extraordinar. Prima lui mare supărare a fost când prima sa soţie a fugit în Germania cu tot cu copil. Ani de zile nu şi-a văzut băiatul şi asta l-a durut. Acum a fost şi problema cu Steaua. Boala n-are legătură cu necazurile astea, dar cred că l-au măcinat. Nu am cum să vin la înmormântare, dar mă duc la o biserică de aici, din Germania, să aprind o lumânare,” a spus Răducanu. 

Sperăm că, de acolo, de sus, Ștefan Sameș ne privește acum fericit. Nu și-a dorit niciodată ca Gigi Becali să stea în Ghencea. Nu și-a dorit ca acesta să aibă Steaua.

Într-un interviu pentru ProSport, Lorena Sameș, soția sa, a povestit ultimele zile ale fostului nostru mare fundaș. Acesta s-a bucurat când a aflat că Becali și echipa sa au fost evacuați din Ghencea. ”În sfârșit au plecat,” a fost replica sa.

„Îmi spunea mereu să nu primesc nimic de la ei, nici măcar o floare. «Tușierul» de Argăseală și Strizu l-au distrus și nici până în ziua de astăzi nu au venit să își prezinte condoleanțele. Ei nu suportau valorile, foștii mari jucători, se simțeau în umbra lor și au venit cu niște profesori de la nu știu ce liceu să îi înlocuiască. Păi, se comparau profesorii de sport cu Sameș, Sătmăreanu sau Bumbescu? Să fim serioși”, a spus Lorena Sameș. 

Da, sperăm că, de acolo, de sus, Ștefan Sameș privește împăcat spre echipa sa de suflet, care acum joacă în Ghencea, fără niciun cioban sau tușier prin preajma sa. Păcat că nu a apucat să vadă renașterea Stelei.

Nu o să te uităm niciodată, Ștefan Sameș!