Costel Gâlcă – FC Brașov, 5-0 – Un meci din sezonul 1994-1995

Printre steliști circulă în ziua de azi o glumă despre Lăcătuș. Gluma zice că Lăcă le cere colegilor lui, la un meci cu Dinamo, să îl lase să joace singur. Colegii lui pleacă la bar și se întorc după meci, ca să îl felicite pe Lăcătuș. Acesta obținuse un 1-1 cu Dinamo, deși jucase singur. Gluma e că, în vestiar, Lăcătuș le-a povestit colegilor că a fost eliminat imediat după ce a marcat, câinii nefiind capabili să bată, chiar dacă au jucat singuri. Ei bine, gluma ca glumă, dar în istoria Stelei chiar a existat un meci în care un fotbalist militar a bătut aproape de unul singur o echipă. Acel fotbalist a fost Costel Gâlcă.

5 – o cifră magică

În basemele românilor, 3 este mereu cifra magică. La fotbal, 10 este de obicei cifra care atrage toate privirile, iar steliștii se emoționează de fiecare dată când văd cifra 7. Chiar și așa, în sezonul 1994-1995, cifra magică a fost 5. De ce aceasta? Pentru că, în etapa cu numărul 5, a acelui sezon, Steaua a învins echipa FC Brașov cu scorul de 5-0, toate cele cinci goluri fiind marcate de jucătorul stelist cu numărul cinci pe tricou, Costel Gâlcă.

Era vremea când primul 11 era încă format din numere de la 1 la 11. Dacă tricoul tău purta unul dintre aceste numere, atunci erai un titular incontestabil. La data disputării acelui meci, adică 17 septembrie 1994, cel pe care galeria l-a poreclit Costellino avea doar 22 de ani. Era însă unul dintre titularii incontestabili ai echipei, un veteran care pornea ca titular în cel de-al patrulea său sezon în tricoul roș-albastru. Numărul pe care îl avea pe tricou, adică numărul 5, era unul cât se poate de potrivit pentru acest veritabil urmaș al lui Tudorel Stoica.

Da, Costel Gâlcă era o bestie, un mijlocaș central cum rar vezi astăzi în România, un mijlocaș box-to-box în care echipa putea avea încredere (în ciuda vârstei încă destul de fragede) și care putea oricând să decidă soarta unui meci. În perioada sa la Steaua, Costel a strâns 148 de meciuri și a marcat 24 de goluri. Sunt cifre excelente, mai ales că fosta Divizie A era la ani lumină distanță, în ceea ce privește valoarea, de ceea ce este acum Liga 1.

De la Steaua, Gâlcă a făcut pasul spre Primera Division. Nici nu avea unde altundeva să meargă. Era campionatul perfect pentru el, iar acest lucru s-a văzut încă din primul său sezon, când a impresionat la Mallorca. Imediat, l-a achiziționat Espanyol, echipă cu care Gâlcă avea să câștige Cupa Spaniei în 2000. De asemenea, a continuat să fie un om de bază și la națională, pentru care a strâns 68 de meciuri și 4 goluri. Dar să ne întoarcem la acel meci din toamna lui 94.

Steaua București – FC Brașov, 5-0 (1-0) – Costel Gâlcă one-man show

E greu de spus ce simțea Costel Gâlcă la startul sezonului 1994-1995. Însă moralul său era cu siguranță ridicat. Nu avea cum să fie altcumva. Gâlcă tocmai participase la World Cup 94, alături de Hagi & Co., iar cu Steaua își trecuse două titluri (consecutive) și o cupă în palmares. Pentru un fotbalist de 22 de ani, era viața perfectă.

Chiar și-așa, Steaua a început cu stângul acel sezon, fiind învinsă la Argeș chiar de către fosta echipă a lui Gâlcă, scor 3-1. A urmat un nou pas greșit, 0-0 cu Maramureș, în Ghencea, în etapa 2, și de abia în etapa 3 a venit prima victorie. Steaua a învins Sportul cu 3-0, iar Gâlcă a marcat primul gol al partidei. Militaru și Ilie Stan le-au marcat pe celelalte două.

Costel era în formă. Acest lucru se simțea. Mai mult, Steaua începea să joace. În etapa 4, militarii au învins Universitatea, la Cluj, gol Lăcătuș. Și a venit etapa 5.

Steaua Bucuești: 1. Stângaciu (Gherasim, min. 74) – 2. Panait (Filipescu, min. 64), 4. Doboș, 6. Prodan, 3. Pîrvu – 8. Militaru, 11. Csik, 5. Gâlcă, 10. Panduru – 9. Ad. Ilie, 7. Lăcătuș

Antrenor: Dumitru Dumitriu

Rezerve neutilizate: Iftodi, Viorel Ion.

FC Brașov: 1. Bozhiqi – 2. Andrași, 3. Purdea, 6. Gaica, 4. Mureșan – 7. Nagy, 5. Moldovan, 8. Ganea, 10. Caraman – 11. M. Savu, 9. Săvoiu

Antrenor: I. Naghi.

Când v-am zis despre cifra magică 5, nu am glumit. Asta pentru că primul șut pe poartă al partidei a venit chiar în minutul 5. Și, evident, i-a aparținut purtătorului stelist al numărului 5. Coincidență? Deloc. Poate doar un avertisment.

Cum era de așteptat, Steaua a dominat partida. A avut numeroase ocazii, prin Adi Ilie (min. 13, ratare din careu) sau Joe Panait (șut peste, în min. 28). Însă golul a venit din stângul fabulos al lui Costellino, care l-a executat pe portarul albanez al celor de la Brașov dintr-o lovitură liberă de la 25 de metri. Steaua București – FC Brașov, 1-0. Acesta a fost scorul la pauză. A fost doar începutul.

Steaua a pornit în forță repriza secundă și, cu un Gâlcă în formă de zile mari, a călcat Brașovul în picioare. Costel a marcat celelalte 4 goluri într-un interval de doar 15 minute.

Imediat după startul reprizei secunde, în minutul 48, Csik a fost faultat în careul Brașovenilor iar arbitrul Gh. Constantin, de la Vâlcea, a dictat penalty. A bătut Costel, execuție perfectă, 2-0.

Mijlocașul nostru a făcut hat-trick-ul în minutul 54, când a trecut în viteză prin apărarea brașoveană și a marcat ca un fotbalist de top. Gâlcă a făcut 4-0 în minutul 57, cu un șut imparabil din careu, și tot el a marcat pentru 5-0, în minutul 63, din pasa lui Panduru.

La scorul de 5-0 pentru Steaua, golurile au luat sfârșit. Băieții, probabil, s-au relaxat. Și-au pierdut din concentrare și nu au mai reușit să trimită balonul în plasă. Dar l-au trimis în bară, prin același Gâlcă, în minutul 60, dar și prin Panduru.

”(Pentru Brașov, n.r.) 0-5 nu e chiar o catastrofă, mai ales că e Steaua”

Așa a scris ziaristul Eduard Țone, în cronica de meci de a doua zi. Articolul a purtat numele ”Costellino, bambino d’oro” și probabil că nu e necesar să traducem. Țone a încheiat cronica cu un paragraf fabulos:

”La materia acțiuni periculoase, elevii lui Naghi n-au notat nimic, părând niște copii care au învățat pe dinafară o lecție, dar care când sunt scoși nițel din canoane, se zăpăcesc atât de tare încât nu mai știu nici cât fac 1 + 4. Gâlcă a știut: CINCI!”