Povestea celui mai dur șut în fund: Steaua București – AS Bacău, 1-5 – Meci din sezonul 96-97

De-a lungul istoriei sale, Steaua a avut parte de numeroase meciuri extraordinare, care le-au lăsat suporterilor amintiri plăcute pentru întreaga viață. Totuși, jucătorii steliști au fost și sunt și ei doar oameni. Astfel, echipa noastră, oricât ar fi de legendară, a mai făcut și cu siguranță va mai face pași greșiți. Un astfel de pas a rezultat într-o umilință incredibilă. E vorba de meciul Steaua București – AS Bacău, 1-5, meci din sezonul 1996-1997.

Steaua București: Gherasim- Filipescu, Csik, B. Bucur, Prodan, Nagy (’46 Ciocoiu) – Militaru, Denis Șerban, Adrian Ilie – Lăcătuș, A. Călin (’57 Sabin Ilie).

Antrenori: Dumitriu Dumitriu și Mihai Stoichiță.

AS Bacău: Bratu- Jercălau, Gireadă, Popovici, R. Ciobanu, D. Munteanu- Rotariu (’84 Căpușă), Pavel, Manta (’80 Păvăluță)- Serea (’82 Condurache), Scânteie.

Antrenori: Mircea Nedelcu și Mircea Pana.

Arbitru: Adrian Porumboiu (Vaslui).

Într-o seară leneșă de sâmbătă, pe o vreme plăcută, niciun stelist nu se gândea că seria de 7 ani fără înfrângere a Stelei în Ghencea va lua sfârșit. La acea dată, la 17 august 1996, Steaua București era un monstru. Domina fără emoții fosta Divizie A, având 4 titluri consecutive, și tocmai se pregătea pentru a treia calificare consecutivă în grupele Champions League. Astfel, niciunul din cei 8000 steliști prezenți la meci nu i-ar fi dat Bacăului vreo șansă. Dar!!!

Nu e niciodată bine să îți subestimezi adversarul

Steliștii au intrat în meci cu gândul la precedenta întâlnire cu AS Bacău. Pe 9 decembrie, în 1995, pe o vreme incredibil de urâtă, Steaua s-a impus cu un 5-0 care i-a usturat foarte tare pe băcăuani. Atunci, în loja din Ghencea, George Constantin Păunescu, unul dintre bogații care gravitau în jurul Stelei, l-a luat la mișto pe Dumitru Sechelariu: ”Ce credeai tu, Sachelare?! Că veniți aici sa să ne bateți?! Voi credeți că vă pricepeți la fotbal?!”

Fostul primar al Bacăului a ascultat, a tăcut, dar a și băgat la cap. În vara următoare, și-a motivat jucătorii și antrenorii chiar înaintea meciului cu Steaua. Daniel Scânteie, unul din eroii din acel meci al băcăuanilor, și-a amintit că Sechelariu i-a adunat pe toți înainte de meci și le-a zis: ”Nu credeți că e timpul să faceți un rezultat cu care să intrați în istorie?”

Băieții lui, se pare, au fost de acord. Cu Steaua, au jucat ca niciodată.

Steaua București – AS Bacău, 1-5

Meciu nu a început cum ar fi vrut steliștii. AS Bacău a atacat, a presat și și-a făcut ocazii, deși nu ar fi trebuit să poată. În minutul 11, Prodan l-a faultat în careu pe Manta. Arbitrul Porumboiu a arătat punctul cu var, iar Jercălău a transformat fără probleme.

Pentru stelițtii din tribune, faptul că oaspeții au deschis scorul nu a contat. Atmosfera era plăcută. Chiar se glumea, oamenii râdeau. Cu toții se pregăteau să vadă cum tancul stelist calcă în picioare micuța echipă din Bacău. Nimeni nu credea în șansele echipei lui Sechelariu, nici chiar când aceasta a făcut 2-0.

În minutul 38, decarul Pavel a prins un șut incredibil, cu exteriorul, de la 30 de metri, iar Gherasim a fost învins din nou. La pauză, scorul meciului Steaua București – AS Bacău era 0-2, dar în tribune oamenii încă mai sperau la o revenire stelistă, mai ales că, pe final de repriză, Cobra Ilie a avut o ocazie uriașă, balonul lobat de el fiind scos de pe linia porții.

Oare cât de lungi au fost cele 15 minute de prelungire pentru cei prezenți atunci în tribunele vechiului stadion Steaua?! Oare în câte „ore” au trecut?! Dar au trecut în cele din urmă. Și, din păcate, minutele au continuat să treacă.

Steaua a atacat în repriza secundă, alergând după egalare, dar golurile steliste au evitat să apară. Chiar mai rău, golurile băcăuanilor au continuat.

În minutul 65, după o gafă a defensivei steliste, Scânteie a scăpat singur cu Gherasim. Atacantul oaspeților s-a aruncat în careu, fără să fie atins de portarul stelist, dar l-a păcălit pe Porumboiu, care a dictat penalty. Jercălău a luat balonul din nou în mână și, din nou, a marcat.

Steaua București – AS Bacău era deja 0-3 și era destul de clar că roș-albaștrii au motive să își facă giji. Iar dacă scorul de pe tabelă n-ar fi fost destul, nervii lui Lăcătuș au cedat, iar arbitrul Porumboiu l-a trimis la cabine pe șeptarul stelist.

Faza din minutul 65 s-a repetat după aproximativ 10 minute, dar cu alți actori. După o nouă gafă a defensivei steliste, în minutul 74, Scânteie a scăpat spre poarta lui Gherasim și l-a executat din nou pe stelist. Un nou gol pentru băcăuani dar și un nou cartonaș roșu pentru steliști. De data aceasta, cel eliminat a fost Adi Ilie (minutul 76).

Aducându-și aminte de umilința suferită în iarna precedentă, cei de la AS Bacău au continuat să atace. Au mai avut un penalty (în minutul 78), dar fostul dinamovist Jercălău a ratat. Chiar și-așa, au reușit să ducă tabela la 0-5 în minutul 84, când Scânteie, omul meciului, a marcat cu un gol de atacant pursânge.

Totuși, Steaua București – AS Bacău nu s-a terminat 0-5, așa cum probabil ar fi dorit băieții lui Sechelariu. Al șaselea gol al partidei i-a aparținut Stelei, dar a fost marcat tot de un băcăuan, Cristian Ciocoiu, în minutul 88.

Un șut în fund poate fi și un pas înainte

Steaua București – AS Bacău, în acea seară de vară a anului 1996, s-a terminat 1-5. Prima înfrângere a Stelei în Ghencea în 7 ani. Prima dată după mulți, mulți ani când o altă echipă din România i-a dat Stelei o lecție.

Dar lecția a fost una bună de tot. Ca orice echipă mare, Steaua a învățat din această înfrângere usturătoare. La patru zile distanță de la acest meci de pomină, Lăcătuș & Co. aveau să treacă cu scorul de 3-0 de FC Brugge-ul lui Frankie van der Elst și Mario Stanic.

Astfel, Steaua reușea cea de-a treia calificare în grupele Champions League. Urmau meciuri memorabile cu Atletico Madrid, Widzew Łódź și, cu Borussia Dortmund.

O înfrângere era necesară!

Deși rezultatul a fost și rămâne chiar și astăzi unul dureros, meciul cu Bacăul lui Sechelariu nu a fost pentru Steaua neapărat un dezastru. După 4 titluri consecutive, ai noștri aveau nevoie să se întoarcă cu picioarele pe pământ. Aveau nevoie să își aducă aminte că fotbalul înseamnă și muncă, și sacrificiu.

Înfrângerea cu AS Bacău le-a prins bine. Nu doar că s-au calificat în grupele Champions League, dar au câștigat și titlul în acel an. A fost al cincilea titlu câștigat consecutiv și a fost urmat de un al șaselea. A fost o perioadă excelentă în istoria Stelei, iar meciul cu AS Bacău, chiar dacă rușinos, nu a reușit să o umbrească.

La două zile după incredibilul meci, cotidianul băcăuan, Deșteptarea, scria pe prima pagină: „Scânteie dă foc Diviziei Naționale”. Era o exagerare, evident. Una normală, izvorâtă din bucuria unui rezultat care chiar i-a propulsat pe jucătorii lui Sechelariu în Hall of Fame-ul fotbalului din Bacău. Însă era doar o exagerare.

O Scânteie se poate transforma în foc de tabără sau chiar într-un incendiu, dar focul nu are cum să ardă Steaua.