Gogu Viziru, tenisul și Steaua București

Ilie Năsatase este unul dintre marii sportivi români și steliști. Numele său și rezultatele obținute de el sunt cunoscute peste tot prin lume. Însă Ilie Năstase nu a ajuns singur pe culmile gloriei. Așa cum Steaua Sevillană a avut în spate un Ion Alecsandrescu, și marele nostru tenismen a fost ghidat de către o mare legendă a clubului nostru. Gogu Viziru a fost un mare sportiv și un mare conducător, prezent alături de Steaua încă de la nașterea sa și care a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea tenisului românesc.

1959, echipa de Cupa Davis a României. Gogu Viziru este primul din stânga. Lângă el e fratele său geamăn, Marin Viziru. Ultimii doi sunt Alexe Bardan şi un foarte tânăr Ion Ţiriac.

Gogu Viziru și Regatul României

Poate că numele ”Viziru” le este cunoscut și tinerilor din ziua de astăzi. Cu siguranță, îl asociază cu actorul și cântărețul Lucian Viziru sau cu actorul Augustin Viziru. Cei doi sunt frați și nepoți ai marelui Gogu Viziru. Dar cine a fost Gogu Viziru?

Gheorghe ”Gogu” Viziru s-a născut la data de 11 aprilie, în 1924, în comuna ilfoveană Florești. S-a născut la o oră după fratele său geamăn, Marin. Peste ani, cei doi aveau să devină nume importante în tenisul românesc și chiar cel mondial, formând un cuplu redutabil în echipa de Cupa Davis a României. Gogu și Marin au reprezentat două treimi dintr-un trio de mari sportivi dați de familia Viziru, care mai avea un băiat, Dumitru, cu doi ani mai mare ca gemenii.

La doi ani după nașterea celor doi, familia Viziru s-a mutat la București. Acolo, Nicolae Viziru, capul familiei, s-a angajat ca îngrijitor al celor 11 terenuri de tenis de la Tenis Club București. Acestea erau situate pe locul actualei arene de tenis, Progresul. Cum și locuința familiei Viziru era în aceeași zonă, microbul tenisului i-a prins rapid pe cei doi băieți. La 7 ani, Gogu lovea deja destul de bine mingea, fiind mai talentat ca fratele său. Însă amândoi erau buni. Destul de buni cât să fie observați și chemați ca băieți de mingi la meciurile clienților mai bogați. Pentru munca depusă, băieții primeau mici atenții, chiar și bani. Mai târziu, banii strânși aveau să reprezinte suma de pornire folosită de familia Viziru pentru a-și construi o nouă casă.

La clubul de tenis, cei doi tineri nu doar că au avut posibilitatea de a învăța acest sport, ci au și avut norocul să joace împotriva unor nume grele, precum prințul Constantin ˝Bâzu˝ Cantacuzino, despre care vom mai vorbi, frații Sangalli, Sandi Botez sau Mișu Nicolas, cel mai bun jucător de tenis al României anilor 30, semifinalist la Wibledon și finalist la Monte Carlo. Și cum toată lumea bună a Bucureștiului interbelic venea aici pentru a juca tenis, gemenii au devenit cunoscuți foarte rapid.

La vârsta de 7 ani, frații Viziru au jucat în deschiderea marelui turneu Circuitul Tilden. Acesta a reunit la București cei mai mari jucători de tenis din lume.

La 15 ani, Gogu Viziru a jucat finala națională de juniori și a câștigat-o. Nesurprinzător, în finală, Gogu a jucat chiar împotriva fratelui său geamăn. În acei ani, era considerat unul dintre cei mai buni jucători din lume, la categoria sa de vârstă. Și, din nou, nimeni nu a fost surprins atunci când gemenii, încă la vârsta junioratului, au ajuns campioni naționali la dublu, la seniori.

Gogu Viziru și Bâzu Cantacuzino

Deși Marin era un foarte bun jucător la dublu, Gogu era tenismenul mai bun. Era mai talentat și mai serios, preferând să respecte orele de somn, în timp ce fratele său mai și pierdea nopți, cu fete și cu anturajul.

Dar seriozitatea și talentul l-au dus pe Gogu Viziru în ochii familiei regale. A contribuit la asta și prințul ˝Bâzu˝ Cantacuzino, urmaș al familiei de domnitori, mare polisportiv (practica mai multe sporturi, fiind bun la toate) și unul dintre cei mai mari piloți de vânătoare ai României, as al celui de-al Doilea Război Mondial, cu 43 de victorii aeriene confirmate (69 victorii în total – cele mai multe pentru un pilot român). Bâzu l-a invitat să joace tenis pe terenul Prințului Mihai Sturza, din Băicoi. Iar acolo Gogu Viziru i-a cunoscut pe Regele Mihai și pe Regina Mamă Elena. Aceștia l-au plăcut imediat pe tânărul jucător de tenis și i-au cerut să se mute la Peleș pentru câteva luni, ca să îi învețe tenis. Astfel, Gogu Viziru a ajuns să predea acest sport familiei regale. În fiecare zi, de la ora 10, juca împotriva Reginei Elena. De la ora 11, era rândul Regelui Mihai.

Meciurile pe care Gogu le-a avut cu Bâzu Cantacuzino au fost mereu mari spectacole. Indiferent că erau amicale sau meciuri în competiții oficiale. Iar dacă meciurile erau private, atunci tânărul Viziru făcea și niște bani buni, la pariuri. Îl învingea mereu pe Bâzu Cantacuzino dar, dacă reușea să facă un 6-0, suma pe care o câștiga era dublă.

I-au prins bine meciurile pe care le avea cu familia regală și cu cel care după nu mult timp urma să devină prinț al înălțimilo. Acestea l-au ambiționat și l-au făcut să vrea mai mult. Astfel, spre surprinderea tuturor, Gogu Viziru a părăsit familia regală și s-a întors la București. De ce? Pentru că voia să joace în competiții și să le câștige. Din păcate, războiul i-a stricat planurile.

După război

Comuniștii nu au adus nimic bun cu ei. Dar au luat! Au vrut să interzică sporturi precum tenisul, călăria sau scrima, pe care propaganda le considera sporturi burgheze. Din fericire, marii demnitari comuniști, odată ajunși la putere, au început să joace tenis. Au prins gustul său, iar sportul a scăpat.

Anul 1947 a însemnat pentru Gogu Viziru primul titlu la seniori. Avea 23 de ani. Cariera sa era încă la început. De-a lungul anilor, a câștigat alte 8 titluri naționale. În 1951 a devenit campion mondial universitar. A participat la turnee prin toată Europa și la meciuri de Cupa Davis. Acolo, juca împreună cu fratele său. Iar mai târziu a jucat alături de un tânăr Ion Țiriac, pe care chiar el l-a adus de la Brașov, folosindu-se de influența pe care o avea în tenisul românesc. Peste ani, Gogu Viziru avea să își aducă aminte că:

“Nici Ţiriac, nici Bosch nu ajungeau campioni dacă nu-i aduceam eu la Bucureşti. Eram jucătorul numărul unu şi aveam trecere la Federaţie, i-am lipit la Cupa Davis alături de mine, i-am pus să se antreneze cu noi şi aşa au crescut, odată cu mine”

La fel ca multe alte sporturi, și tenisul se juca atunci pentru prestigiu, onoare, pentru plăcerea de a juca. Nu era în niciun caz sportul care este acum. Astfel, când nu participa la turnee, Gogu Viziru continua să predea tenis. De data asta, însă, le preda marilor comuniști. A fost profesor pentru Petru Groza, pentru Maurer și pentru familia Ceaușescu. Dar nu s-a îmbogățit niciodată din asta. Nu a fost privilegiat. Ba chiar locuia în acea vreme într-o casă modestă, pe strada Giurgiului, o casă cu scară interioară din lemn putrezit.

Gogu Viziru și Steaua București

În 1947, la înființarea clubului Steaua, secția de tenis a fost una dintre primele deschise. Iar Gogu Viziru a fost acolo. Da, el a fost unul dintre membri fondatori ai clubului nostru. A activat ca sportiv la Steaua din 1947 și până în 1961. Apoi a fost antrenor, până în anii 80. Valoarea sa ca sportiv nu putea fi contestată. Astfel, după doar doi ani, în 1949, Gogu Viziru a fost numit șeful secției de tenis a Stelei. Abia împlinise 25 de ani. Avea însă o legătură foarte strânsă cu tenisul, legătură care i-a permis să aibă succes în acest sport atât ca sportiv, cât și ca antrenor și conducător. La 37 de ani, când s-a retras din activitate, Gogu Viziru a devenit și secretar general al Federației Române de Tenis. Și a continuat să și antreneze.

Ca antrenor, a avut o altă uriașă satisfacție. Asta deoarece Gogu Viziru l-a descoperit pe cel mai mare tenismen român din toate timpurile, Ilie Năstase.

Gogu Viziru și Ilie Năstase

Gogu l-a poreclit “Luceafărul tenisului”. Trebuie însă spus că nu l-a remarcat pe Ilie la tenis, ci la fotbal. Tânărul Năstase juca la piticii Stelei, în grupa lui Romeo Cătană. Era un sportiv foarte bun și impresiona pe toată lumea. Ochiul format al lui Viziru a văzut însă ceva în el. Gogu a știut că Năstase trebuie să continue pe drumul tenisului. A insistat pe lângă Romeo Cătană să îl lase la tenis, a avut câștig de cauză, iar restul e istorie.

“Era un talent ieşit din comun. Dacă ar fi făcut handbal, baschet sau fotbal, în oricare ar fi fost un jucător extraordinar, cel mai bun. Era făcut pentru performanţă. L-am rugat pe Romeo Catană să mi-l lase mie. Cu intervenţii l-am luat la tenis. L-am luat la juniori şi i-am făcut un program special de pregătire. În momentul când l-a bătut pe Ţiriac, protejatul lui Maurer, am ştiut că după acel sec 3-0 la seturi, va fi începutul carierei unui mare campion şi că lui Ţiri nu-i va mai ramane decât misiunea să-i care bagajele. Mai târziu au format unul dintre cele mai bune dubluri din lume”, și-a amintit Gogu Viziru.

Năstase și Țiriac nu au fost însă singurii mari jucători de tenis descoperiți de marele maestru. Prin mâinile lui au mai trecut și alții: Bosch, Marcu, Haradau, Mârzea, Alexe, Mărmureanu.

Gogu Viziru a lăsat o urmă adâncă în istoria tenisului românesc. Acolo, dar și la Steaua, va avea mereu un loc de cinste. A fost unul dintre cei mai buni, a fost un mare campion și a iubit tenisul. L-a iubit până în ultima zi de viață. Gogu Viziru s-a stins în 2003, la 79 de ani. Întreaga sa viață a fost dedicată tenisului.

Photo credit: Clement Peter