Iulian Filipescu – Nici Tândală, nici Păcală, ci un mare fotbalist

Astăzi, 29 martie, e ziua lui Iulian Filipescu, fostul… Fundaș? Mijlocaș? Atacant? Pentru Steaua, Iulian Filipescu a jucat pe aproape toate posturile, mai puțin cel de portar. Dar și dacă ar fi jucat pe postul de portar, cu siguranță că ar fi făcut-o bine!

Născut la Slatina, la 29 martie 1974, Filipescu și-a început cariera de fotbalist la Faur București. Însă a debutat în Divizia A la Steaua București, în 1992. Era sezonul în care Steaua pornea cei 6 ani de dominare totală a campionatului românesc. Avea un lot cu fotbaliști excepționali, iar Felipe era unul din ei. A stat la Steaua până în 1996, căștigând 4 titluri, o cupă și 2 supercupe. A jucat 112 meciuri și a marcat 8 goluri.

Filipescu a dat tricoul roș-albastru pe cel al turcilor de la Galatasaray, echipă unde mai jucau alți doi români, Gheorghe Hagi și Adrian Ilie (transferat tot de la Steaua). Încă din primul sezon, Felipe s-a impus în echipa antrenată de Fatih Terim. Galatasaray trecea atunci printr-o perioadă excepțională. Drept urmare, Filipescu și-a îmbogățit palmaresul cu încă 2 titluri și o cupă. Apoi, în 1998, după un campionat mondial foarte bun făcut cu echipa națională, s-a mutat în Spania, la Betis.

A stat acolo 5 ani. În 2003, s-a dus la Zurich și a intrat în istoria acestui club, după ce a marcat golul care le-a adus elvețienilor primul titlu după o pauză de un sfert de secol, în 2006. Din Elveția a mers în Germania, unde și-a încheiat cariera, în 2008, la Duisburg.

De-a lungul carierei sale, Iulian Filipescu a jucat și pentru naționala României. Are în total 52 de meciuri și un gol. A participat la două campionate europene și un mondial.

Gata cu statistica, să vorbim despre omul Iulian Filipescu

Steliștii mai bătrâni își amintesc cu siguranță vremurile când Felipe juca la Steaua. Era un pletos înalt, bine făcut. Să-l fi văzut pe stradă, ai fi zis ca e rocker. Și ai fi avut dreptate, pentru că îi place muzica rock. Dar Filipescu nu a fost niciodată un rebel, așa cum sunt mulți tineri. A fost mai degrabă introvertit, serios, la fel ca bunul său prieten și nașul său, Adi Ilie. Iar atitudinea aceasta l-a ajutat în carieră.

Cu siguranță știți povestea cu dezmatul de la Betis, un episod în care jucătorii echipei din Sevilla au hotărât să dea o petrecere cu de toate. A fost ceva extraordinar, cu muzica dată la maxim, femei și alte lucruri pe care un fotbalist profesionist ar trebui să le evite. Sunat de vecini, președintele a descins și i-a prins pe băieți. I-a amendat pe toți, cu cele mai mari amenzi din istoria clubului. Pe toți mai puțin pe Felipe. Românul nostru a refuzat petrecerea. S-a dus acasă la nevasta lui, cu care s-a căsătorit discret, în 1999, într-o ceremonie care a ținut 15 minute.

”Filipescu de ce are demnitate? De ce e altfel decât voi?” – Acestea sunt întrebările pe care le striga președintele celor de la Betis, în dimineața de după faimoasa petrecere.

Nu aș putea să vă spun de ce i-au spus ”Tândală”. Felipe n-a fost nici leneș și nici n-a pierdut vreodată vremea aiurea. N-a pierdut-o chiar deloc. Cât a fost fotbalist profesionist, a fost fotbalist profesionist. Și a început să își trăiască viața după ce s-a retras.

Acum locuiește în Spania, împreună cu nevasta și copiii săi. Se bucură de viață, așa cum merită. Ultima dată când a vorbit despre fotbalul românesc a spus că nu-l interesează. Dar poate că, într-o zi, o să se întoarcă la Steaua. Clubul nostru are nevoie de unul ca el.

N-a fost Tândală. N-a fost nici Păcală, că n-a păcălit niciodată pe nimeni, nici fotbalul. E Iulian Filipescu, unul din cei cu care ne mândrim că a purtat tricoul roș-albastru!

Mulțumim pentru tot, Felipe! Iar cu ocazia zilei tale de naștere, îți spunem:

La Mulți ani!