Joe Indianul n-a uitat de Steaua
Fotbalul a fost mult mai frumos pe vremea lui Joe Indianul. Fotbalul a fost mult mai frumos cu Joe Indianul. Dacă nu știți despre ce vorbesc, îmi pare rău pentru voi. Înseamnă că n-ați prins una dintre cele mai frumoase perioade din istoria Stelei București.
Anii 80 i-au dat Stelei performanțe peste performanțe. Anii 70 au mult romantism, multe povești cu fotbaliști-poeți și eroi gen Zorro, care-ți dădeau gol, dar numai după ce-ți dădeau ”craci”. Anii 50 sunt anii marilor legende. Dar anii 90 au și ei ceva anume, ceva ce îi plasează pe aceeași treaptă cu deceniile menționate mai sus.
Pentru Steaua București, anii 90 au însemnat de toate: titluri, spectacol, bucurie, tristețe. A fost un deceniu pe care niciunul din cei care l-au prins nu-l va uita vreodată.
Aurel Silviu Panait, zis și Joe Indianul
În frumoasa echipă stelistă a anilor 90 și-a făcut loc și Aurel Silviu Panait, un fundaș dreapta pe care Steaua l-a adus de la Petrolul. Panait a venit la echipa militară la 23 de ani. A fost adus pentru a umple niște păpuci destul de mari, cei ai lui Dan Petrescu, care tocmai plecase în Italia. Iar Panait nu a dezamăgit.
Un băiat bine făcut, prieten cu mingea, sigur în apărare, util și în atac, dar și cu o ”pleată” care-l cel mai vizibil de pe întreg terenul. Dacă-i vezi frizura, n-ai cum să nu-l recunoști pe Joe Indianul. A și primit această poreclă datorită frizurii. I-a dat-o chiar marele Bumbescu, cu care a fost coleg de cameră.
Ca fotbalist, Joe a fost mereu cu zâmbetul pe buze, așa cum îi șade bine unui sportiv adevărat. Și avea de ce să fie fericit. Juca titular într-o echipă plină de ”grei”: Panduru (unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Joe), Ilie Stan, Lăcătuș, Adi Ilie, Roșu, Prodan, Doboș, Vlădoiu, Gâlcă, Militaru, Filipescu, Pârvu și alții.
A jucat 5 ani la Steaua. A câștigat titluri și cupe, apoi a plecat să își încerce norocul pe afară. S-a retras prin 2001, de tot, lăsând fotbalul. Dar pe Steaua n-a lăsat-o. Ani mai târziu, Joe Indianul a dat un interviu și a vorbit despre Steaua. Cu lacrimi în ochi, a spus că a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții sale.
A fost un interviu frumos. Și poate că de asta refuză ziariștii să îl sune și să vorbească mai des cu el. Joe are ce spune. Toți cei care au jucat în acea perioadă au. Dar probabil că fotbaliști precum Joe, Panduru, Adi Ilie sau Filipescu nu atrag la fel de multe clickuri ca un interviu cu știți voi cine.
Mulțumim, Joe!
Și, dacă tot am dus subiectul discuției în acea zonă, trebuie să spunem că Joe Panait a răspuns recent la întrebarea preferată a ziaricilor români. Doar că răspunsul nu a fost pe placul lor.
”Mă mai uit din când în când la meciurile cât de cât interesante, dar pentru că tot aţi amintit de FCSB şi de Steaua aş vrea să lămurim un lucru. Pentru mine FCSB nu reprezintă Steaua. Este doar FCSB şi atât,” le-a spus Joe și le-a închis gura.
Este adevărat. Când joci la Steaua București, când știi ce înseamnă Steaua, când ai simțit pe spate greutatea tricoului roșu și albastru, atunci n-are cum să te impresioneze Fotbal Club Fcsb.
”Această echipă nu are nicio legătură cu Steaua. Nu are legătură cu echipa de atunci, cu stadionul, cu nimic,” a mai spus faimosul indian stelist.
Nu mă surprinde că Joe nu a uitat de Steaua. Păcat că cei ca el nu vorbesc mai des. Cu siguranță, fotbalul românesc ar avea doar de câștigat dacă ar face-o.
Reporter (sclav al imparatului din Pipera):
-Urmăreşti ce se întâmplă în fotbalul românesc, în special la FCSB?
Joe: -Mă mai uit din când în când la meciurile cât de cât interesante, dar pentru că tot aţi amintit de FCSB şi de Steaua aş vrea să lămurim un lucru. Pentru mine FCSB nu reprezintă Steaua. Este doar FCSB şi atât.
Sclavu de reporter: -De ce spui asta?
Joe: Pentru că această echipă nu are nicio legătură cu Steaua. Nu are legătură cu echipa de atunci, cu stadionul, cu nimic. Şi totul pleacă de la acest patron, (n.r. Gigi Becali), care nu face altceva decât să taie şi să spânzure acolo. Este inadmisibil ce face acest domn la echipă. Jucătorii au ajuns să joace sub teroare. Să le fie frică tot timpul că dacă nu joacă bine vor fi daţi afară. El este cel care face şi desface echipe. Da, sunt de acord că sunt banii dumnealui. Foarte bine, dar asta nu-i dă dreptul să conducă după bunul plac. Să nu se uite că şi în Germania sunt patroni de fotbal. Dar oamenii, înainte de a lua o decizie importantă privind schimbarea unui antrenor sau renunţarea la nişte jucători, se consultă în cadrul consiliilor de administraţie.
EPIC. stelist ca jucator, stelist in caracter, STELIST ADEVARAT!
S-au dus sclavetii sa ii ia interviu, poate poate se mai lipeste vreun fost stelist, sa zica ca fcsb e Steaua. Dar nu s-au asteptat la asta… Deci cum zice sclavul ala: „De ce spui asta?”, suparat si mirat… Saracul sclav. Cred ca nu mai aveau pe nimeni sa mai contacteze sa vorbeasca despre fcFCSB si au zis hai ma sa postam articolul, ca oricum rau nu facem, decat can-can.
Ce penibil, ca reporter, sa intrebi: „Urmaresti ce se intampla la fcFCSB?”. De parca ar fi intrebat „urmaresti ce se intampla la Steaua?”. Cine e fcFCSB? Ca STEAUA nu e CLAR. Echipa se numeste fcFCSB, pana si aia mici si-au dat seama si nu prea mai merg la meciuri, ca nu poti sa strigi Steaua la o echipa care toata presa ii zice fcFCSB. Cum sa se numeasca echipa Steaua, cand lumea ii zice fcFCSB?
Noi suntem tineri, 30 de ani…aia mai batrani 40 de ani, astia si mai tineri 20 de ani.. TOT O SA PRINDEM ocazia cand gigi nu v-a mai fii deloc pe lumea asta, sa vedem atunci pe cine veti servi jurANAListilor din presa (a)romana, cica sportiva?.Pe CINE?
Hehei, ce vremuri,
Joe Panait, un suflet mare!
Din păcate pentru mine, venirea lui Joe are o cu totul altă semnificație – atunci când am văzut cum sare mingea din el, deși nu îi poți reproșa în vreun fel determinarea, am înțeles că Steaua a murit pentru mine.
Întâi am rărit prezența la meciuri, apoi nu m-am mai dus deloc.
Am fost crescut ca spectator într-o filozofie pretențioasă a jocului și nu am mai putut face față realității dure la care eram martor.
Totuși, îl respect pe Joe Panait pentru ceea ce a însemnat el la începutul acelui deceniu.