Steaua Bucuresti nu a transferat niciodata fotbalisti, cu forta

Un alt mare mit nascocit de dusmanii Stelei e cel care spune ca echipa noastra obisnuia sa transfere jucatori cu forta. Conform celor care se inchina la Mircea Lucescu, Steaua Bucuresti nu ar fi realizat niciodata performantele pe care le-a realizat de-a lungul istoriei sale, daca nu fura cei mai buni fotbalisti din Romania si daca nu ii obliga sa joace pentru ea. Acest mit este fals si va vom demonstra in acest articol de ce.

La fel ca multe alte mituri de-ale anti-stelistilor, si acesta a aparut dupa ce Steaua a castigat Cupa Campionilor Europeni, la Sevilla, in 1986. Este scuza perfecta pentru toti lenesii si incapabilii care si-au dorit sa ajunga unde a ajuns echipa noastra, dar care nu au putut niciodata: ˝As fi castigat si eu, daca sistemul mi-ar fi permis sa fur cei mai buni jucatori din tara˝ – Nu cred ca mai trebuie sa spun cui ii apartine citatul.

Da, era si inca este mult mai usor sa dai vina pe altcineva decat sa iti asumi raspunderea pentru propriile tale esecuri. Ura fata de Steaua ii face pe multi sa inventeze scenarii diferite si chiar sa rescrie istoria. ˝Daca nu eram eu, 100% Steaua nu castiga Cupa Campionilor Europeni,˝ a spus Mircea Lucescu in 2014 si NIMENI din presa sportiva sau din fotbalul romanesc nu l-a contrazis.

Steaua Bucuresti si fotbalul in Romania comunista

Perioada comunista a insemnat o lume total diferita fata de cea in care traim azi. Fotbalul, bineinteles, a fost si el foarte diferit. Nu vorbim aici de calitatea spectacolului oferit de fotbalisti, ci de organizarea in sine a acestui sport.

Inainte de 1989, in Romania nu existau echipe profesioniste. Toate echipele care participau la Liga 1, Liga 2, Liga 3 sau Liga 4 erau echipe de amatori. Fotbalistii nu erau platiti pentru a juca fotbal. Erau cu totii platiti de stat si erau angajati la fabricile, ministerele sau institutiile pe care le reprezentau. Astfel, fotbalistii Stelei erau angajati ca militari, cei ai lui Dinamo ca militieni, cei ai Rapidului ca angajati ai CFR, cei ai Otelului Galati ca angajati ai combinatului siderurgic din acea localitate si asa mai departe.

Astazi, multi prefera sa uite ca, inainte de 89, toti fotbalistii erau angajati la stat. In mintile lor, doar Steaua reprezenta statul nu si Universitatea Craiova, Sportul Studentesc, Rapidul sau Otelul Galati. Mai mult, deoarece Steaua era echipa Armatei, fapta e, in ochii lor, de doua ori mai grava.

Da, Steaua era si inca mai este echipa Armatei. Iar acest lucru ii oferea un mic avantaj in ceea ce priveste transferurile. Nu trebuie sa negam acest lucru si sa ne ferim de el, deoarece el nu este in niciun caz o dovada ca Steaua a transferat fotbalisti cu forta.

In perioada comunista, stagiul militar era obligatoriu. Dupa terminarea liceului, tinerii tinerii trebuiau sa faca armata. Puteau sa o faca cu termen redus, adica doar 9 luni, daca intrau la facultate. Daca nu intrau, trebuiau sa petreaca un an si patru luni in uniforma. In cazul sportivilor, acestia aveau posibilitatea sa faca armata la clubul sportiv. Si, bineinteles, niciunul nu a refuzat vreodata aceasta oferta de nerefuzat.

Astfel, la Steaua puteau ajunge sportivi tineri si foarte buni. Iar echipa noastra ii putea folosi pe toata perioada stagiului militar. Insa, in momentul in care cele 16 luni luau sfarsit, fotbalistul se putea intoarce fara probleme la clubul de care apartinea. Unii au facut acest lucru. Altii au preferat sa ramana la Steaua, deoarece echipa noastra oferea conditii mai bune. Nimeni nu a fost vreodata fortat sa faca ceva ce nu dorea.

De altfel, e chiar imposibil sa fortezi un fotbalist sa joace fotbal. Il poti tine cu forta la echipa ta, dar nu-l poti forta sa joace la capacitate maxima. Iar daca fotbalistul nici nu doreste sa joace la echipa ta, a-l baga cu forta in teren inseamna a-ti pune singur piedica, deoarece, automat, echipa ta va juca cu un om in minus. Aceste detalii sunt sarite insa de cei pentru care Steaua este un cosman. Asa cum e sarit un alt detaliu important.

Daca Steaua putea sa foloseasca fotbalistii care faceau armata, trebuie sa spunem ca si facultatile puteau sa foloseasca studentii care se inscriau la cursurile lor. Diferenta ar fi faptul ca, daca echipa noastra putea sa tina un jucator doar un an si patru luni, facultatile il puteau tine cinci ani sau oricat era nevoie pentru ca acesta sa obtina o diploma.

Transferul lui Hagi la Sportul Studentesc

Transferul lui Hagi la Steaua este si el un mare mit, multi acuzand echipa noastra ca l-ar fi furat pe Rege de la Sportul. Insa, ei uita sa spuna ca, inainte ca acest ˝furt˝ sa aiba loc, Sportul l-a furat pe Hagi de la … Steaua.

Gica Hagi si-a aratat calitatile inca de tanar. In 1981, la 16 ani, a fost cooptat la Luceafarul. In 1982, a debutat in Divizia A, la Farul Constanta, reusind un sezon foarte bun, cu 18 meciuri si 7 goluri, unul chiar in poarta Stelei.

Ion Alecsandrescu il stia pe Hagi. Primise informatii despre el de la Costica Toma, care lucra pentru Luceafarul. Golul marcat de viitorul ˝Rege˝ in poarta lui Iordache (o ghiulea de la 30 de metri, care a facut ca Steaua sa piarda victoria), l-a convins ca Hagi trebuie achizitionat imediat. Asa ca Sfinxul s-a pus pe treaba. Chiar a doua zi, la data de 7 noiembrie 1982, a facut o vizita la Luceafarul.

La 17 ani, Hagi era inca un copil. Era un mare fan de-al Stelei, dar ideea de a face armata il speria. A fost nevoie ca fostul nostru mare portar, Costica Toma, sa ii explice ca nu va face nicio zi de instructie cu ranita in spate. Dar, dupa mai multe discutii, Gica a acceptat. Generalul Gomoiu, presedintele Consiliului National pentru Educatie Fizica si Sport, i-a citit ordinul Ministrului Apararii, prin care era incadrat la Steaua, ca plutonier-major. Ordinul a intrat in vigoare imediat, insa lui Hagi i se permitea sa termine intai liceul, fiind nevoit sa se prezinte la echipa doar din vara lui 1983.

Practic, in acel noiembrie al lui 1982, Hagi a semnat contractul cu Steaua. Din pacate, Hagi avea doar 17 ani in acel moment. Urma sa faca 18 la data de 5 februarie, doar cateva luni mai tarziu. Deoarece era minor, actul de transfer a fost nul. A fost o eroare a conducatorilor stelisti, care au crezut ca totul s-a terminat si ca Steaua a reusit sa transfere unul dintre cei mai promitatori tineri din tara. Din pacate, nu a fost asa.

Sportul Studentesc a profitat de eroarea Stelei. La doar o luna distanta, in decembrie, oficialii Sportului au mers la Constanta pentru a discuta cu parintii lui Hagi. I-au convins ca e mai bine pentru fiul lor sa faca facultatea. Chiar i-au asigurat ca Hagi va intra la facultate. Parintii lui Gica nici nu au mai avut nevoie de altceva. Au fost imediat de acord.

La 16 decembrie, in 1982, Gica Hagi a dat urmatoarea declaratie:

Declaraţie,

Subsemnatul Hagi Gheorghe, legitimat in prezent la FC Constanţa, component al lotului naţional de juniori al R.S.R., declar prin prezenta că doresc să activez la clubul de fotbal Sportul Studenţesc, incepind din anul competiţional 1983-’84, deoarece doresc să devin student la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucuresti.

Menţionez că in luna noiembrie 1982 am semnat un acord privind incorporarea mea inainte de termen, pentru clubul Steaua, dar la care renunţ, avind in vedere intenţia mea de a urma cursurile universitare in Bucureşti, dorinţă exprimată şi de părinţii mei.

Intrucit la semnarea actului respectiv eu eram minor, nu am avut asentimentul părinţilor, pe care nu l-am nici in prezent, mă determină să-mi retrag acordul dat clubului Steaua.

Hagi Gheorge

16.XII. 1982

Mama sa a dat si ea o declaratie asemanatoare:

Declaraţie,

Subsemnata Hagi Chiraţa, mama sportivului Hagi Gheorghe, declar prin prezenta că nu sint de acord ca fiul meu sa fie incorporat inainte de teremen şi implicit de a activa la clubul Steaua din Bucureşti. Doresc in acelaşi timp ca fiul meu să urmeze Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti activind ca sportiv in cadrul clubului de fotbal Sportul Studenţesc.

În acest fel va avea posibilitatea să practice fotbalul de performanţă alături de activitatea profesională ca student.

Hagi Chiraţa

16 – XII – 1982 (cit. Hagi)

Era legal? Da. Era fair play? Nu. Insa nimeni nu poate acuza un parinte pentru ca a vrut binele copilului sau. Iar, in acea perioada, o facultate insemna enorm, cu mult mai mult decat o cariera de fotbalist.

Daca Steaua astepta cateva luni si il contacta pe Hagi la 5 februarie, in 1983, ˝Regele˝ n-ar mai fi ajuns niciodata la Sportul. Dar asta nu a fost o mare problema. Patru ani mai tarziu, Hagi avea sa ajunga la ceea ce in acel moment era campioana Europei.

Faptul ca Sportul Studentesc a reusit sa bata Steaua in lupta pentru Hagi nu trebuie sa va surprinda. Sportul era sustinuta de Nicusor Ceausescu, care s-a implicat agresiv in fotbal, mult mai agresiv decat fratele sau mai mare, Valentin.

In lupta pentru Hagi, Sportul nu a batut doar Steaua, ci si pe Universitatea Craiova, cea protejata de Stefan Andrei, fostul ministru de externe. Se pare ca Gica ar fi intrat si la Craiova, la Stiinte Economice. Si ar cam fi vrut sa mearga acolo, Universitatea fiind, in 1983, ˝maxima˝. Dar s-a opus Nicusor. Ion Jianu a scris despre acest incident in cartea sa, „Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima”:

„Vestea că Hagi e student la Universitatea Craiova a ajuns imediat în  Capitală şi a făcut vîlvă. Au început ameninţările… Corneliu Stroe(n.r. – fost sef al Stiintei) povesteşte: «Am fost imediat chemat de primul-secretar de atunci al Doljului, Ion Radu, în birou fiind şi Marin Lungu, pe atunci prim-vice al Consiliului Popular Craiova. Şi Ion Radu mi-a spus următoarele: ««Cornele, tu n-ai găsit alţi jucători să aduci la Universitatea decât pe Hagi şi pe Ilie Bărbulescu? M-a sunat Nicu Ceauşescu şi mi-a spus că el a dat Farului cu un an în urmă (1982) doi jucători de la Sportul, Burchel şi Lala, pentru Hagi. Pentru Ilie Bărbulescu, mă sună în fiecare zi tovarăşul Lică Bărbulescu de la FC Olt (Lică era cumnatul lui Nicolae Ceauşescu – n.r.) şi îmi spune că retrage echipa FC Olt din campionat dacă îl iei pe Ilie Bărbulescu la Craiova!

Cornele, uite cum stă situaţia: în 24 de ore, Hagi și Bărbulescu să nu mai fie pe teritoriul Doljului!»». Cei doi nici nu erau în Craiova, Hagi plecase acasă, la Constanţa, iar Bărbulescu la Pitești».”

Va puteti face asadar o idee despre cat de usor era sa transferi cu forta un fotbalist.

Transferul lui Hagi la Steaua Bucuresti nu a fost facut cu forta

Nu putem sa nu vorbim despre transferul lui Hagi la Steaua. Desi e adevarat ca Sportul nu a vrut sa-l dea, lucrurile nu stau chiar asa cum ar vrea anti-stelistii. Povestea e mult mai complicata, totul incepand in 1982, cand generalul Ion Coman a ajuns secretar al Comitetului Central. Un mare iubitor al sportului, acesta a tinut o sedinta la CNEFS, cu toti sefii fotbalului romanesc, pentru a stabili o strategie prin care o echipa romaneasca sa castige o cupa europeana.

˝Eu cred ca este momentul sa atacam cu seriozitate competitiile europene intercluburi. Universitatea Craiova, Dinamo, Arges, poate si Steaua (n.r. – echipa noastra nu se descurca prea bine in acele vremuri), trebuie sprijinite pentru a urca. Daca ne organizam bine nu se poate sa nu cucerim si noi, peste cativa ani, o cupa europeana. Va spun sincer, sunt stelist, dar acum, ca raspund pe linie politica de tot sportul romanesc, va voi trata pe toti in mod egal. Important este sa triumfe o formatie romaneasca, indiferent care ar fi numele ei,˝ a spus acesta. 

Care a fost prima masura luata de Ion Coman? A interzis transferurile de la echipele mari. Astfel, chiar daca Dinamo ii dorea nespus de mult pe Balaci si Camataru, nu i-a putut transfera. Iar rezultatele s-au vazut. In 1983, Stiinta devenea prima echipa romaneasca  care atingea semifinalele unei cupe europene.

Acest ˝protectionism fotbalistic˝ pornit de generalul Coman e un argument foarte puternic impotriva celor care considerau ca fotbalul romanesc era in acea vreme un fel de vest salbatic, in care pistolarii stelisti faceau tot ce doreau. Iar Steaua chiar avea nevoie de transferuri. Dupa cum bine stiti, echipa noastra a avut un lot foarte slabut din punct de vedere numeric, in anul in care a castigat CCE. Chiar mai mult, nici jucatorii pe care i-a folosit in acel an nu erau considerati spuma fotbalului romanesc. Dar sa ne intoarcem la masurile luate de generalul Coman.

In vara lui 1983, la propunerea lui Coman, a intrat in vigoare un regulament care trebuia sa ajute echipele romanesti care participau in cupele europene. Acesta spunea asa:

Regulamentul de transferări

Articolul 8:

Echipele participante in cupele europene şi Cupa Balcanică pot transfera un singur jucător de la echipele divizionare A (neparticipante in competiţiile internaţionale), B sau C fără acordul de transfer al clubului (asociaţiei) de la care pleacă, dar cu consimţămintul scris al jucătorului in cauză.

Cluburile (asociaţiile) nu pot pierde in baza acestei preveri decat un singur jucator.

Cluburile (asociaţiile) care beneficiează de această prevedere sunt obligate să cedeze in schimb un jucător din lotul lor de 23.

În aceste cazuri este necesar avizul biroului F.R.Fotbal.

Acesta este si articolul de care s-a folosit Steaua, pentru a-l transfera pe Gica Hagi, in 1987! Atentie, in 1987! Adica la 4 ani distanta de la intrarea sa in vigoare.

Initial, Steaua si Sportul s-au inteles pentru transferul lui Hagi pentru un singur meci, cel de la Monaco. Insa ˝Regele˝ nu a mai vrut sa plece. Steaua era Regina Europei. Chiar el ii oferise Supercupa. Sportul mergea prost in sezonul 1986-1987. Hagi chiar nu mai avea de ce sa isi doreasca sa se intoarca. Fiind pus fata in fata cu dorinta jucatorului de a pleca, Nicusor Ceausescu a fost dezarmat total. Trebuie sa mentionam faptul ca Valentin Ceausescu nu s-a implicat in acest transfer, nedorind sa intre in conflict cu fratele sau.

Asadar Hagi a ajuns la Steaua pentru ca asa a dorit el, nu pentru ca l-ar fi fortat cineva. De altfel, bucuria de a juca pentru una din cele mai mari echipe de pe continent s-a vazut si in jocul lui. Hagi a facut performante imense la Steaua si niciodata nu a vorbit de rau acest club.

Alti mari fotbalisti transferati de Steaua

Steaua a fost intotdeauna una din echipele de top ale Diviziei A, chiar si inainte de 1986. Fotbalistii au venit de placere la echipa noastra, nu fortati. Dar trebuie sa spunem ca multi fotbalisti mari nu au venit, ci s-au nascut direct la Steaua.

Puiu Iordanescu, Marcel Raducanu, Belodedici, Balint, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu – acestia sunt doar cativa din fotbalistii care au facut primii pasi in fotbal, in tricoul Stelei. Dar cu siguranta se vor gasi unii sa ne acuze ca i-am furat si pe ei de pe undeva. Pentru ca Steaua a facut si transferuri, chiar transferuri de jucatori considerati foarte buni.

Unul dintre acestia a fost Ladisalu Boloni. Steaua l-a luat pe ˝Loti˝ cand aceasta avea 31 de ani si se pregatea sa renunte la ghetele de fotbalist pentru scaunul de medic stomatolog. Dar chiar si la acea varsta, Boloni era unul dintre cei mai buni fotbalisti din Romania.

Pentru cei mai tineri, ca sa intelegeti cat de valoros a fost fostul mijlocas central al Stelei, ganditi-va ca acesta a jucat alaturi de Hagi pentru nationala Romaniei. Doar ca el a purtat tricoul cu numarul 10, in timp ce ˝Regele˝ a avut 11. Cel putin asa stateau lucrurile in 1984, cand Loti a venit la Steaua.

Oare cati stiu ce sacrificii a trebuit sa faca Steaua pentru a-l transfera pe Boloni? Lumea ar trebui sa stie, deoarece povestea e acum foarte cunoscuta. Loti nu a vrut sa vina la Bucuresti. Dar Steaua l-a vrut pe Loti neaparat. Asa ca Ion Alecsandrescu a cedat si i-a facut mijlocasului din Targu Mures toate poftele, mergand pana acolo incat sa-i amenajeze un cabinet de dentist chiar la stadion. Cand nu se antrena, Loti practica la cabinet, lucrand chiar pe danturile colegilor lui.

S-a dat Steaua peste cap ca sa-l transfere? Da. L-a fortat? Nu. Regreta Boloni ca a venit la Steaua? Cu siguranta NU!

De altfel, sunt putini cei care regreta ca au trecut pe la Steaua. Unul dintre ei e Gica Popescu, fostul fundas al Generatiei de Aur. A venit si el in Ghencea, in 1988, dar nu s-a impus. Si, pentru ca tricoul cu numarul 11(Popescu a venit ca inlocuitor al lui Boloni, care purta acest numar la Steaua) a fost prea greu pentru el, a dezertat.

Da, Gica Popescu a dezertat. Astazi, presa spune ca ar fi fugit inapoi la Craiova, din dragostea pe care o avea pentru echipa. O fi fost ea dragoste in acel moment, dar Popescu a reusit sa se lecuiasca de ea in cele din urma. In 2002, cand a fost vorba sa se intoarca in fotbalul romanesc, s-a dus la Dinamo, intorcandu-le spatele oltenilor lui.

Gica Popescu a dezertat, iar Steaua nu a facut nimic. Mai mult, chiar l-a lasat in pace. Valentin Ceausescu a intervenit pentru el, ca sa nu ajunga in puscarie, iar Gica Popescu si-a vazut mai departe de fotbal. Nu a putut la Steaua, nu a vrut la Steaua, nu a fost tinut cu forta de Steaua. Asa cum niciun alt fotbalist nu a fost tinut cu forta sau transferat cu forta.

Noi, suporterii, trebuie sa aparam Steaua de mincinosi

Acest mit mincinos are ca scop minimalizarea performantelor obtinute de Steaua in anii 80. Nu, Steaua nu a fortat niciun jucator sa joace pentru ea si nici nu a tinut pe cineva cu forta. Steaua nu a furat jucatori de la nimeni si nici nu a obtinut marile sale performante prin incalcarea legilor.

Multi nu vor sa inteleaga, dar momentul Sevilla 86 a fost un moment magic, de poveste. Steaua a realizat atunci imposibilul, cu o echipa formata din jucatori in care nimeni nu avea incredere. Nimeni in afara de Ion Alecsandrescu si Emeric Ienei.

Steaua anilor 80 a fost o masinarie perfecta, grupul perfect de jucatori care s-au completat perfect. Individual, Piturca nu era cel mai mare atacant roman, Duckadam nu era cel mai bun portar, Iovan nu era cel mai bun fundas, Lacatus nu era cea mai mare speranta a fotbalului romanesc, Ienei nu era vazut ca un mare antrenor iar Ion Alecsandrescu era doar un fost mare fotbalist, nu un mare conducator. Insa acesti indivizi s-au unit si au facut magie.

Acum cateva luni am avut onoarea de a sta la o discutie cu Emeric Ienei. Am vorbit despre Steaua, despre performantele obtinute in anii 80. Cum va puteti imagina, a fost pentru mine un moment extrem de emotionant. Discutia noastra s-a incheiat cu un avertisment din partea celui mai mare antrenor roman al tuturor timpurilor. Acesta a zis asa:

˝Sa aveti grija, sunt foarte multi oameni care incearca sa modifice ce a facut echipa Stelei Bucuresti din 1986.˝ 

L-am asigurat ca noi, suporterii, nu vom lasa ca acest lucru sa se intample.