Cum a fortat Gigi Becali infiintarea SA-ului in care era actionar majoritar – Partea 2

In prima parte a acestei povesti fascinante, care iti provoaca o multumie de dureri de cap, am vorbit despre felul in care Gigi Becali s-a inflitrat in viata Stelei. Acesta a fost adus de Paunescu ca instrument pe care fostul ospatar sa-l foloseasca pentru a prelua Steaua, dar, in cele din urma, a ajuns el sa castige totul.



La fel ca azi, si la inceputul anilor 2000, Becali era tot innebunit dupa putere. Isi dorea sa controleze Steaua si sa puna mana pe banii pe care echipa ii putea face. Astfel, el nu s-a multumit niciodata cu simplul rol de finantator, fara vreun drept de decizie. In ciuda opozitiei venite din partea lui Hagi, Becali a reusit in cele din urma sa castige o pozitie de vicepresedinte in AFC Steaua Bucuresti. Imediat, si-a adus rudele cu el, facandu-si mai multi nepoti, veri, unchi si prieteni membri in asociatia non-profit condusa de Paunescu. Dar pentru ca nici asta nu i-a oferit destula influenta, Becali a mers chiar mai departe. A cumparat nocturna stadionului Steaua, de la Tehnorob, iar mai tarziu i-a atras de partea sa pe jucatori. Astfel, el a reusit sa forteze pornirea proiectului de trecere la societate pe actiuni. Numai ca exista o problema. Conform unei evaluari facute de Paunescu, Becali urma sa primeasca doar 40% din actiuni, adica nu ar fi avut puterea de decizie pe care si-o dorea.

Tinta lui Becali a fost preluarea puterii

Astazi stim ca Becali e insetat dupa putere. Insa la inceputul anilor 2000 acest lucru nu era asa de cunoscut. Atunci, Romania il stia pe Becali drept un bogatas ciudat, un afacerist dubios, care s-a imbogatit de pe urma afacerilor imobiliare. Pentru un astfel de om, a detine 40% din actiunile unei echipe precum Steaua ar fi trebuit sa fie destul. Nu a fost.

Gigi nu s-a descurajat. Isi dorea controlul si avea destui bani la dispozitie ca sa isi poata face toata propaganda de care avea nevoie. In acele zile, majoritatea oamenilor care acum scriu la Gazeta Sporturilor scriau pentru ProSport. Asadar, probabil ca nu veti fi surprinsi sa aflati ca articolele vremii erau foarte asemanatoare cu cele din ziua de azi. Gigi era dat drept un mare afacerist, puternic, foarte bogat, hotarat, care isi dorea cel mai mult sa faca un bine Stelei. Fara sa castige el ceva, evident.

Nimeni nu si-a pus niciodata intrebarea de ce ar vrea Becali sa detina pachetul majoritar. Si nimanui nu i s-a parut deplasat comportamentul sau.

Presa a ales atunci partea lui Becali, prezentandu-l pe Paunescu drept marele rau, in timp ce Gigi era salvatorul Stelei.

O noua evaluare

Cum evaluarea facuta de Paunescu nu ii era favorabila, Gigi Becali a fortat o noua evaluare, facuta de data aceasta dupa regulile lui, probabil de catre oameni angajati chiar de el. In articolul alaturat, va puteti face o idee despre ce insemna noua societate pe actiuni.

Astazi, multi spun ca nonprofitul AFC Steaua Bucuresti s-a transformat intr-un SA. Fals. Acest lucru nu s-a intamplat niciodata. Si nici nu se putea intampla. Nonprofitul condus de Paunescu a fost infiintat chiar de catre CSA Steaua Bucuresti, pentru a administra si finanta sectia de fotbal a celui mai galonat club sportiv din tara. Pentru a-si putea desfasura activitatea, aceasta entitate a primit in anul 1998, de la clubul Steaua, un lot de jucatori, stafful, grupe de juniori, banii castigati pana atunci si care urmau sa fie primiti de sectia de fotbal, din transferuri care au avut loc inainte de 98, dar si dreptul de a folosi stadionul Steaua pentru o perioada de 20 de ani. Totul a fost gratis, deoarece nonprofitul AFC avea doar calitatea de administrator. Acesta administra un bun al statului roman, dand rapoarte anuale catre CSA Steaua. Mai mult, pana in 2000, banii castigati de echipa de fotbal erau impartiti cu clubul Steaua.

Daca AFC Steaua Bucuresti s-ar fi transformat in societate pe actiuni, acest lucru ar fi insemnat ca niste baieti despteti au pus mana gratis pe niste bunuri ale statului roman. Asa cum va puteti imagina, acest lucru este ilegal.

Totusi, legea ii permitea AFC-ului sa faca parte dintr-o societate pe actiuni. Si asa a si aparut ideea de a forma o noua entitate, in care baietii destepti sa isi imparta actiunile in functie de dorintele lor. Si da, impartirea chiar a fost facuta in functie de cum a dorit fiecare, deoarece asa au fost facute si evaluarile. Daca Paunescu detinea pachetul majoritar in prima, Becali il detinea in a doua.

Inca nu stim cum au fost facute acele evaluari. Stim doar ca au fost foarte, foarte dubioase. Sa luam, de exemplu, evaluarea facuta de Becali. Aceasta s-a bazat doar pe doua lucruri:

1. Sumele imprumutate de Gigi Becali – in jur de 6 milioane dolari;
2. Valoarea lotului de jucatori. 

Nimic altceva nu a contat. Valoarea marcii nu a fost luata in considerare. Valoarea celorlalte bunuri la fel. Pozitia pe piata, piata potentiala, nimic nu a contat. Iar faptul ca echipa de fotbal, cea mai mare din Romania, juca si se antrena gratis, in cea mai importanta baza sportiva din tara, nici macar nu a fost bagat in seama. E ca si cum ai evalua valoarea firmei Coca Cola in functie de sticlele existente in magazin. Iar daca asta n-ar fi fost destul, Gigi a „negociat” scaderea valorilor anumitor jucatori, pentru ca cei 6 milioane ai lui sa-i asigure un procentaj de 60%.

Lita si cu Trica, de exemplu, nici nu au fost luati in considerare. Acestia erau evaluati impreuna la 2,6 milioane de dolari, adica aproape jumatate din suma imprumutata de Becali. In cazul lui Miu, pretul sau a fost scazut cu 1 milion de dolari, de la 1,4 milioane, la 400 de mii de dolari. Si la fel s-a intamplat si in cazul altor jucatori. Conform evaluarii facute de Becali, valoarea Stelei era doar undeva pe la 10 milioane de dolari. Ceea ce insemna ca cele 6 milioane date de el ar trebui sa-i aduca 60% din actiuni.

Numai ca nu asa se face o evaluare. Un club ca Steaua, fost castigator al Cupei Campionilor Europeni, detinatorul celui mai puternic brand sportiv din tara, nu poate fi evaluat doar in functie de jucatorii prezenti la echipa intr-un anumit moment. Iar Paunescu, in calitate de presedinte, nu ar fi trebuit niciodata sa accepte scaderea cotelor jucatorilor.

Insa putem sa intelegem cum de s-a ajuns la aceste intelegeri. Trica, evaluat la 1,5 milioane dolari, a fost cedat firmei SPET, detinuta de fratele lui Viorel Paunescu. Mita? Poate fi intrepretat si asa.

Jucatorii detinuti de Becali au fost luati in considerare in evaluare, insa cei detinuti de altii au fost eliminati, desi Steaua platise bani pe ei. Bani multi, asa cum sustinea si Ilie Savu, dezamagit ca Steaua a aruncat aiurea cu bani, pe niste fotbalisti care nu demonstrau nimic. Dansul nu stia atunci ca acele datorii au fost facute artificial, intentionat, tocmai pentru a da nastere acestor scandaluri, care au dus la discutiile despre societati pe actiuni.

Toate neregulile mentionate mai sus au dus la aparitia unei a treia evaluari. Nici nu se putea altfel. Dupa ce generalul Badalan i-a aratat lui Becali, cu argumente, ca evaluarea lui e o gluma proasta, acesta a intrat in panica. A inceput sa puna presiune pe suporteri, anuntand ca Steaua nu va mai face transferuri in acea iarna, si chiar i-a santajat pe jucatori, carora le-a cerut sa-i dea inapoi banii primiti pentru salarii.

Iar strategia lui Becali a dat roade. Pe data de 23 ianuarie, in 2003, in urma faimoasei adunari generale in care Gigi a intrat cu garzi de corp si rude, s-a decis infiintarea unei societati pe actiuni. Becali urma sa primeasca 51% din actiuni, in timp ce AFC primea doar 36%, Paunescu 6%, Piturca 4%, iar Lucian Becali 3%.  Pe scurt, Becali controla 54% din actiuni, deci avea putere absoluta de decizie. Restul este istorie.

In 2003, toata lumea stia ca noua societate pe actiuni nu are nicio treaba cu Steaua

Pare ciudat, daca o spunem acum, insa acesta este adevarul. Oamenii implicati stiau inca de pe atunci ca ceea ce s-a intamplat nu a fost in regula. Da, AFC putea sa devina actionar lo societate pe actiuni, dar nu putea transmite mai departe ceea ce nu-i apartinea, adica echipa Steaua Bucuresti.

Inca de atunci, se pune problema incetarii colaborarii dintre AFC Steaua si MApN. Din pacate, nimeni nu a dorit sa explice ce inseamna acest lucru. Ca si acum, multi credeau si in 2003 ca e vorba doar de o intelegere in ceea ce priveste folosirea stadionului. Astazi, stim ca nu e asa. Dupa ce noua sa societate pe actiuni a fost introdusa in locul Stelei, in campionat, Becali a trimis cereri catre clubul Steaua, cerand dreptul de a folosi marca Steaua. A fost refuzat. Dar asta nu l-a oprit sa o foloseasca abuziv.

Deoarece legile vremii nu ii permiteau lui Becali sa fure statul roman chiar pe fata, acesta a fost nevoit sa plateasca o chirie lunara de 3200 de euro pentru folosirea bazei sportive din Ghencea. Suma era incredibil de mica, chiar daca fostul puscarias s-a plans de multe ori ca e prea mare. Cine l-a ajutat pe Becali sa obtina o intelegere atat de favorabila? Singurul suspect ramane conducerea de atunci a clubului Steaua.

Colonelul Boroi, care era la curent cu ceea ce se intamplase la AFC, tocmai il inlocuise pe colonelul Rosu, in calitate de comandant al Stelei. Pana atunci, fusese vicele clubului. Conform lui Becali, Boroi votase infiintarea societatii pe actiuni. Si chiar daca nu ne luam dupa vorbele fostului puscarias, uitandu-ne peste intreaga activitate a lui George Boroi la Steaua, nu putem sa nu tragem concluzia ca acesta a fost un prieten foarte bun pentru Becali.

Boroi a ignorat faptul ca Becali folosea ilegal numele si marca Steaua, nu a contestat pierderea locului in prima liga, i-a acceptat toate scandalurile, a incercat sa-i puna bete in roate lui Talpan, a oprit reactivarea sectiei de fotbal, in 2015, si chiar l-a chemat pe Becali la negocieri pentru a-i reda FC Fcsbului marca Steaua. Toate acestea sunt fapte foarte grave, despre care vom vorbi intr-un alt articol.