Marcel Răducanu

Marcel Raducanu – „Samantha” care a vrajit Ghencea

Pentru a vorbi despre Marcel Raducanu ai nevoie de un weekend. Ca sa nu fiu inteles gresit. Ai nevoie de saptamani intregi pentru a povesti toate minunile facute de acest fotbalist fantastic. Insa, daca vrei vreodata sa vorbesti despre el, cel mai bine e sa o faci intr-un weekend, cand esti liber, relaxat, alaturi de prieteni. Astazi e ziua marelui vrajitor. Si e sambata. Nu exista zi mai buna ca sa vorbim despre el.

Un gigant nascut si crescut in Ghencea

Mandrie mare pentru orice suporter, atunci cand un jucator imens joaca la echipa ta preferata. Si mandria e chiar si mai mare atunci cand legenda e nascuta si crescuta chiar in propria ta curte. Ajax l-a avut pe Cruyff, Barcelona il are pe Messi, noi il avem pe Marcelinho.

Marcel Raducanu s-a nascut la Bucuresti, la data de 21 octombrie, in 1954. A venit la Steaua pe la varsta de 8-9 ani. Francisc Fabian a fost cel care l-a descoperit si care l-a invatat sa iubeasca fotbalul si driblingul. Samanta sadita de acesta avea sa prinda radacini puternice si sa se transforme intr-un copac imens, ale carui fructe erau chiar fotbalul spectacol.

La tineretul Stelei, intre 1970 si 1972, „Marcelinho” a jucat alaturi de alti stelisti legendari, precum Aelenei, Agiu sau Ion Ion. Tanara echipa a ros-albastrilor era atat de spectaculoasa incat, in zilele in care juca echipa mare, spectatorii veneau la stadion cu 2-3 ore inainte de respectivele meciuri, doar pentru a vedea partidele jucate de tineretul stelist. Iar Marcel Raducanu si colegii lui nu dezamageau niciodata. Meciurile lor se terminau de fiecare data cu scoruri astronomice, spectacolul fiind nelipsit.

In 1972, Marcel Raducanu a debutat la echipa mare a Stelei. A adus cu el magia, legenda, a adus porecle, Zoro (pentru ca-si taia adversarii cu driblingurile), Samantha(numele vrajitoarei din serialul „Bewitched”), Iozefini, si a adus povestile pe care multi dintre stelistii de azi poate ca nu le cred. Dar ele s-au intamplat, fratilor. S-au intamplat. E adevarat ca Marcel Raducanu dribla echipe intregi. E adevarat ca, dupa ce dribla si portarul, se mai intorcea ca sa mai faca inca un dribling, inainte sa inscrie. Toate aceste povesti sunt adevarate, pentru ca Marcel Raducanu chiar a fost atat de mare.


Am avut odata ocazia sa-l intreb pe marele Marcel ce-i placea sa faca mai mult, sa-i dea „craci” lui Cornel Dinu sau sa dea gol impotriva cainilor. Mi-a dat un raspuns la care ma asteptam: „Cel mai mult imi placea sa le dau gol cainilor, dupa ce-l driblam pe Dinu.” Niciodata n-a avut fotbalul spectacol slujitor mai bun ca „Zoro” al nostru. Niciodata. Iar „boala” lui pentru Dinamo este la fel de legendara.

Stelistii cu vechime povestesc ca Marcel Raducanu s-a consacrat ca zeu al poporului stelist in 1977, dupa un meci cu Dinamo, chiar la ei in Groapa, meci pe care Steaua l-a castigat cu 4-1. Steaua obtinuse un penalty, iar Puiu Iordanescu se pregatea sa-l bata. Marcel, care marcase deja in acel meci, s-a indreptat catre el, rugandu-l sa-l lase pe el sa-l bata, „pentru ca am atata boala pe astia, ca nu se poate”. A batut, a marcat, a devenit eroul meciului si al stelistilor.

Legenda si peste hotare

Poate din cauza firii sale creative si libere, total incompatibila cu regimul care conducea Romania acelor vremuri, poate din alte motive, Marcel Raducanu a hotarat, la inceputul anilor 80, sa fuga din tara. Sansa de a scapa de comunism i s-a ivit in vara lui ’81, cand nationala juca un turneu de pregatire in RFG. La un meci amical jucat la Hanovra, impotriva Borussiei Dortmund, Marcelinho i-a zis selectionerului Valentin Stanescu ca simte dureri la glezna. Acesta l-a schimbat cu Balaci. Fara prea mult zgomot, stelistul nostru a plecat la cabine, pe un drum care avea sa il duca catre libertate.

Ce a insemnat asta pentru Romania? Un scandal imens. Regimului de atunci nu i-a cazut prea bine. L-a declarat dezertor si l-a condamnat la 5 ani si jumatate de inchisoare, pedeapsa pe care nu a executat-o niciodata. Insa comunistii nu s-au oprit aici. Vazand ca nu-l pot aduce inapoi, au decis sa-l stearga din istoria fotbalului romanesc. Asa i-au luat titlul de cel mai bun fotbalist roman al anului, titlu obtinut in 1980. Dar asta conta prea putin. Talentul si maretia nu i le puteau lua. Si nici libertatea pe care a castigat-o.

Marcel Raducanu a cerut azil politic in Germania si a semnat cu Borussia Dortmund. A jucat 6 sezoane pentru nemti, pe care i-a cucerit cu magia sa, asa cum i-a cucerit si pe romani. In 1988 s-a transferat la FC Zurich, pentru care a mai jucat pana in 1990. Atunci a pus Marcel Raducanu ghetele in cui. A avut o cariera foarte frumoasa, cu multe meciuri, goluri, dar mai ales driblinguri.


Echipa Meciuri Goluri
Steaua Bucuresti 229 94
Borussia Dortmund 163 31
FC Zurich 47 12
Romania 21 3
Total 460 140

S-a retras din activitate, insa nu a putut niciodata sa se retraga din fotbal. Nici nu avea cum. El insusi era fotbalul spectacol. Totusi, spre deosebire de alti fosti fotbalisti, Marcel Raducanu a ales un drum diferit. Nu s-a facut antrenor. In schimb, si-a deschis propria sa scoala de fotbal, in 1994. Astazi, scoala sa este una dintre cele mai apreciate din Germania. Marcelinho ii invata chiar el pe copii cum sa dribleze, iar acestia il asculta de fiecare data, pentru ca stiu ca au in fata o legenda a fotbalului. Internationalul german Mario Gotze este unul dintre fotbalistii care au invatat arta driblingului la scoala marelui nostru stelist.

Astazi, de ziua lui, Borussia Dortmund i-a urat „La multi ani!” si a publicat un videoclip unde putem vedea talentul si driblingurile acestui mare fotbalist. Il puteti urmari mai jos.

Marcel Raducanu, stelistii iti vor fi recunoscatori pe vecie. Iti multumim pentru toata magia pe care ne-ai oferit-o si, astazi, iti spunem „La multi ani”.

La multi ani, Marcel Raducanu!

 

Photo credit: Clement Peter