daca nu era becali

Daca nu era Becali

Reactivarea sectiei de fotbal a Stelei a suparat foarte multi asa zisi suporteri stelisti, care nu iubesc deloc Steaua, ci doar acea echipa din Liga 1, cu nume format din consoane si paranteze. In ultimele zile, acestia au invadat siteul nostru si alte site-uri si pagini de Facebook asemanatoare, certandu-ne pe toti cu deja cunoscutul „Daca nu era Becali…”.

Acesta este motivul pentru care am hotarat sa redeschidem astazi cartea de istorie a Stelei. Apele sunt tulburi in ceea ce priveste acea perioada (sfarsitul anilor ’90 – inceputul anilor 2000) din viata echipei noastre. Insa, cu putina vointa, putem gasi destule informatii care sa ne ajute sa intelegem mai bine ce s-a intamplat in acele zile dar si ce s-ar fi putut intampla cu Steaua, daca nu era Becali.

Cum a inceput totul

Anul 1998 poate fi considerat cel mai ghinionist an din istoria Stelei. A fost anul in care a inceput totul, desi nimic nu anunta furtuna. Echipa noastra tocmai castigase al saselea titlu consecutiv, si asta in fata Rapidului lui Mircea Lucescu, performanta fiind astfel de cateva ori mai frumoasa. Nationala Romaniei facea si ea o figura frumoasa la Coupe du Monde. Fotbalul romanesc traversa o perioada buna.

Asa cum am zis, si fotbalul stelist traversa o perioada cel putin la fel de buna. Poate ca acesta este si motivul pentru care Babiuc si ceilalti dusmani ai Stelei au hotarat sa grabeasca distrugerea sa. Din senin, folosind ca scuza o regula UEFA inventata si o cerinta a FRF care nu contase deloc pana atunci, acestia au infiintat faimosul non-profit „Asociata Fotbal Club Steaua Bucuresti”, care urma sa preia fraiele sectiei de fotbal. Jucatorii, antrenorii si ceilalti angajati ai sectiei au fost trecuti la non-profit, pentru a putea fi platiti, au fost facute intelegeri, au fost alesi membri si, in cele din urma, un presedinte.

Acesta era Viorel Paunescu, unul din acei „oameni de afaceri” care apareau peste tot in Romania acelor vremuri. Asa a inceput dezastrul. Desi a pornit ca favorita, Steaua a terminat sezonul 1998-1999 pe locul 3, dupa rivalele Rapid si Dinamo. A strans atunci de abia 66 de puncte, cu mult sub cele 89 ale Rapidului sau cele 82 ale cainilor. Asta in conditiile in care echipa noastra avea un lot foarte bun, cu vedete precum Lacatus, Belodedici, Rosu, Danciulescu, Miu, Rachita, Lincar, Dennis Serban si, pentru putin timp, Ilie Dumitrescu.

In sezonul urmator, cu Emeric Ienei pe banca, echipa noastra a reusit sa ajunga in optimile cupei UEFA, trecand de West Ham United, echipa la care jucau Joe Cole, Frank Lampard si Rio Ferdinand. In campionat, insa, a terminat tot pe 3, cu 54 de puncte. Dinamo, campioana din acel an, a strans 84.

Dupa doua sezoane oribile, nimeni nu mai avea rabdare. Steaua era astfel obligata sa castige sezonul 2000-2001. Si l-a castigat. Era titlul cu numarul 21, obtinut cu Piturca pe banca si cu oameni precum Belodedici, Radoi, Florentin Dumitru, Trica, Danciulescu, Vladoiu, Ciocoiu, Radu Niculescu sau Miu in teren. Din pacate, acela a fost si anul in care, in conducerea echipei, a aparut si Gigi Becali.


Becali si Steaua la inceputul anilor 2000

Gigi a aparut in viata Stelei in vara lui 2000. Intr-un interviu dat atunci, spunea urmatoarele:

„Vreau sa se stie din capul locului ca eu nu urmaresc preluarea Stelei, asa cum o spun unii si altii. Eu am bani multi si vreau sa ajut Steaua, nu sa obtin profit de pe urma ei. Voi imprumuta cu bani clubul atunci cind nu sint de-ajuns si-i voi recupera de la conducere fara sa cer un leu in plus.”

Aceasta a fost doar prima din nenumaratele minciuni spuse de cel care a devenit azi unul dintre cei mai mari dusmani ai Stelei.

E important insa de retinut ce a spus Becali in acest interviu. El a fost adus la Steaua ca sa imprumute echipa. De ce? La aceasta intrebare nu ne-a raspuns nimeni. Fiind cea mai mare echipa din fotbalul romanesc, Steaua nu a avut niciodata probleme cu gasirea sponsorilor si, deci, a finantarii.

Intr-un interviu dat la inceputul acestui an, Dan Dumitrescu, care a fost secretar general al adunarii generale prin care s-a facut trecerea la AFC, a declarat:

În 1998 am fost secretarul general al Adunării Generale de constituire a clubului, de trecere la statutul de Fotbal Club Steaua București, pentru că altfel nu ar mai fi putut să participe în Liga 1, conform reglementărilor UEFA și FIFA. Au fost de acord toți membrii prezenți la Casa Centrală a Armatei. Adunarea a fost constituită din foști jucători ai Stelei, ofițeri etc.

Steaua era societate non-profit, nu a trecut niciodată în proprietatea lui Viorel Păunescu. Păunescu a fost în Consiliul de Administrație și a devenit președinte, pentru că a refuzat acest post Emeric Ienei, primul propus. El era la Federația Română de Fotbal. Ar fi fost cu totul alta situația, dacă el ar fi acceptat. (…)

Steaua era societate non-profit și se autofinanța prin sponsorizări. Aveam un contract de sponsorizare de două milioane de dolari. Era o sumă fabuloasă pentru fotbalul românesc din acea perioadă. În acea perioadă, Steaua reușea să se autofinanțeze prin ceea ce creștea și vindea și prin sponsorizări.

A fost o trecere curată la societate non-profit. Am și acum statutul conceput atunci cu multă grijă, tocmai pentru ca Steaua să nu devină proprietatea cuiva, ci să rămână a sportivilor.

Sunt importante aceste ultime doua paragrafe, deoarece de aici putem intelege care era situatia Stelei in acea vreme(una foarte buna, cu contracte de sponsorizare de 2 milioane de dolari) dar si motivul aparitiei non-profitului („ca Steaua să nu devină proprietatea cuiva„). Dan Dumitrescu a continuat:

La un moment dat, am plecat de la Steaua în anul 2000. Au început să lipsească sponsorii de la Steaua, nu vreau să merg mai departe și să fac insinuări. A fost inventat Gigi Becali ca principal finanțator, în presă și în discuțiile de televiziune, asta era titulatura, deși nu avea nicio funcție atunci. Împrumuta clubul, iar gir erau contractele jucătorilor. Această rețetă financiară pe care o consider nefericită a condus la ce s-a întâmplat în 2003. Nu am amănuntele afacerii din 2003, dar Steaua a devenit proprietatea cuiva printr-o manevră.

Cele doua sezoane in care echipa s-a facut de rusine(98-99 si 99-00) au avut urmari neplacute, asa cum era de asteptat. Sponsorii au inceput sa se retraga, sa migreze catre alte echipe. Insa e important sa aflam daca au facut-o pentru ca asa au vrut ei sau pentru ca asta urmarea cineva. Nimeni nu poate nega ca venirea lui Gigi Becali pare chiar si acum, la 17 ani distanta, pregatita din timp.

Asa a trecut Steaua de la o echipa care producea bani, la una care datora bani. Si nici macar nu se imprumuta corect. Steaua primea o suma de bani de la Becali, dar ii dadea in schimb jucatori. Acesti jucatori erau platiti tot de Steaua, iar cota lor continua sa creasca. Sigurul care castiga din aceste intelegeri era proprietarul jucatorilor, adica Becali.


Cum s-a incheiat povestea

Cei mai multi stelisti nu isi amintesc cu placere de sezonul 2001-2002. Acela a fost, poate, cel mai urat sezon din istoria post-decembrista a Stelei. Am terminat pe locul 4, la 10 puncte de primul loc, sub Dinamo, FC National si Rapid. Steaua a avut in acel sezon 10 infrangeri. Este de inteles, astfel, de ce majoritatea stelistilor prefera sa nu-si aduca aminte de acel an.

Totusi, acel loc 4 era atunci cu 8 pozitii mai sus ca primul loc retrogradabil, cu care fanii celor de la FC Fcsb ne scot azi ochii, cand ne spun ca „Daca nu era Becali…”. Asadar Steaua nu se batea, domnilor fecesebisti, la retrogradare. Echipa mergea atunci prost, dar nu chiar asa de prost cum sugerati voi.

Astazi, baietii smecheri ne spun ca, in acele vremuri, Steaua nu avea doar probleme sportive, ci si probleme financiare foarte mari. „Steaua se batea la retrogradare si era in faliment. Daca nu era Becali…” Asa suna toate „explicatiile”. Dar oamenii uita sa spuna ca Steaua mai si dadea jucatori afara, in acele vremuri.

Danciulescu, de exemplu, a fost dat la Dinamo pentru 350 de mii de dolari. Era o suma incredibil de mica pentru un fotbalist care, in 2002, avea doar 26 de ani si care inscria pe banda rulanta. Dar Danciu nu era pe placul conducerii. Era impresariat de verii Becali, care atunci erau dusmani ai cuplului Piturca – Becali. Oricum, banii nu au ajuns la club. In locul lui Danciu nu a fost adus niciun atacant de valoare asemanatoare sau mai mare.

Nu, Steaua nu era atunci in faliment. Non-profitul care administra echipa, adica „AFC Steaua Bucuresti”(nu il confundati cu echipa. Non-profitul putea purta orice nume, nu neaparat acesta), avea datorii imense, din cauza conducerii proaste (sau criminale. Intelegeti cum vreti voi.). Iar aceeasi conducere administra prost si echipa.

A urmat un sezon 2002-2003 plin de scandaluri. A plecat Piturca. A venit Olaroiu. A plecat Olaroiu. A venit Piturca din nou. La sfarsitul anului 2002, Becali batea cu pumnul in masa faimoasei adunari generale in urma careia a luat nastere societatea sa, azi cunoscuta sub numele de SC Fotbal Club Fcsb SA.

Generalii prezenti la adunare au parasit rapid sala. Nu i-a interesat spectacolul oferit de Becali. Acesta a amenintat ca-si ia jucatorii, daca nu se face o societate pe actiuni pe care sa o conduca el. Paunescu s-a suparat. Voia el sa conduca SA-ul. In cele din urma s-a votat. Verii si bodyguarzii lui Becali, care au ajuns cu totii, printr-o minune, membri cu drept de vot in asociatia non-profit, au votat in favoarea lui.

Steaua Bucuresti a inceput sezonul 2002-2003, dar nu l-a mai terminat. La inceputul lui 2003, aceasta a fost inlocuita cu nou infiintata Fotbal Club Fcsb. Becali detinea 51% din actiuni. Participa la acest SA cu o lista de 21 de jucatori(!!!), jucatori pe care i-a primit de la AFC-ul lui Paunescu, pentru toate imprumuturile facute. Non-profitul AFC Steaua Bucuresti avea si el 36% din actiuni, dar inca nu am aflat cu ce a participat la noua societate.

Certificatul de identitate sportiva obtinut de AFC Steaua Bucuresti exista si astazi. Poate fi gasit cu o cautare rapida pe Google. Noua echipa a lui Becali a obtinut un certificat de identitate sportiva nou, eliberat in februarie 2003. S-a inscris in locul Stelei in campionat si, asa cum stim acum, i-a folosit ilegal numele si marca.

Inca nu stim cum a putut FC Fcsb sa preia locul Stelei in prima liga. Tranzactia extrajudiciara prin care a luat fiinta SA-ul lui Becali spune doar ca noua societate „va prelua fara nicio formalitate locul din Divizia A, subrogandu-se in toate drepturile Asociatiei(obtinerea de certificat sportiv, inscrierea la MTS, inlocuirea certificatului sportiv la FRF si LPF, conform legii 69/2000)”. Alte detalii nu sunt incluse. Baietii destepti stiu ca o minciuna trebuie sa fie cat mai simpla.

Societatea lui Becali nu avea voie sa poarte numele si marca Stelei inca din 2003

Procesele castigate de locotenent-colonelul Talpan l-au deposedat pe Becali de numele si marca Steaua in ultimii ani. Insa multi oameni nu inteleg ca Fotbal Club Fcsb nu avea voie sa pretinda ca e Steaua inca din 2003.

Atunci, Becali a si facut o cerere catre clubul sportiv, pentru a primi dreptul de a folosi marca Steaua. A fost refuzat. Dar asta nu l-a oprit sa inscrie ilegal marca, la OSIM. Si aici trebuie amintit si spectacolul de prost gust oferit de Becali si acolitii sai in acele vremuri.

Becali era presedinte al noului SA, cu Teia Sponte ca vicepresedinte. Iar rolurile erau inversate in AFC Steaua Bucuresti, unde Becali era vice iar Sponte era presedinte. Asa si-au batut joc de Steaua si de statul roman, care nu a mai putut sa recupereze o datorie de aproape 12 milioane euro. Din fericire, justitia a facut dreptate, in cele din urma.

Daca nu era Becali

Daca nu era Becali, nimic din cele povestite mai sus nu s-ar fi intamplat.  Paunescu ar fi incercat cu siguranta sa puna mana pe club. Insa el nu ar fi avut niciodata curajul sa mearga atat de departe. In cele din urma, s-ar fi retras si ar fi fost inlocuit cu altcineva. Nu avem cum sa stim daca noul presedinte ar fi fost mai bun sau mai rau. Insa stim sigur ca Becali a fost mai rau.

Daca nu era Becali, Steaua nu ar fi disparut in 2003 din fotbalul romanesc. Astazi nu ar mai fi fost nevoita sa reinceapa din liga a patra. Poate ca si statul roman ar fi reusit sa recupereze acea datorie de 12 milioane euro si poate ca si fotbalul romanesc ar fi fost mult mai sanatos azi, daca nu era Becali.

Asa ca, data viitoare cand cineva va cearta, incepand cu „Daca nu era Becali”, povestiti-i cele de mai sus. Spuneti-i si despre procesele pierdute de Becali, de anii de puscarie facuti pentru fraudarea statului si pentru sechestrare de persoane, despre angajatii Avicola Iasi care au ramas pe drumuri, despre firmele pe care le-a bagat in pamant. Din orice unghi am privi, prieteni, aceasta lume ar fi fost mult mai buna daca nu era Becali.