A meritat, Helmut?

De parcă n-aveam destule vești proaste în cutia poștală, a mai venit și asta. Helmut Duckadam, fostul mare portar al Stelei, cel care i-a întors spatele Stelei, cel care a apărat cele 4 penaltiuri de la Sevilla, cel care a fost în tabăra unui fost pușcăriaș care încearcă să fure realizările Stelei, s-a stins din viață. Avea 65 de ani. A lăsat în urma sa o realizare uriașă și multe discuții neîncheiate.

Cel care a fost Fotbalistul Român al Anului 1986 a ajuns la Steaua în 1982, la vârsta de 23 de ani, după 4 sezoane la UTA, 2 în A, 2 în B. A fost un portar bun? A fost. A fost chiar foarte bun. Poate nu la nivelul unor ca Voinescu sau Iordache, dar foarte bun. N-are rost acum să îl laud eu exagerat. Oricum, pentru el vorbesc realizările sale, nu trebuie să vorbească nimeni.

Din păcate, nu a prea avut noroc să prindă echipa națională. A jucat doar 2 meciuri în tricoul ei și sigur merita să joace mai multe, dar a avut ghinionul de a apăra la Steaua fix când era Lucescu la națională.

Să nu fi avut problemele de sănătate care l-au scos din fotbal, sigur ar fi fost numărul 1 al Naționalei în a doua jumătate a anilor 80. Dar, cum am spus deja, a fost ghinionist.

Chiar a fost ghinionist, din păcate. A fost un portar cu un talent foarte mare la apărarea penaltiurilor, adică a știut să atragă norocul de partea sa atunci când a fost față în față cu adversarul, dar, după cele 4 din 86, au venit peste el doar ghinioane.

Întâi probleme de sănătate, apoi s-a retras din fotbal, apoi decizii proaste, alte probleme de sănătate, apoi cea mai proastă decizie, cea de a merge la Becali, apoi alte probleme de sănătate și tot așa. Cei care vor acum să facă din el un zeu, ar trebui să știe că a fost om. Cu bune, cu rele, a fost un om. Și da, a fost al nostru.

De ce te-ai supărat pe Steaua, Helmut?

De-a lungul timpului, Helmut Duckadam a spus că Steaua i-a întors spatele după ce s-a îmbolnăvit. Nu e adevărat. Fără Steaua, poate că ar fi murit atunci, în 1986. Puțini știu că, după ce a suferit anevrismul care i-a cauzat atâtea probleme, Duckadam a fost operat de generalul Vasile Cândea, expert, fost șef al Secției de Chirurgie Cardio-Vasculară de la Spitalul Militar Central.

Generalul Cândea era în vacanță când a avut loc accidentul lui Helmut. A fost însă chemat special pentru el. Nu doar că i-a salvat brațul, dar i-a salvat viața. Însă, pentru că boala sa a fost una gravă (sindrom Marfan), Helmut nu a mai putut juca fotbal.

A părăsit Steaua și s-a supărat pe ea. De ce? Nu am înțeles niciodată. Nu a fost vina Stelei că el s-a îmbolnăvit. Și, fără Steaua, lucrurile ar fi stat mult mai rău pentru el. Da, Duckadam a făcut multe pentru Steaua, dar și Steaua a făcut multe pentru Duckadam.

Și supărarea asta pe Steaua a crescut și mai mult, când Helmut a intrat în cercul lui Becali. Au fost și alți steliști acolo. Pițurcă, Lăcă, Bumbescu, Iovan. Ei nu s-au supărat. Dar el s-a supărat rău.

Și a părut că îi trece. La inaugurarea noului stadion Steaua, a părut pentru o clipă că Helmut ar vrea să îngroape securea războiului pe care l-a început el și la care Steaua chiar nu a luat parte niciodată. Din păcate, Duckadam a făcut și în acel moment alegerea neinspirată și s-a întors în tabăra celui care azi, la aflarea veștii că marele portar s-a stins din viață, a vorbit despre cât de mult se bucura că Duckadam îi făcea propagandă.

Niciun cuvânt despre realizările lui Duckadam, niciun cuvânt despre Duckadam ca om, ca fost angajat, ca prieten. Duckadam a fost angajat la echipa lui Becali timp de 10 ani. A stat acolo mai mult decât a stat la Steaua. Și doar atât a avut Becali de spus despre el.

Dar Helmut s-a supărat pe Steaua și pe noi. Îmi pare rău că a plecat și că nu ne-a spus de ce s-a supărat pe noi atât de tare.

Ne-ai lăsat nouă răspunderea, Helmut

Sunt multe întrebări la care Helmut ar fi trebuit să ne răspundă. Sunt multe lucruri pe care ar fi trebuit să ni le spună. Sunt multe lucruri care rămân nefăcute.

Și chiar nu e corect că responsabilitatea pentru toate acestea a rămas pe umerii noștri, ai suporterilor steliști. Ai steliștilor, nu ai fecesebiștilor. Pentru că cei care au reacționat atunci când fostul pușcăriaș și-a bătut joc de Helmut au fost steliștii, nu fecesebiștii. Fecesebiștii s-au bucurat că s-au putut folosi de el, dar nu l-au apărat niciodată. Noi am fost supărați că ne-a întors spatele, dar mereu l-am apărat.

Și-acum ne-ai lăsat nouă toată povestea asta, Helmut. Ne-ai lăsat nouă responsabilitatea ca să o încheiem. Și nu e corect.

Am sperat mereu că te vei întoarce la Steaua. Am sperat mereu că această poveste se va încheia cu bine, cu Helmut Duckadam venind în Ghencea, alături de Steaua. Și evident că te-am fi iertat, Helmut. Cum să nu îl iertăm pe Eroul de la Sevilla?!

Dar uite că nu am avut parte de o încheiere fericită. Așa e viața. Oricât de multe planuri ai face, ea tot ți le dă peste cap.

Oare, pentru tine, a meritat?

Aș vrea să știu dacă a meritat, Helmut. Aș vrea să știu dacă măcar erai împăcat cu tine, în ultimul moment. Dacă ai fost fericit, dacă ai fost liniștit. Sper că ai fost, chiar dacă asta ar însemna că nu prea ți-a mai păsat de Steaua.

Citatele alea cu ”football is a matter of life or death” sunt o prostie. Fotbalul este un sport. Viața este viață. Era bine dacă te împăcai cu Steaua înainte să se întâmple ce s-a întâmplat azi, dar era și mai bine să nu se întâmple ce s-a întâmplat azi și tu să rămâi supărat pe noi.

Pentru noi, steliștii, cearta asta nu a meritat deloc. Nu ne-a ajutat. Nu a ajutat Steaua. Doar lasă în urmă un gol uriaș și un motiv în plus să îi urâm și mai tare pe cei care i-au făcut Stelei aceste probleme, care au produs ruptura între noi și Helmut.

Odihnește-te în pace, Eroule de la Sevilla

Vreau să cred că Helmut Duckadam a regretat acest război tâmpit. Vreau să cred că toate astea sunt rezultatul necazurilor și nemulțumirilor care au apăsat greu pe umerii săi.

Sper că acum e liniștit.

Sper că și-a găsit pacea și că ne-a iertat, pe noi, pe Steaua, pentru orice a crezut el că i-am greșit atât de mult.

În cazul nostru, nu se pune problema. Cum să nu-l iertăm pe Duckadam? Cum să nu îl iertăm pe Eroul de la Sevilla?! Cum să nu îl iertăm pe Eroul Stelei București?

Nu te vom uita niciodată!

Odihnește-te în pace, Helmut Duckadam!