Vă plătește cineva ca să nu vă informați corect, ziaricilor?

Nu există ziaric în România care să nu iubească să dea în Steaua. E cel mai ușor subiect posibil. Faci un articol din nimic, ataci Steaua, apoi vezi cum vin traficul și clickurile de la oile proaste care abia așteaptă să citească al 42-lea articol pe ziua de azi în care cineva înjură Steaua. În plus, din partea Stelei nu te va trage nimeni la răspundere dacă articolul tău e plin de inepții.

Cațavencii e ultimul intrat pe lista blogurilor care atacă Steaua. Patrick André de Hillerin, un tip despre care am auzit, dar nu foarte multe, a scris pentru acest website articolul ”Generalii și coloneii armatei române au inventat echipa de făcut bani”.

Tocmai pentru că nu cunosc acest… o să îi spun jurnalist, pentru că așa se descrie pe pagina sa de facebook, o să încerc să corectez articolul său. Plec de la presupunerea că nu are nimic cu Steaua București și că și-a luat informațiile la fel ca cei mai mulți jurnaliști din România, de pe wikipedia sau din alte articole scrise de ziarici.

De ce începeți articolul cu un apel la emoții, domnule de Hillerin?

Articolul din Cațavencii începe cu un paragraf prin care autorul vrea neapărat să îl pornească pe cititor împotriva armatei și a ”generalilor”. Am pus cuvântul între ghilimele pentru că în niciun moment nu e menționat vreun general. Presupun așadar că autorul e deranjat mai degrabă de ideea de general, decât de un general anume.

Și ne spune domnul de Hillerin că în 1945, în timp ce încă mai exista un război mondial în lume, a fost înființată Secția Artă și Sport din cadrul Armatei.

Când lumea încă se mai chinuia cu al doilea război mondial, generalilor români, eliberați de tancurile rusești, le ardea de sport și artă.

Patrick André de Hillerin, articolul Generalii și coloneii Armatei române au inventat echipa de făcut bani

E bine să se facă sport și artă pe timp de război? Oameni mai inteligenți ca noi au decis că da. Acesta este și motivul pentru care în multe locuri din Europa chiar s-a făcut sport în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Serie A a continuat în Italia până în 1943. Un campionat regional a fost lansat în 1944, apoi Serie A fost reluată într-o formă redusă în 1945. În Ungaria s-a jucat pe toată perioada războiului. Dar să nu vorbim doar despre Axă. Să ne mutăm și la aliați.

La o căutare rapidă pe net găsești ușor 10 informații despre fotbal și Al Doilea Război Mondial. Conform acestui articol din Imperial War Museum (deci nu din ProSportul britanic), la data de 8 septembrie 1939, federația britanică a suspendat toate competițiile de fotbal din insulă, mai puțin pe cele organizate de forțele armate. Și poate că se întreabă domnul de Hillerin acum de ce naiba mai voiau proștii ăia să joace fotbal, când pe deasupra zburau tot felul de bombardiere grele și avioane de vânătoare.

Răspunsurile:

1. Pentru că fotbalul e o formă importantă de recreare pentru soldați;
2. Pentru că s-a descoperit că fotbalul ajută la recrutare;
3. Pentru că fotbalul a fost un sport popular și printre prizonierii de război;
4. Este o formă de relaxare importantă și pentru civili;
5. Fotbalul te ajută să fii în formă și sănătos;
6. S-a stabilit că fotbalul ajută la creșterea productivității la locul de muncă;
7. Fotbalul îmbunătățește moralul tuturor;
8. Meciurile demonstrative de fotbal ajutau pentru susținerea efortului de război.

Atât de important a fost fotbalul pentru britanici în timpul războiului încât multe fabrici au înființat echipe feminine de fotbal. Și da, e vorba de fabrici de armament. Dar puteți afla mai multe detalii în articolul de pe Imperial War Museum.

Așa că, domnule de Hillerin, nu e neapărat o idee proastă să introduci sportul în viața unui militar. Și nu doar sportul, ci și arta. Ba chiar s-ar putea spune că aceste lucruri sunt esențiale.

În cazul în care ați uitat, una dintre cele mai frumoase povești ale omenirii este cea despre Armistițiul de Crăciun, eveniment care a avut loc în timpul Primului Război Mondial, când pe frontul din vest germanii și britanicii au făcut o pace neoficială cu ocazia Crăciunului. Au făcut schimb de cadouri, au cântat împreuna și, foarte important, AU JUCAT FOTBAL!!!

„Nu voi uita acea zi ciudată și unică de Crăciun pentru nimic în lume… Am observat un ofițer german, un fel de locotenent cred, și fiind puțin colecționar i-am spus că mi-am pierdut mințile din cauza unora nasturi [de pe uniforma sa]… Mi-am luat cleștele și, cu câteva mișcări inteligente, i-am tăiat câțiva nasturi și i-am pus în buzunar. Apoi i-am dat în schimb doi dintre nasturii mei… În cele din urmă, l-am văzut pe unul dintre mitralierii mei, care în viața civilă era un fel de frizer amator, intenționat să tundă părul nefiresc de lung al unui „Boche” (soldat german) docil, care a rămas cu răbdare în genunchi pe pământ în timp ce mașina i se strecura în spatele gâtului.”

Bruce Bairnsfather, martor al Armistițiului de Crăciun

Putem așadar să concluzionăm că fotbalul are puterea de a uni oameni. Și poate că fix din acest motiv e păcat că UEFA a exclus Rusia (țară pentru care nu am niciun fel de simpatie, ca să nu existe discuții) din toate competițiile ei. Câte vieți ar fi fost oare salvate dacă s-ar fi ajuns la pace cu ajutorul fotbalului? Sigur, e o presupunere, dar istoria ne arată că așa ceva nu e imposibil.

Carmen nu putea să lipsească

Și dacă a început primul paragraf cu un atac la ”generali”, nu putea să lipsească nici Carmen din discuție. Doar acestea sunt mereu subiectele celor care atacă Steaua: generalii, tancurile, Carmen, etc.

Nu o zice pe față, dar domnul de Hillerin lasă să se înțeleagă că echipa Carmen ar fi fost exclusă pentru a-i face loc Stelei, pe atunci ASA București (Asociația Sportivă a Armatei București – asta pentru boii care au venit cu ideea că Steaua nu e club bucureștean). Nu a fost deloc așa. Steaua Liberă a explicat acest lucru în detaliu, în articolul Carmen și Steaua.

Foarte pe scurt, Steaua a fost înscrisă în Divizia B, a doua și ultima divizie națională în anul 1947. A fost chiar programată și trebuia să joace pe 24 august cu FC Craiova. Ba chiar Steaua a făcut o cerere de înscriere în Divizia A la data de 10 august, dar cererea i-a fost respinsă.

A intrat în prima divizie după ce Carmen a fost exclusă, din motive care nu țin deloc de Steaua, dar și după ce Sportul Studențesc a refuzat propunerea federației de a lua locul Carmenului. Sunt lucruri pe care nimeni nu le spune, dar care ar trebui spuse. Ca să nu mai plece românii urechile la tot felul de mituri.

Trec peste faptul că domnul de Hillerin a scris că Steaua a fost înființată la data de 5 iunie. O fi greșit tasta.

A fost Steaua cea mai iubită echipă din România comunistă?

Din nou aceleași povești obositoare. Aflăm de la domnul de Hillerin că ”Steaua a fost, în perioada comunistă, mai ales în ultimii 15-20 de ani ai acesteia, cea mai iubită echipă de fotbal din România”. Cum?

Dacă luăm ultimii 15-20 de ani ai perioadei comuniste, vedem că Steaua a fost în top doar în ultimii 5 ani. În anii 70, echipa noastră a avut mulți fotbaliști de legendă, dar rezultatele au lipsit. La începutul anilor 80 nici măcar nu se discuta despre Steaua. Se vorbea mai mult despre Craiova și despre Dinamo. Abia după 85 putem spune că a crescut interesul pentru Steaua.

Mereu tot vorbim despre ”cea mai iubită echipă”, de parcă asta este vreo calitate. Nu este. Este doar ceva ce se întâmplă. Azi ai cei mai mulți suporteri, mâine nu-i mai ai. Poate pentru că nu mai joci bine, poate pentru că mor suporterii și pentru că cei care vin din urmă preferă alte echipe.

Aceste discuții despre numărul de suporteri au devenit obositoare. Sunt stupide și exagerate. Cel mai important, nu spun nimic. Dinamo a fost echipa mizerabilei securități, dar tot a avut un număr foarte mare de suporteri. Are și acum. Înseamnă asta că ăia susțineau securitatea? Nu. Cel mai probabil, le plăcea cum dădea goluri Dudu Georgescu.

Nu puteau lipsi ”rebelii”

Nu există jurnalist în România care să discute despre istoria Stelei și care să nu menționeze Rapidul și Universitatea Craiova. De fiecare dată, cele două sunt amintite ca fiind echipe rebele, care luptau împotriva sistemului. CUM?

Rapidul a fost înființat în 1923 chiar de către comuniștii de la atelierele Grivița Roșie. A fost echipa preferată a lui Gheorghiu-Dej. A făcut propagandă comunistă după război. A fost printre puținele echipe interbelice pe care comuniștii nu le-au desființat. Chiar și acum, noul Rapid (adică clona din Liga 1, pentru că FC Rapid 1923 SA nu e CS Rapid, domnule de Hillerin) s-a dat cu PSD-ul. Rebeli? Rapidiștii? Nu mă faceți să râd.

Iar Universitatea Craiova era echipa lui Ștefan Andrei, fostul ministru de externe din perioada comunistă. A fost în același timp echipa care i l-a luat Stelei pe Hagi în 83, înainte ca Sportul lui Nicușor să îi taie avântul și să i-l fure.

Rebele? Aceste două echipe? Cum să fie rebele, domnule de Hillerin, când ele erau deținute tot de statul comunist care deținea și Steaua?! Dacă erau într-adevăr rebele, nu mai erau, domnule de Hillerin!

Așadar, poate că nu era Steaua o ”echipă de haiduci disidenți”, dar nici celelalte echipe nu erau, așa că nu mai încercați să spuneți că doar Steaua era echipa sistemului. Că nu era. Toate erau.

Nu puneți semnul egal între Steaua și criminalii din Armată!

Simpatia populară construită pe performanțele clubului sportiv, mai ales pe cele ale echipei de fotbal, a permis și permite încă ignorarea rolului criminal al Armatei în revoluția din 1989.

Patrick André de Hillerin, articolul Generalii și coloneii Armatei române au inventat echipa de făcut bani

Aceasta este de departe cea mai urâtă parte a articolului. O încercare jenantă de a face Steaua vinovată de crimele comise de criminali infecți. Nu e vina Stelei că trăim încă într-o țară condusă de corupți, hoți și jegoși. Nu e vina Stelei că la conducerea țării, după căderea regimului comunist, au ajuns tot comuniștii și securiștii.

Să nu uităm că la Revoluție au murit și sportivi steliști: Radu Durbac și Florică Murariu.

Steaua nu a făcut și nu face nimic pentru a-i proteja pe criminalii de la Revoluție. Steaua e un club sportiv.

La fel de bine am putea spune că presa din România a distrus această țară, pe motiv că securiștii din presă au făcut propagandă pentru putere și înainte, dar și după Revoluție. Dar nimeni nu o face. De ce?

Poate pentru că e mult mai la modă să ataci Steaua, decât să ataci presa de rahat.

Banii Stelei – aceleași discuții fără dovezi

Trecând în perioada de după 90, domnul de Hillerin nu putea să nu vorbească despre banii încasați de Steaua din vânzarea jucătorilor ei. Și ne spune că aceste transferuri au valorat ”câteva zeci bune de milioane de dolari”. Câteva? Câte?

În condițiile în care Hagi a fost vândut cu 3,4 milioane de dolari, poate că suma totală a transferurilor a trecut de 10 milioane de dolari, dar nu de 20.

N-a vândut Steaua chiar atât de bine, chiar dacă unii vor să credem asta. Începutul anilor 90 a fost în fotbal o perioadă în totalitate diferită față de cea de acum. În acei ani, nu vedeai echipe formate din jucători veniți din zeci de țări diferite. În sezonul 90-91, de exemplu, FC Barcelona avea doar 3 străini în lot: Koeman, Stoichkov, Michael Laudrup. În rest doar spanioli.

Evident că multe echipe ar fi vrut jucători precum Hagi, Balint, Lăcătuș. Dar nu-i puteau avea chiar pe toți. Acesta este și motivul pentru care Gabi Balint, golgheter al României în sezonul 89-90, a ajuns la necunoscuta Real Burgos. Spaniolii au plătit 800 de mii de dolari pentru el.

Este o sumă foarte mică, dacă o comparăm cu cea plătită pentru Hagi. Și vorbim despre golgheterul campionatului, jucător de națională, câștigător de CCE.

Ce vreau să spun este că sumele acestea n-au fost deloc așa de mari cum spun unii. Iar ele nu s-au dus la fotbalul stelist. S-au dus la întreg clubul, adică și la gimnastică, și la handbal, și la rugby, etc.

Să spui așadar că ”nici măcar jumătate din acești bani nu au intrat în conturile clubului” este o prostie. Nu numai că e o prostie, dar informația chiar poate fi verificată. Doar vorbim despre afaceri de-ale statului. Informațiile sunt publice.

Sunt însă curios dacă domnul de Hillerin a trimis vreun mail la club sau oriunde altundeva pentru a afla despre ce sume e vorba și ce s-a întâmplat cu ele. De exemplu, putea să dea un mail la Fiorentina și să îi întrebe pe ăia cât au plătit pe Lăcătuș.

---

Ăsta e mailul: fiorentinapoint@acffiorentina.it

Hello,

My name is (introdu nume). I am a journalist working for Cațavencii and I would like to ask you if you can please provide me with the transfer details for the transfer of Marius Lăcătuș, from Steaua Bucharest to your club, în 1990. I will use this information for an article about Generals, Tanks and Steaua Bucharest.

Thank you.

(introdu nume)

Iată și textul mailului. Tot ce trebuie să facă cineva e să dea copy/paste, apoi send.

---

Pentru a nu fi înțeles greșit. E foarte probabil ca banii Stelei să fi fost folosiți prost. E foarte probabil ca unele sume să fi intrat și în anumite buzunare. Dar haideți să terminăm cu presupunerile! Vreți?

Cine vrea să mai vorbească despre finanțele Stelei în anii 90 e rugat să vină cu dovezi clare, nu cu presupuneri și insinuări.

Au prosperat, însă, impresarii, intermediarii și generalii care conduceau clubul.

Patrick André de Hillerin, articolul Generalii și coloneii Armatei române au inventat echipa de făcut bani

Dați-ne niște nume, domnule de Hillerin. Măcar unul.

În 2024, încă există oameni care nu înțeleg că AFC Steaua București nu a fost Steaua București niciodată

Inevitabil, domnul de Hillerin a ajuns la momentul 98. În ciuda tuturor informațiilor disponibile în presă, pe net, peste tot, domnul de Hillerin tot insistă să pună semnul egal între AFC Steaua București și Steaua București.

Asta chiar dacă chiar domnia sa ne spune într-un subtitlu că ”În 1998 s-a înființat Asociația Fotbal Club Steaua”.

Păi, dacă s-a înființat în 1998, dă-o dracului! Că Steaua era deja înființată atunci. Era înființată de multe decenii. Fă această precizare! Spune că AFC-ul era altceva, nu Steaua. Pentru că nu era. Nu a fost niciodată. Există documente judecătorești care explică acest lucru.

Dar de ce a trecut domnul de Hillerin la acest subiect? A făcut-o pentru a ne putea prezenta ”Fraierul”. ”Fraierul” din textul domnului de Hillerin este Gigi Becali. Despre el, noi ar trebui să credem că a fost, evident, fraierit de Păunescu și de ”generalii și politicienii” despre care domnul de Hillerin știe că delapidau dar pe care nu îi numește.

Povestea cu nocturna nu putea să lipsească

Despre Gigi Becali, domnul de Hillerin a scris corect că a împrumutat AFC-ul, obținând în schimbul împrumuturilor jucătorii acelui club. Adică datoria a fost plătită. Pentru că Becali a dat ceva și a obținut altceva în schimb. Așadar, 0 datorie.

Însă domnul de Hillerin merge mai departe. Pe final de articol, încearcă cumva să ne sugereze că Becali ar fi plătit datoriile Stelei către Tehnorob. Textul exact este acesta: ”Mai deținea și nocturna stadionului, pe care o cumpărase plătind datoriile clubului către firma Tehnorob.”

Acum, ca să fie foarte clar. Datoria către Tehnorob era a Stelei. Pentru că Steaua a beneficiat de pe urma serviciilor prestate de această firmă. Datoria era a Stelei însă, prin protocoalele semnate între Steaua și AFC, ea trebuia plătită de AFC.

Aici e într-adevăr una din țepele date de Păunescu Stelei. Pentru că el, deși știa că trebuie să plătească acea datorie, nu a plătit-o niciodat. A greșit și Steaua, evident. Ea trebuia să rupă orice înțelegere cu AFC-ul în momentul în care acea datorie nu a fost plătită. Din păcate, asta nu s-a întâmplat.

Tehnorob a mers în instanță, a avut câștig de cauză și a executat silit Steaua. Steaua, nu AFC-ul. Așa a ajuns Tehnorob să scoată la licitație nocturna Stelei. Cine s-a dus la licitație? O singură persoană: Gigi Becali.

El a cumpărat nocturna la subpreț, plătind 8,2 miliarde lei vechi. A cumpărat-o, adică era a lui. Nu a plătit nicio datorie. Nici pentru Steaua, nici pentru AFC. Steaua Liberă a vorbit deja despre cum a fost furată nocturna Stelei. Nu e informație nouă. E ușor de găsit. Trebuie doar să vrei să o cauți. Dar vrei? Vrei, domnule de Hillerin?

Transformarea care nu a avut loc și care nu poate avea loc

Pe final de articol, domnul de Hillerin obosise probabil. Așa că penultimul paragraf a fost făcut probabil prin deschiderea pe youtube a unuia din videoclipurile în care Becali minte despre Steaua.

Așa că, neavând de unde da banii înapoi, pentru că îi transformaseră deja în vile, mașini de lux, daruri pentru amante, televiziuni pentru nepoți și așa mai departe, Păunescu și Armata s-au retras plini de regrete de la club, devenit, între timp, societate pe acțiuni.

Patrick André de Hillerin, articolul Generalii și coloneii Armatei române au inventat echipa de făcut bani

Ce bani mai trebuiau să dea înapoi Păunescu și Armata, domnule de Hillerin, din moment ce chiar dumneavoastră ați spus că Becali a primit jucătorii în schimbul datoriilor? Dar poate că avea Păunescu o datorie despre care noi nu știm. Ok. Lăsați-l pe Păunescu.

Ce datorie avea Armata la Becali? E o întrebare simplă, cu un răspuns foarte simplu. Pentru că vorbim despre Armată. Informațiile acestea TREBUIE să fie publice. Că nu se poate ca Armata țării noastre să aibă datorii ascunse către o persoană fizică. Chiar nu se poate.

Cine a cumpărat vile? Cine a cumpărat mașini de lux? Cine a dat daruri amantelor? Dați-ne niște nume, domnule de Hillerin. Mai bine, dați-ne niște dovezi. Pentru că ne-am săturat de ”trust me bro”.

Și mai bine, explicați-ne ce club a ”devenit, între timp, societate pe acțiuni”. Clubul Steaua? Nu are cum. Nu doar că legea nu îi permite unei instituții publice să se transforme în SA, dar, dacă ar fi făcut-o, acum Steaua ar fi putut juca în Liga 1. Dar nu poate, pentru că Burleanu vrea doar SA-uri în Liga 1.

AFC Steaua s-a transformat în SA? AFC era non-profit. Conform legii, asociațiile non-profit nu se pot transforma în Societăți pe Acțiuni. În plus, știm doar că AFC Steaua a fost radiată în 2012.

Dar știm noi ce încearcă domnul de Hillerin să facă. Ca toți ziaricii de la gsp sau prosport, încearcă să ne vândă aceeași gogoașă. Nu, clubul Steaua nu s-a privatizat. Nu, nu a devenit SA. Nu, clubul lui Becali nu e Steaua.

Pe bune, vă plătește cineva ca să NU VĂ INFORMAȚI?

Nu-i înțeleg pe cei precum domnul de Hillerin. De ce ai face un articol despre Steaua dacă nu vrei să spui adevărul? De ce l-ai face plin de presupuneri, insinuări și povești inutile și neadevărate?

Pentru un click și pentru trafic? Ok. Dar asta înseamnă că ești un mincinos.

Aceste informații sunt publice. TOATE! Nu ai nevoie de un doctorat în jurnalism sau de puteri speciale. Orice fraier cu un laptop și cu o conexiune la internet le poate afla.

Fix din acest motiv mă văd nevoit să întreb dacă cineva chiar îi plătește pe oamenii din presa din România ca să nu se informeze. Ce alt motiv ai avea ca să nu cauți pe net și să vezi dacă un non-profit poate deveni societate pe acțiuni sau nu?!

Cine dă țeapa?

În încheierea articolului, domnul de Hillerin ne anunță că urmează o parte a doua a articolului, în care va vorbi despre cum dă Armata țepe. Ați înțeles? Armata dă țepe. Cui? Momentan doar presupunem. Poate vom afla săptămâna viitoare.

Experiența îmi spune însă că ”victima” va fi Becali.

Da, prieteni. Vom avea un nou articol în care un nou om de presă ne va spune că ”Gigi Becali a salvat Steaua”, că ”Steaua avea multe datorii”, că ”UEFA a cerut privatizarea cluburilor departamentale” și că ”dacă nu era Becali…”, totul cu o încheiere în care Talpan va fi atacat pe motiv că ”vrea să întoarcă țara la comunism”.

Nu va fi așa? Nu e nicio problemă dacă greșesc. Chiar sper să greșesc.

Însă ce speranțe să mai am în condițiile în care sunt publice documentele prin care se arată că echipa lui Becali nu a fost niciodată Steaua, că Becali a luat cu forța locul Stelei în campionat și că a folosit abuziv și ilegal o marcă și un nume care nu îi aparțineau, dar nimeni nu vrea să le citească?!