De la Zecesebe la Schengenul fotbalistic

Vă mai aduceți aminte de Zecesebe? Zecesebe a însemnat unul dintre cele mai de jos momente ale fotbalului românesc, moment care nu a avut loc chiar acum foarte mult timp. Dar ce s-a întâmplat cu Zecesebe? Din câte se pare, a fost înlocuit cu Schengenul fotbalistic.

Politicianul care îi arată cetățeanului partea plină a paharului

După ce România a reușit să se califice la Euro 2024, în urma victorie contra naționalei Israelului, Vasile Dîncu a deschis pagina sa de Facebook și a făcut o postare. I-a dat titlul următor: ”România intră în Schengenul fotbalistic”.

În ea, Vasile Dîncu îl laudă pe Burleanu. Mai laudă și echipa lui Burleanu de la FRF, dar și jucătorii convocați de Iordănescu Jr. Nu în ultimul rând, lovește în cei care l-au contestat pe Burleanu și îi bagă pe toți în zona ”Cooperativei”, adică a fenomenului care a dat startul căderii fotbalului românesc.

Sigur, nu prea e corect ce face Dîncu. Sunt mulți oameni care l-au criticat pe Burleanu și care au criticat de 20 de ori mai tare Cooperativa și tot ce însemna ea. În plus, încă nu ne-a arătat nimeni vreo dovadă cum că această Cooperativă a murit. Din câte știm noi, ea poate să o ducă foarte bine chiar și acum, sub conducerea lui Burleanu.

Dar nu are rost să mai dezbatem astfel de lucruri. Scopul postării lui Dîncu este clar: o laudă pentru Burleanu plus un mic scuipat aruncat în obrazul suporterului de rând.

Conform domnului Dîncu, acum noi trebuie să ne bucurăm, deoarece această calificare este ”o mare victorie a perseverenței, bunului simț și strategiei.” Sigur, fostul ministru al apărării nu ne explică și de ce este ”o mare victorie a perseverenței, bunului simț și strategiei”. Ne cere doar să îl credem și să facem ce spune el. Mai departe? ”Să fie într-un ceas bun!”

Domnul Dîncu a făcut însă o mare eroare când a ales titlul postării. S-a folosit de un insucces al clasei politice, din care domnia sa face parte, pentru a ridica în slăvi un succes al clasei fotbalistice. Nu prea merge. Sună prea tare a ”nu v-am băgat în Schengenul adevărat, dar mulțumiți-vă cu cel fotbalistic” și asta nu dă bine.

Nu dă bine, dar arată din nou cât de multă lipsă de respect are politicianul român față de cetățeanul care îl alege. Pe vremuri, împărații romani le dădeau cetățenilor lor pâine și circ. Azi, politicienii români ne dau fotbal și atât. Și nici măcar un fotbal de bună calitate. Dar noi tot trebuie să fim fericiți. Că așa zic ei.

Unde erau viziunea, bunul simț, perseverența și strategia la momentul Zecesebe?

Zecesebe se referă la dubla dintre FC Fcsb și Silkeborg. Este o denumire pe care FC Fcsb a primit-o după ce a fost umilită cu un scor de 10-0 la general, de către echipa scandinavă. 5-0 acolo, 0-5 aici. Plânsete, tristețe, dar și câteva glumițe, precum ”au întors rezultatul” sau ”zecesebe”. Atunci, adică acum un an, nu ne-a spus nimeni să ne bucurăm.

Da, în cazul în care ați uitat, asta s-a întâmplat acum puțin peste un an. FC Fcsb, cea mai lăudată echipă din România, a fost umilită atunci. Așa cum a fost umilită și acum, în campania de calificare pe care a ratat-o și în acest sezon. Așa cum a fost umilită și în alte sezoane (vezi fenomenul Astâna). Așa cum au fost umilite și alte echipe românești: CFR, Farul, Universitatea Craiova.

Și da, au fost umilite. Au fost călcate în picioare în preliminariile cupelor europene. Nu de forțe ale continentului, ci de echipe cel mult de nivel mediu. Și în niciunul din aceste cazuri nu ne-a zis nimeni că trebuie să ne bucurăm. De ce?

Dacă te bucuri pentru orice, mai e bucurie?

Epoca de aur a fotbalului românesc a început cu anii 80. Atunci, la startul acelui deceniu, mai greoi, Universitatea Craiova și Dinamo au dat semnul că ceva merge bine în fotbalul din România. În 1985 a venit și confirmarea. Steaua București a început atunci invazia Europei, o invazie care i-a adus Cupa Campionilor Europeni în 1986, Supercupa Europei în 1987, o semi-finală a CCE în 1988 și încă o finală de CCE în 1989. Iar asta nu a fost tot.

Pentru România, a urmat cel mai frumos deceniu fotbalistic: anii 90. Da, naționala nu s-a calificat la mondialul din 86, pentru că un anume plângăcios a refuzat să convoace steliști, preferând să joace cu oamenii săi, însă a bifat mondialele din 90, 94 și 98, plus europenele din 96 și 2000.

Acestea au fost momente de bucurie. A fost bucurie justificată, bucurie normală. Pentru că acea bucurie chiar a fost rezultatul talentului adevărat al fotbaliștilor din acele vremuri. Chiar a fost rezultatul muncii lor, a dăruinței, a ambiției lor. Noroc? O fi fost și puțin noroc, cum e peste tot, dar ia întrebați-l pe Oscar Cordoba dacă crede că golul luat de la Hagi, în acel România – Columbia 3-1, din 1994, a fost norocos. N-a fost. A fost valoare. Valoare pură! Valoare cum azi nu vezi la niciun fotbalist din România.

Fotbalul românesc e la pământ. L-au distrus Burleanu și ai lui. Nu doar ei. Au contribuit, evident, și cei care au fost acolo înaintea lor. Dar fotbalul e la pământ. Acesta este adevărul.

Vreți să vă bucurați că s-a calificat naționala la Euro 2024? O puteți face. Nu e nicio problemă dacă o faceți. Dar ar fi bine să înțelegeți că e vorba de bucuria săracului care tocmai ce a găsit 10 lei pe jos. Îi va transforma rapid într-o pâine sau într-o bere și va fi satisfăcut câteva ore. Apoi se va întoarce la aceeași stare pe care a avut-o înainte să dea micul noroc peste el.

Vreți să vă bucurați și să strigați ”Hai România”? Atunci faceți ceva bun pentru fotbalul românesc. Faceți ceva care să asigure că următoarea calificare nu va mai depinde de noroc atât de mult. Nu de alta, dar s-ar putea ca la următoarele calificări să nu mai izbucnească războaie în țările cu care ne luptăm pentru primele poziții. Atunci, ce ne facem?

P.S.

Comparația pe care am făcut-o cu săracul care găsește 10 lei pe stradă e mult mai bună decât cea pe care a făcut-o domnul Dîncu. Când intri în Schengen, asta e o treabă cam permanentă. Adică e puțin probabil să ieși de acolo, după ce ai intrat. În cazul naționalei, însă, calificarea la Euro 2024 nu înseamnă că sunt asigurate și calificările la următoarele turnee finale.

În schimb, dacă mergi pe stradă și găsești pe jos o sumă de bani, o poți lua și o poți folosi ca să îți cumperi ceva. Totuși, ceea ce ar trebui să faci este să o duci la poliție. Pentru că, dacă tu chiar găsești o sumă de bani pe jos și nu o duci la poliție iar cineva face plângere spunând că i-a fost furată, dacă te prind băieții în albastru, nu doar că vei fi nevoit să returnezi suma, dar poți ajunge și să faci pușcărie.

În cazul naționalei noastre, poliția ar putea să fie echipele cu care va cădea în grupe la Euro. Iar pedeapsa ar putea să fie scorurile meciurilor directe. Oare ne va spune Vasile Dîncu și atunci că suntem ”cârcotași care nu știu să se bucure”?!