La 75 de ani distanță, să ne întoarcem de unde am plecat

Astăzi, 7 iunie 2022, Steaua București sărbătorește 75 de ani de la înființare. 75 de ani plin de glorie, de bucurii, de supărări, de urcușuri și coborâri, așa cum e normal în viața oricărui club profesionist, fie el unul de top sau unul de cartier.

Din păcate, astăzi, la 75 de ani de la înființare, Clubul Sportiv al Armatei Steaua București nu trece prin momente foarte strălucite. Se poate spune chiar că este într-o criză, dar nu una din care nu poate ieși. Soluția este, de altfel, una chiar ușoară.

Pentru a reveni în top, trebuie să ne întoarcem de unde am plecat. Adică trebuie să revenim la mentalitatea, ambițiile și hotărârea de acum 75 de ani, la tot ceea ce a dus la apariția clubului Steaua București.

Steaua București – un club sportiv înființat pentru a face sport de performanță

Cei care cunosc istoria clubului Steaua București știu că a fost înființat cu un singur scop: sportul. În anul 1946, un grup de ofițeri ai armatei regale au pus bazele unui proiect care urmărea înființarea unui club sportiv al armatei. Un an mai târziu, în 1947, la data de 7 iunie, Ministrul de Război, generalul Mihail Lascăr, a semnat ordinul înființării clubului nostru.

Așa a apărut clubul Steaua, din dorința unor ofițeri ca sportul să ocupe o parte mai importantă din viața soldatului. Și da, scopul acestui club a fost mereu sportul. Nu neapărat sportul de performanță, nu de la început. Acesta a venit mai târziu. Însă, spre deosebire de alte cluburi, înființate pentru propagandă sau ca moft al unor oameni puternici, Steaua a apărut pe lume ca să facă sport.

Steaua a însemnat mereu sport, nu propagandă

Din păcate, nu putem să nu răspundem unor acuzații venite dinspre dușmanii clubului nostru. Aceștia spun că Steaua a fost înființată pentru propagandă, ca o unealtă a comuniștilor. Însă acest lucru nu este adevărat.

Nu doar că nu există nicio dovadă că Steaua ar fi făcut vreodată propagandă pentru orice partid, dar chiar măsurile luate de armată în acele vremuri arată că scopul a fost mereu doar sportul. Un argument în acest sens este faptul că armata a înființat și alte cluburi sportive: CA Câmpulung Moldovenesc, CA Cluj, CA Craiova. Și nu doar că le-a înființat, dar a avut grijă de ele și le-a crescut într-o manieră cât se poate de profesionistă.

Iubitorii istoriei sportului românesc știu cu siguranță povestea echipei CA Câmpulung Moldovenesc. A fost una dintre acele echipe care te cuceresc, chiar dacă nu ești un suporter de-al lor. Te cuceresc prin fotbalul frumos, mentalitatea sănătoasă și faptul că pur și simplu nu ai ce să le reproșezi.

Promovată în Divizia A în 1951, CA Câmpulung Moldovenesc a terminat pe locul 3 în primul său sezon la cel mai înalt nivel din fotbalul românesc. Cu fotbaliști precum Ion Alecsandrescu sau Ștefan Onisie în lot, probabil că această performanță a fost un lucru firesc. Nefiresc a fost însă ce s-a întâmplat în sezonul următor.

La sfârșitul turului ediției 1953, CA Câmpulung Moldovenesc a terminat pe locul 2, după Steaua (numită CCA în acea vreme). Chiar a reușit o victorie împotriva echipei noastre și se anunța un adversar redutabil în lupta pentru titlu. Însă CA Câmpulung Moldovenesc nu a mai terminat acel sezon. La fel ca aproape toate celelalte cluburi sportive ale armatei, acesta a fost desființat.

Motivul a fost unul ciudat. Ambițiile URSS-ului, care avea în vedere în acei ani un conflict cu Vestul. De la Moscova, a venit ordinul ca țările din blocul comunist să se înarmeze. Astfel, comunistul Bodnăraș, ministru al apărării în acei ani, a dat ordin ca toți banii armatei să se ducă spre înarmare. Din acest motiv au fost desființate aproape toate cluburile de fotbal ale armatei. Au dispărut CA Câmpulung Moldovenesc, CA Cluj (lider în Divizia B) și CA Craiova. Ar fi dispărut și CCA, dacă nu ar fi intervenit din nou o mână de ofițeri interesați de sport, nu de politică.

Astfel, în timp ce fotbalul românesc a fost umplut de zeci de echipe cu numele Dinamo, echipe care aveau să formeze cooperativa lui Mircea Lucescu, din partea armatei a mai rămas o singură echipă. Și bine că a rămas. Pentru că Steaua București a făcut ca fotbalul românesc să însemne ceva. Doar Steaua, nicio altă echipă.

Astăzi, avem mare nevoie de ofițeri pasionați de sport

Anii au trecut, clubul nostru a crescut. Și nu doar că a crescut, dar a crescut foarte frumos. Cum am spus mai sus, în timp, simpla dorință de a face sport a fost înlocuită cu dorința de a face sport de performanță. A fost o trecere normală, o schimbare care nu a surprins pe nimeni.

Până la urmă, un club înființat din ambițiile unor ofițeri nu avea cum să nu fie condusă de ambiție. Așa a venit primul titlu național. Apoi prima medalie de aur, prima participare la olimpiadă și prima medalie la această competiție, primul trofeu internațional, primele meciuri împotriva vedetelor vestului și Cupa Campionilor Europeni la fotbal, cea mai strălucitoare bijuterie a coroanei steliste.

Inevitabil, din această ambiție s-a născut și o mentalitate de învingător care a devenit marcă înregistrată a clubului Steaua București. Sportivii care ajung aici, știu că nu au voie să se dea bătuți niciodată. Știu că există doar locul 1. Știu că Steaua București înseamnă Semper Svperiores.

”La Steaua, locul 2 e ca locul 22.”

Traian Cazacu, fost mare hocheist al Stelei și al României

Astăzi, din păcate, dintr-un motiv greu de înțeles, această mentalitate pare să fi dispărut. Cel mai bun exemplul în acest sens este, poate, refuzul conducerii clubului de a apăra clubul la TAS, în fața abuzului comis de FRF.

Vorbim bineînțeles de faptul că Steaua, deși a câștigat pe teren dreptul de a juca barajul de promovare în Liga 1, nu a fost lăsată de federație să joace acest baraj. Pe vremuri, ofițerii și oamenii de sport care au condus clubul nostru, ar fi acționat imediat. Ion Alecsandrescu ar fi mutat munții. Colonelul Gavrilă ar fi semnat fără nicio ezitare ordinul de a merge la TAS.

Astăzi, însă, cei de la conducerea ministerului și de la conducerea clubului nu știu ce să facă pentru a-l mulțumi pe Burleanu. Nu mai e Steaua pe primul loc. Nu mai e sportul. Scopul celor de sus este acum liniștea. Ei caută să își facă poze cu sportivii și să obțină publicitate bună în presă. Mai departe…

Așa a ajuns Steaua unde a ajuns. Dar, cum am spus la început, soluția pentru a opri această criză este una simplă. Haideți să ne întoarcem la mentalitatea corectă. Haideți să punem din nou sportul pe primul loc, să punem clubul pe primul loc.

Nu avem nimic de pierdut. În cel mai rău caz, Steaua București o să fie unul dintre cele mai bune cluburi sportive dintr-o țară unde sportul este la pământ. În cel mai bun caz, o să vedem cum acest titan se ridică din nou și cum își ocupă locul printre alți titani.

La mulți ani, Steaua București! Îți mulțumim că exiști!

Photo credit: CSA Steaua București