Vai, dar ce v-ați schimbat, domnule Ioanițoaia

Ovidiu Ioanițoaia a publicat ieri un articol intitulat ”Struții de la CSA Steaua”. Prin acest articol, domnul Ioanițoaia ne-a surprins. Nu pentru că a încercat un atac mai mult sau mai puțin subtil la adresa Stelei. La asta ne așteptam. Ne-a surprins pentru că ne-a arătat că s-a schimbat.

Cum s-a schimbat Ovidiu Ioanițoaia? Vă vom spune în acest articol. Înainte de toate, să comentăm editorialul pe care el l-a publicat ieri.

Struții de la Steaua vs. Papagalii de la Gsp

Domnul Ioanițoaia și-a început articolul cu o minciună. A spus că TAS a anulat respins cererea Stelei de anulare a barajului de promovare în Liga 1. Doar că Steaua nu a făcut o cerere de anulare. Într-adevăr, a fost făcută o cerere de suspendare a barajului până la soluționarea cazului și aceasta a fost respinsă, însă Steaua nu a căutat niciodată să anuleze barajul. Nici nu ar fi fost în interesul său. Steaua, domnule Ioanițoaia, vrea să joace barajul de promovare în Liga 1.

În al doilea paragraf, domnul Ioanițoaia a continuat cu minciunile:

Departe de mine intenția de a fi avocatul FRF. Ceea ce nu mă împiedică să subliniez că uneori ezitantă, având un regulament cu geometrie variabilă, adesea interpretabil, Federația s-a situat de data asta pe o poziție fermă. A repetat că Steaua nu îndeplinește criteriile de a evolua în eșalonul de elită din pricină că încalcă prevederile Legii Sportului. Conform căreia, dar și textului din ROAF, un club departamental, de drept public cum e CSA, n-are voie să promoveze în L1. Trebuie să fie, sine qua non, de drept privat.

Ovidiu Ioanițoaia, Struții de la CSA Steaua

Problema în acest caz este că nu spune nicăieri în Legea Sportului că un club departamental, de drept public, nu are voie să promoveze în Liga 1. Nu scrie nici în ROAF. Regulamentul de licențiere spune că pot solicita licența doar cluburile organizate așa cum spune articolul 31 din Legea Sportului. Și e ciudat că domnul Ioanițoaia nu a spus acest lucru. Sau poate că nu l-a spus pentru că știe că respectivul articol este foarte interpretabil și chiar contrazice realitatea.

Articolul 31 spune că cluburile profesioniste sunt societăți pe acțiuni sau asociații non-profit. Dar Steaua, instituție publică, este și ea club profesionist. Așadar articolul 31 este incomplet. Nu ia în considerare toate cluburile profesioniste care activează pe teritoriul României și chiar poate fi considerat discriminatoriu. Dacă ar fi scris despre acest lucru, poate că cititorii domnului Ioanițoaia și-ar fi pus niște întrebări.

• Dacă Steaua e club profesionist, că doar își plătește jucătorii, de ce nu se poate afilia la Liga Profesionistă de Fotbal?
• Dacă Steaua joacă în Liga 2, ligă profesionistă, de ce nu poate juca și în Liga 1?
• De ce contează forma de organizare la stabilirea caracterului profesionist al unui club?
• De ce poate un club profesionist să fie doar societate pe acțiuni sau non-profit și nu SRL?

Însă acestea sunt întrebări pe care ar fi trebuit să le pună presa domnului Ioanițoaia, nu cititorii.

Totuși, să trecem mai departe. Ajungem așadar la partea care ne interesează. Ne spune domnul Ioanițoaia:

De acord că legile pot fi mai bune ori mai rele. Statutele, regulamentele. Dar chiar când sunt incomplete, amendabile, ele se cer respectate. Într-o lume civilizată, nimeni nu-i mai presus de lege.

Ovidiu Ioanițoaia, Struții de la CSA Steaua

Nu-l poți contrazice. Cel puțin noi nu-l putem contrazice. Colegii domniei sale au făcut-o chiar azi, la 24 de ore de la publicarea articolului despre struți. Deși există destule hotărâri judecătorești care spun foarte clar că FC Fcsb nu e Steaua București, colegii domnului Ioanițoaia au publicat un articol ”pe surse”, prin care încearcă din nou să sugereze că Becali a cumpărat Steaua în 2003. Deși nu există niciun act care să dovedească tranzacția. Deși judecătorii s-au pronunțat deja de prea multe ori. Deși tot ceea ce a scris Gsp în respectivul articol nu e adevărat.

În ce a mai rămas din editorial, domnul Ioanițoaia îi ceartă pe conducătorii Stelei pentru că au trimis un comunicat de presă ”arțăgos, coroziv”, pentru că nu au făcut nimic ca să ”schimbe forma de organizare”, că nu au ”transformat clubul în societate comercială sportivă pe acțiuni”.

În încheiere, domnul Ioanițoaia le-a atras atenția, ca un părinte care știe mai bine:

CSA Steaua ar trebui să se grăbească și să devină neîntârziat club de drept privat.

Ovidiu Ioanițoaia, Struții de la CSA Steaua

Când te ia așa de tare chiar bunicul presei sportive din România, mai că dai un pas în spate. E înfricoșător. Dar să știți că există un lucru chiar mai înfricoșător decât mânia domnului Ioanițoaia: legea.

Domnul Ioanițoaia a scris un articol întreg în care i-a certat pe șefii Stelei că nu respectă legea, doar ca, de fapt, ei să respecte legea. Vorbim aici despre legea privatizării, care nu îi permite Stelei în acest moment să se privatizeze. Steaua e instituție publică, nu firmă de stat. Nu există cadru legal pentru ca ea să poată fi înstrăinată către un privat. Cel puțin nu în acest moment.

Așadar, săracii șefi ai Stelei au fost certați gratuit. Steaua, conform legii, nu se poate privatiza. Iar propunerea domnului Burleanu nu e în niciun caz o privatizare.

Steaua nu se poate transforma în societate pe acțiuni, așa cum visează papagalii din presă și de la FRF

Dacă ne permiteți o scurtă paranteză ca să clarificăm acest subiect. Burleanu a spus că vrea ca Steaua să se transforme în societate pe acțiuni. Ioanițoaia a fost de acord. Mulți alții au zis la fel. Însă, conform legii, Steaua nu se poate transforma în societate pe acțiuni. Și ei știu asta.

”Transformarea” propusă de Burleanu este de fapt o substituire. Burleanu vrea ca Steaua să înființeze un SA, să îi dea voie să folosească numele și marca, să îi cedeze și locul în campionat și să îl și finanțeze. În viziunea domnului Burleanu, acest nou SA ar fi tot Steaua București. Doar că nu ar fi.

Ar fi un club nou, pentru că acest SA ar avea propriul său CUI și, prin urmare, propriul său CIS. Ar fi un alt club, diferit de Steaua. Nu ar fi Steaua București.

Și poate că de asta insistă gesepiștii și cei ca ei ca Steaua să facă ce vrea FRF.

Acum câțiva ani am avut parte de un alt domn Ioanițoaia

V-am spus la începutul articolului că domnul Ioanițoaia s-a schimbat. Vă explicăm acum de ce.

Cum ați văzut mai sus, în editorialul ”Struții de la CSA Steaua”, nănașul de la Gsp a cerut respectarea legii. ”Dar chiar când sunt incomplete, amendabile, ele se cer respectate,” ne-a spus el. În 2018, însă, ne spunea altceva.

În iunie 2018, domnul Ioanițoaia a scris articolul ”Misiunea colonelului”, un articol prin care dorea să lovească subtil în Florin Talpan. Articolul era despre plângerea formulată de Steaua la AMFB, împotriva Academiei Rapid.

Steaua a contestat atunci legitimarea unor fotbaliști. Și pe bună dreptate. Așa cum știe toată țara, Academia Rapid nu a avut personalitate juridică. Nu putea încheia contracte cu fotbaliști profesioniști. Deci nu avea dreptul să îi folosească pe acei fotbaliști pe care i-a folosit și care, de fapt, erau plătiți de o altă firmă, faimoasa Redivivus.

Ce a zis domnul Ioanițoaia atunci?

Surse autorizate afirmă însă că reclamația CSA a plecat de la o premisă greșită. Pasămite, neavând personalitate juridică, Academia nu era abilitată să încheie contracte și nici să transfere jucători profesioniști, cum sunt cei menționați mai sus.

Numai că o asemenea interdicție nu-i stipulată în Regulamentul Ligii 4. Ca atare, probabil că și contestația trimisă de CSA la FRF va avea aceeași finalitate. E însă o presupunere, nu o certitudine.

Ovidiu Ioanițoaia, Misiunea Colonelului

N-o fi fost stipulată o asemenea interdicție în regulamentul Ligii 4, dar e stipulată în toate celelalte regulamente. Un fotbalist profesionist nu are voie să semneze un contract cu un club și să joace pentru altul (nu are rost să discutăm despre împrumuturi de jucători, pentru că nu a fost cazul aici). Mai mult, Academia Rapid s-a apărat la comisii cu acte false, despre care se știa că sunt false, pentru că Academia nu putea încheia contracte, neavând personalitate juridică. O încălcare a legii care a fost trecută cu vederea de aproape toată lumea.

Și dacă asta n-ar fi fost destul, tot pentru că nu avea personalitate juridică, Academia nu putea promova în Liga 3. Aceste lucruri erau cunoscute. Dacă nu erau, au fost aflate în momentul în care FRF a schimbat regulamentul în plin campionat, tocmai pentru a urca Academia în Liga 3.

Un ziarist adevărat, ar fi strâmbat măcar din nas. Ioanițoaia de acum le-ar fi spus celor de la Academia să respecte legile! Cel de atunci, însă, n-a fost la fel de convins că legile trebuie respectate. Pentru Ioanițoaia din 2018, problema a fost Talpan, nu faptul că Academia a promovat cu încălcarea legii.

Dacă Florin Talpan e de admirat pentru perseverența cu care s-a luptat cu Gigi Becali, senzația nu mai e aceeași în diferendul cu Academia Rapid. Pentru că nu mai vorbim despre disputa cu un individ, carismatic ori nu, mai degrabă nu, ci de atacarea unui club popular, vechi și iubit. Concret, se vrea sancționarea echipei care a învins-o pe CSA fără echivoc, dovadă că însuși Alin Predescu, golgeterul trupei lui Lăcătuș, a recunoscut: „Au fost mai buni decât noi și meritau să câștige. Le urez succes la baraj!”. Oare ar fi fair, ar fi elegant, să se răstoarne la „masa verde” ce s-a stabilit prin luptă dreaptă pe teren?! Justițiar în cazul FCSB, Talpan pare să caute de data asta pete în soare.

Ovidiu Ioanițoaia, Misiunea Colonelului

Citiți cu atenție textul de mai sus. Treceți peste partea în care Ioanițoaia spune că un club nou, Academia Rapid, este de fapt un club ”popular, vechi și iubit”. Concentrați-vă asupra părții de final:

”Oare ar fi fair, ar fi elegant, să se răstoarne la „masa verde” ce s-a stabilit prin luptă dreaptă pe teren?!” a întrebat Ioanițoaia din 2018. În 2022, însă, domnul Ioanițoaia nu a mai aplicat același raționament în cazul Steaua – Concordia.

Steaua București a învins Concordia pe teren. I-a bătut bine de tot. A câștigat meritul sportiv de a juca la baraj. A făcut tot ceea ce a făcut Academia Rapid. Diferența între cele două cazuri e doar că FRF nu a făcut nimic pentru a ajuta Steaua să promoveze, așa cum a făcut în cazul Academiei.

Dar ce schimbare pe Ovidiu Ioanițoaia! De la omul pentru care conta doar meritul sportiv, nu și legile, la omul pentru care contează doar legile, nu și meritul sportiv. Un 180 de grade splendid. Totul datorită doar Stelei București.

Bonus

Încheiem acest articol cu un bonus, o bucățică dintr-un interviu realizat de Cotidianul, cu Ovidiu Ioanițoaia, în 2017:

Cotidianul: Cum comentați victoria echipei FC Viitorul?

Ovidiu Ioanițoaia: Ceea ce a realizat Hagi este fabulos! Să câștigi Campionatul României cu cea mai tânără echipă din fotbalul românesc, cu o echipă compusă din jucători deosebit de tineri, practic niște copii, este de domeniul miracolului. Da, chiar este un miracol. Din păcate, succesul lui ar putea fi umbrit de povestea asta cu aplicarea Regulamentului de Organizare a Activității Fotbalistice, care ar putea să arunce o umbră asupra acestei victorii atât de surprinzătoare. Și ar fi mare păcat ca din cauza unor ambiguități incluse în prevederilor acestui Regulament să asistăm la o posibilă răsturnare de situație.

Cotidianul: La ce vă referiți?

Ovidiu Ioanițoaia: La faptul că cei din conducerea FCSB contestă câștigarea titlului de către FC Viitorul. Ei susțin că Regulamentul de Organizare a Activității Fotbalistice (ROAF) prevede că în punctajul obținut în meciurile directe cu echipa lui Hagi ar trebui să se ia în calcul toate cele patru partide disputate în sezonul 2016-2017, și nu doar meciurile din play-off, așa cum menționează LPF.

Cotidianul: Ce s-ar putea afla la originea acestei situații?

Ovidiu Ioanițoaia: Este doar vina Federației că Regulamentul este ambiguu. Bună sau rea, legea trebuie să fie limpede. Este o situație care umbrește, oarecum, victoria lui Hagi. Normal ar fi să existe o judecată comună a situațiilor. Să fie una și aceeași lege, care să se aplice peste tot la fel. Așa, totul este de discutat și este păcat că succesul tinerei echipe ar putea fi umbrit de asemenea neclarități. Dar, repet, vina este a Federației, care lasă loc la asemenea ambiguități.

În 2017, vina era a Federației, regulamentul era ambiguu și legea trebuia să fie limpede. Azi, ”chiar când sunt incomplete, amendabile, legile se cer respectate.”

Ce v-ați schimbat, domnule Ioanițoaia!