Scârbele din presă îl atacă pe Ladislau Boloni

Fotbalul românesc e la pământ. Nu e o noutate. Așa cum nu e o noutate că FRF caută selecționer. Federația tot caută selecționer de prin 2001. Singura noutate e că Burleanu și ai lui îl vor pe Ladislau Boloni pentru această poziție. E o noutate și una care nu e pe placul scârbelor din presă. Cum era de așteptat, acestea au ieșit imediat la atac împotriva fostului mare fotbalist.

Presa din România l-a ignorat mereu pe Ladislau Boloni

L-au ignorat pentru că nu îl suportă. Și vă vom explica mai târziu în articol de ce Ladislau Boloni nu e pe placul ziaricilor. Ce trebuie să știți e însă că ei l-au ignorat mereu. Vorbim aici despre presa sportivă de după 90. Pentru că cea din perioada comunistă nu avea cum să îl ignore, chiar dacă asta dorea să facă. Ladislau Boloni a fost pur și simplu un fotbalist mult prea bun. Mai târziu, când a câștigat și Cupa Campionilor Europeni… concluziile le trageți voi.

Da, înainte de 90 se vorbea mult mai mult despre Ladislau Boloni. Apoi a venit revoluția și aproape nimeni nu a mai vorbit despre el. Și poate că vor spune unii că Boloni pur și simplu nu a făcut nimic notabil. Greșit! Din 1994, de când s-a apucat de antrenorat, Loți a fost constant unul dintre cei mai buni antrenori români. Dacă nu știți asta, nu e vina voastră. E vina scârbelor din presă, care l-au ignorat mereu.

Să vorbim despre antrenorul Ladislau Boloni

Și-a început cariera la Nancy-Lorraine, în Franța, în 1994. A antrenat acolo timp de 6 ani. ȘASE ani! 251 de meciuri, 92 de victorii, 81 egaluri, 78 înfrângeri. În Franța. A fost primul antrenor non-francez din istoria echipei. A promovat în prima ligă franceză, a făcut treabă bună. A făcut treabă atât de bună, încât a fost adus selecționer în 2000, la naționala României.

La națională, în 2000, Boloni nu a avut parte de sprijin. A fost adus pe termen foarte scurt, ca să fie înlocuit rapid. Iar Ladislau Boloni nu e un prost. A înțeles asta. Când a văzut că Sandu și Federația nu vor să îi prelungească contractul până în 2004, a făcut ceea ce ar fi făcut orice om sănătos la cap: a acceptat oferta foarte bună pe care i-a făcut-o Sporting Lisabona.

Boloni a plecat de la națională și Hagi a fost adus în locul lui. Unii spun că acesta a fost mereu planul. Planul cui? Al federației dar și al presei. Gică Hagi încă reprezenta o știre de top în acele momente. Era imagine bună. Cu el nu puteai greși. Da, naționala a ratat calificarea la CM 2002, dar asta a contat mai puțin. Presa vinde ziare și la înfrângeri, nu doar la victorii.

Așa că Loți a mers la Sporting, una dintre marile echipe ale continentului, unde a continuat să facă performanță. A stat acolo până în 2003. A luat campionatul, cupa, supercupa. L-a lansat pe Cristiano Ronaldo. Apoi s-a dus înapoi în Franța, la Rennes. A stat acolo 3 ani, apoi s-a mutat din nou la o echipă de top: AS Monaco.

Perioada de la Monaco nu a fost însă una prea de succes. După câteva luni, Ladislau Boloni a plecat. A urmat un an în Orientul Mijlociu, apoi s-a dus la Standard Liege, unde a stat 2 ani. A antrenat Lens, în returul sezonului 2010-2011, apoi a mers la PAOK, unde a stat până în 2012. următorii trei ani i-a petrecut din nou printre cămile.

În 2017 a mers la Royal Antwerp, unde a stat până în 2020. A fost câteva meciuri la Gent, în 2020, iar apoi s-a mutat în Grecia, unde a antrenat Panathinaikos până în vara anului trecut.

Presa din România nu l-a respectat niciodată ca antrenor

Ladislau Boloni a avut parte de o carieră destul de lungă. Anul acesta vor fi 28 de ani de când s-a apucat de meseria de antrenor. În tot acest timp, a avut 15 angajatori. A antrenat în 916 meciuri, din care 385 au fost victorii, 256 au fost egaluri și 275 înfrângeri. Procentajul său de victorii ca antrenor este de 42,03%.

Nu e un procentaj care să îl plaseze între primii antrenori ai lumii, însă e unul foarte bun, având în vedere calitatea scăzută a școlii de fotbal din țara noastră. Ce contează aici e însă faptul că Boloni a arătat mereu că e un antrenor serios, capabil, de încredere. Cu toate acestea, presa nu s-a uitat niciodată la el. Și niciodată nu l-a respectat.

Ladislau Boloni nu a câștigat nici măcar o singură dată trofeul de antrenorul român al anului. Nu l-a câștigat nici măcar în 2009, când belgienii i-au dat premiul de Antrenorul Anului în Belgia. În 2009 presa din România l-a premiat pe Dan Petrescu.

Presa din Belgia l-a tratat cu mult mai mult respect

La data de 30 decembrie 2008, Gsp a publicat un articol intitulat: Ladislau Boloni: „Sînt ungur!”. Asta îi interesa pe ei. Nu conta că Boloni domina autoritar Belgia, că Standard se îndrepta spre un nou titlu. Tot ce a contat a fost scandalul.

Presa din România nu l-a văzut niciodată pe antrenorul Ladislau Boloni. Cel puțin nu l-a văzut niciodată ca antrenor. L-a plăcut mult mai mult ca sursă de scandal, ceea ce Boloni nu e. O pot confirma toți cei care îl cunosc.

În timp ce presa din România căuta scandalul, presa din Belgia era la picioarele sale. În decembrie 2009, nieuwsblad.be a publicat următorul articol: ”De ce Boloni este un antrenor de top”.

În articol, jurnaliștii belgieni l-au lăudat pe fostul mare fotbalist stelist pentru realizările de la Standard. L-au lăudat pentru echipa bună pe care a făcut-o, cu viitoare vedete precum Defour, Witsel, De Camargo, Jovanovici, Mbokani, Mangala, Fellaini. Iată un paragraf din articol:

”Fotbalul a fost copleșitor. A excelat într-un mod nebelgian prin îndrăzneală, capacitatea de a combina și oportunism. Abordarea lui Bölöni a fost înviorătoare. Fără trecere peste tehnici, dar sincer și uneori dur pentru tineri. S-a antrenat intens pe tehnică. Cu progresul enorm ca rezultat. Steven Defour, Oguchi Onyewu, Bonfim Dante, Marouane Fellaini, Dieumerci Mbokani, Milan Jovanovic și Axel Witsel au ajuns în caietele cercetașilor de top europeni.” (tradus cu Google Translate)

Impresionant. Șocant chiar. Uitați cum vorbesc belgienii despre un antrenor român. În România, nu s-a vorbit niciodată așa despre Ladislau Boloni. Iar punctul forte al articolului este chiar concluzia:

”El face jucătorii să fie mai buni, joacă în continuare fotbal ofensiv și ajunge la cel mai înalt nivel posibil. Laszlo Bölöni nu este persoana care va crea starea de spirit la petrecerile de naștere, dar mă întreb: ce mai trebuie să faci pentru a fi un antrenor de top?”

Ce mai trebuie să facă Ladislau Boloni ca să fie respectat de presa din România?

Fără a exagera, întrebarea ziaristului belgian este una cutremurătoare. Ce mai trebuie să facă Ladislau Boloni pentru a fi considerat antrenor de top și în România? Ce mai trebuie să facă pentru a fi respectat ca antrenor de top? Răspunsurile la aceste întrebări le-au dat în aceste zile ambele mari ziare de sport. Ce trebuie să facă Boloni? Multe, foarte multe!

În Gsp, Ovidiu Ioanițoaia l-a criticat pe fostul mare stelist pentru că a cerut contract pe 4 ani. Vorbim despre același Ioanițoaia care mătură pe jos cu Burleanu, acuzându-l că fotbalul românesc e la pământ din cauza lui. Când vine vorba de Boloni, se pare că fotbalul românesc nu mai e la pământ pentru nea Ovi. Doi ani, zice el, ar fi destul pentru un selecționer.

”Nu-s eu, ferească Dumnezeu!, avocatul federației, dar consider punctul de vedere al acesteia logic, realist. Totuși, oricât l-ai aprecia, nu poți tine un antrenor patru ani în funcție și să nu-i trasezi niciun obiectiv. La naționala României nu-i nevoie de planuri, ci de victorii. De calificări, nu de proiecte.” – Ovidiu Ioanițoaia

Nea Ovi ne arată din nou că nu știe fotbal. După ce ne spune că fotbalul românesc e ”varză”, tot el cere victorii. De unde? Cu cine? Trezește-te, Ioanițoaio!!!

Evident că naționala noastră are nevoie în acest moment de un proiect pe termen lung. Tot fotbalul românesc are nevoie de așa ceva. Are nevoie de antrenori serioși, care nu fac schimbări în funcție de telefoanele primite și care nu convoacă în funcție de impresari. Dar aici e marea problemă. Boloni nu face aceste lucruri. Pentru că nu le face, deranjează. Îi deranjează și pe groparii fotbalului românesc, dar și pe ziaricii care iubesc să scrie despre cum a sunat telefonul și cum s-a făcut schimbarea.

La finalul articolului, poți parcă să simți că Ioanițoaia e ușurat că Ladislau Boloni nu va fi selecționer: ”Dacă și tăcerea e un răspuns, atunci nu-i greu de tras concluzia că FRF, care s-a dovedit bine intenționată în cazul de față, e silită să abandoneze varianta Boloni. Implicit, să se orienteze către alt selecționer.”

Din partea ProSport, lipsă de respect chiar mai mare

Daniel Nazare, omul cu ”repercursiunile” de la ProSport, a publicat un articol chiar mai penibil, despre fostul mare stelist. În el, îl atacă pe Boloni pentru atitudinea pe care o are față de presă, numindu-l ”obtuz”.

Adică de vină e Ladislau Boloni. El nu pricepe cum trebuie să se comporte cu ziaricii, care sunt cu toții sfinți.  În articolul său, Nazare zice:

”Priviți-l la sosirea în România de joi seara! Părea un azilant irakian, nevaccinat, care urma să fie reținut pe aeroport precum Novak Djokovic la Melbourne. A încercat să facă o glumă cu cadourile pentru jurnaliști, în realitate nu știa cum să fugă cât mai repede. Poate că n-a avea viteză, dar îi era lehamite.”

Ei cer să fie respectați, dar nu respectă niciodată. Și apoi sunt surprinși când văd că unuia precum Boloni îi e greață de ei. Dacă asta provocați, băieți, la ce vă așteptați?!

Nazare s-a supărat că Boloni nu s-a pus preș în fața ziaricilor. Drept urmare, l-a ironizat pentru ceea ce Boloni a făcut în 2000, când a fost numit selecționer. Atunci, fostul nostru mare jucător a organizat trialuri pentru a vedea pe ce fotbaliști se poate baza. A înțeles că fotbalul românesc o ia în jos, că nu mai vin din spate sportivi de valoare și că totul se va termina odată cu retragerea celor din Generația de Aur. El a înțeles aceste lucruri atunci, pentru că știe fotbal. Ziaricii nu au înțeles asta nici azi, după ce fotbalul românesc s-a prăbușit. Adică după ce s-a dovedit că Boloni a procedat corect în 2000.

De ce nu îl suportă presa din România pe Ladislau Boloni

Totuși, care e problema? De ce nu îl suportă presa din România pe Ladislau Boloni? Poate că ați intuit deja răspunsul, din rândurile de mai sus. Boloni nu e pe placul presei pentru că nu e creator de subiecte. Tăcut, serios, matur, fostul nostru mare jucător își vede de treaba lui. Nu e obsedat să dea interviuri, nu e obsedat să apară la TV, să își facă propagandă, să le răspundă celor care îl jignesc. Pe scurt, cu Boloni la națională nu vei avea niciodată parte de scandal, cum ai avut pe vremea când antrenau Rădoi, Contra, Răzvan Lucescu sau alții.

Trăind în lumea lor, ziaricii au impresia că Boloni ar trebui să fie servitorul lor, la dispoziția lor oricând. Au impresia că ei ar trebui să fie pe primul loc. Însă Ladislau Boloni, așa cum a făcut mereu, pune fotbalul pe primul loc. Și, până la urmă, chiar e normal să se ferească de ziarici.

Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă lucrurile ar merge cum își dorește el. Cum ar fi dacă Boloni ar primi un contract pe 4 ani și ar fi lăsat să își facă treaba liniștit? În 4 ani poate că ar reuși să facă o echipă. Poate că ar reuși să ridice fotbalul românesc. Poate că i-ar îndrepta atenția către fotbal, de la scandaluri. Ar fi ceva, nu? Ar fi.

Ar fi dezastru însă pentru presa care trăiește doar din scandal. Ziaricii nu știu fotbal și nu știu să scrie despre fotbal. Le-ar fi prea greu să învețe, iar Ladislau Boloni nu are timp să le predea.