A dispărut Petrolul Ploiești, altă victimă a groparilor fotbalului românesc

Citind știrile în această dimineață, una mi-a atras atenția. Se pare că Petrolul Ploiești a dispărut din fotbalul românesc. La fel ca un avion care trece prin triunghiul Bermudelor, Petrolul era ieri, dar azi nu mai e. O altă victimă a marilor gropari ai fotbalului românesc.

Ce s-a întâmplat cu Petrolul Ploiești? Simplu. La fel ca în multe alte cazuri din fotbalul românesc, Petrolul Ploiești nu era chiar Petrolul Ploiești. Era de fapt o asociere între primăria Ploiești și o entitate privată. Împreună, acestea au pus din nou în funcțiune marca Petrolul Ploiești, deținută de primărie.

Doar că contractul de colaborare a expirat în această lună. Primăria n-a mai vrut să o prelungească, așa că Petrolul Ploiești a dispărut. Ce se întâmplă cu fanii? Nimeni nu prea vrea să răspundă la această întrebare pentru că, și acesta este tristul adevăr, nimănui nu-i prea pasă de fani în fotbalul românesc.

Primăria Ploiești vrea să scoată la licitație marca Petrolul Ploiești

Partea bună e că, în viitor, e posibil ca Petrolul Ploiești să reapară. Primăria vrea să scoată marca la licitație și cere cel puțin 100.913 lei pe an, adică puțin peste 20 de mii de euro. Suma nu e neapărat una mare pentru un investitor serios, însă în România nu există investitori serioși.

Aceștia au fost goniți cu toții de marii gropari ai fotbalului nostru, care au insistat ca acest sport să le aparțină în totalitate. Dacă vrei să intri în fotbal cu un proiect serios, nu poți. Trebuie întâi să te duci și să te închini în fața lor. Apoi, dacă groparii te acceptă, poți spera că vei fi lăsat să joci.

Însă și atunci vei fi nevoit să joci după cum îți spun ei. Vrei titluri și cupe? Stai puțin să vedem dacă groparii cu vechime nu își doresc și ei același lucru. Dacă își doresc, trebuie să aștepți.

Și uite așa a mai dispărut o echipă de tradiție din fotbalul românesc, una cu 4 titluri și 3 cupe. A dispărut nu pentru că nu sunt bani, ci pentru că așa cer regulamentele făcute de FRF și LPF.

Regulamentele FRF și LPF continuă să distrugă fotbalul românesc

Evident, Petrolul Ploiești este doar ultima victimă a regulamentelor FRF și LPF. Această construcție, asocierea dintre Primărie și o entitate privată, nu ar fi trebuit niciodată să existe. Într-un fotbal sănătos, probabil că nici nu ar fi fost acceptată.

În orice caz, într-un fotbal sănătos nimeni nu s-ar fi opus ca o echipă cu realizări și cu mulți fani să joace în primele ligi, doar pentru că aceasta e deținută de stat. 

Cum a zis și Florin Talpan, aceasta este o formă de discriminare. Nu ar trebui deloc încurajată, pentru că nu face deloc bine fotbalului. Petrolul Ploiești este ultima sa victimă.

Dacă o echipă e deținută de o primărie și dacă își câștigă pe teren dreptul de a juca în Liga 1, ar trebui să fie lăsată să joace, fără să i se impună asocierea cu alte entități. Aceste asocieri nu sunt deloc benefice. E destul să se schimbe primarul și totul se poate prăbuși. Sau e destul să se retragă partea privată, ca echipa să fie incapabilă să mai joace.

De 20 de ani ni se tot spune că măsurile luate de Sandu și, mai târziu, de Burleanu i-au făcut și îi fac bine fotbalului românesc. Rezultatele însă nu se văd. Nimeni nu ne poate demonstra că într-adevăr fotbalul românesc a avut de câștigat de pe urma acestor asocieri.

Mircea Sandu a demonstrat din nou că a fost cea mai nepotrivită persoană pentru a conduce fotbalul românesc

În ziua în care Telekom a anunțat dispariția Petrolului, Mircea Sandu a insistat să vorbească despre Steaua București. Cum era de așteptat, Sandu s-a poziționat de partea lui Becali.

”De mult timp am militat să terminăm cu echipele ministeriale, inclusiv FIFA a dispus această problemă a cluburilor departamentale sau de drept public și are dreptate. Nu vorbim numai despre Liga 1. Vorbim și despre cluburi de Liga 3, unde știm foarte bine că în cadrul comunităților locale primarul face și echipa, își bagă și copilul, bat jucătorii echipei adverse cu milițianul comunei și așa mai departe. Astfel de echipe, și o spun răspicat, nu au ce căuta la nivelul primelor trei eșaloane. Pot juca în Liga 4, Liga 5, la amatori, fără probleme”, a spus Mircea Sandu.

UEFA, din păcate pentru Mircea Sandu, nu a spus niciodată absolut nimic despre echipele ”ministeriale” sau ”departamentale”. Nicăieri nu există nici măcar vreun email în care UEFA să fi spus ceea ce susține Sandu că a spus. Dar asta a fost mereu scuza pe care groparii fotbalului au folosit-o în timp ce au distrus fotbalul românesc.

Sandu ne spune că echipele deținute de stat nu au ce căuta la nivelul primelor 3 eșaloane. Ne e greu să credem că nu știe că peste 90% din echipele din aceste trei ligi sunt echipe deținute de stat, prin primării sau consilii locale. Știe cu siguranță acest aspect, dar nu dă bine în fața publicului dacă recunoaște că fotbalul românesc nu e un fotbal privat. Poate nu dă bine nici în fața judecătorului, dar asta e altă poveste.

Apoi ne vorbește despre primarii care bat jucători cu polițiștii comunali. Se întâmplă, evident. Doar că primarii respectivi au bătut mereu cu acordul FRF. Și știm sigur că a fost cu acordul FRF, pentru că ei au votat mereu pentru cine a trebuit.

Liga 3 a votat pentru Sandu, cât timp el a avut putere. Când nu a mai avut, a votat cu Burleanu. S-a schimbat președintele FRF, dar obiceiurile au rămas aceleași. Însă acum Sandu poate vorbi despre aceste mizerii, pentru că el nu mai e președinte.

Sandu, Dragomir, Burleanu și ceilalți ca ei au adus fotbalul românesc aici

Ar fi fost bună o privatizare a fotbalului românesc? Sigur că da. Doar că fotbalul românesc nu s-a privatizat niciodată. În schimb, echipele de tradiție au fost înlocuite cu clone deținute de hoți. Sandu, Dragomir și ceilalți i-au ajutat pe acești hoți să intre în fotbalul românesc, în locul echipelor de tradiție, pe care le-au parazitat.

Chiar și azi, la aproape 7 ani de la finalizarea procesului, încă există oameni care cred că Becali a pierdut marca Steaua. Nu e adevărat. Becali nu a pierdut marca Steaua pentru că nu a avut-o niciodată.

Conform deciziei ICCJ din decembrie 2014, marca înregistrată de Becali în 2004 a fost anulată. A fost anulată pentru că a fost înregistrată ilegal, încălcând dreptul de proprietate intelectuală al adevăratului proprietar.

Însă astăzi lumea crede că Becali a avut cândva marca Steaua și că cineva i-a luat-o, mai mult sau mai puțin corect. Vinovatul principal în acest caz e presa. Însă și FRF are partea sa de vină.

Într-un fotbal normal, sănătos, federația ar fi fost prima care ar fi investigat aceste furturi. O federație corectă nu i-ar fi permis niciodată lui Becali să își înscrie echipa înființată în 2003 direct în Liga 1, în plin campionat. Nu ar fi închis ochii când această echipă a pierdut procese după procese și niciodată nu ar fi apărat-o. Poate chiar i-ar fi anunțat pe suporteri că există cineva care vrea să îi țepuiască.

Nu poți însă să îi ceri așa ceva unuia ca Sandu. Și nici unuia ca Burleanu. Ei încă o țin una și bună că măsurile lor tâmpite ajută fotbalul.

Anii trec, brandurile sportive dispar, naționala devine tot mai slabă, suporterii abandonează fenomenul și interesul scade tot mai mult. Dar cei care conduc fotbalul românesc ne spun în continuare că fac bine.

Petrolul Ploiești a dispărut din Liga 2 din cauza aceleiași legi despre care toți spun că împiedică Steaua București să joace în Liga 1. Oare câte alte echipe vor mai trebui să dispară până cineva va înțelege că acea lege trebuie schimbată?