O „pledoarie” pentru sănătatea fotbalului

Fotbalul este bolnav, toată lumea o știe. De la cap, unde s-a împuțit bine, cu superligi inventate ca să se sugă tot ce-a mai rămas și mari cluburi cu datorii cât datoriile externe ale unor mici țări europene, până la coada Europei, unde avem fotbal precum cel românesc, cu echipe de tradiție clonate, divizate, o federație care-și bate joc de sportul pe care ar trebui să-l păstorească și o ligă profesionistă care reprezintă interesele unor lichele cu bani.

Cei care au de suferit sunt tot suporterii. O suferință reală, nu închipuită. O suferință sinceră, nu mincinoasă. Însă din când în când mai apare câte un uzurpator pervers al acesteia, câte un aprod mărunt al grijii pentru status quo deghizată în păsare pentru sănătatea sportului pe care-l iubim.

Un astfel de exemplu este reprezentat de odrasla lucesciană, fiul promis care n-ar fi existat dacă tati nu l-ar fi cocoțat pe umerii săi cu fiecare ocazie, precum părinții ăia enervanți care-și propulsează plozii în față la diverse adunări. Să nu uităm c-a fost o vreme când Răzvănelu’ ne era băgat pe gât asiduu, mai ceva ca Loredana Groza pe PRO TV-ul lui Sârbu. Asemănările dintre cei doi nu se opresc aici. Amândoi sunt la fel de expirați și de mediocri și se chinuie să rămână relevanți într-o lume care nu i-a vrut, de fapt, niciodată. Dar divaghez.

Ultima zbatere a ilustrului fiu scoate la lumină costumul său de oaie îmbrăcat peste pielea de lup. Într-o declarație pentru imundul post de televiziune inventat cândva (a dracului coincidență!) tot de Sârbu, post care a fost pionier al manelizării noțiunii de presă sportivă și încă o face cu brio, Răzvănelu’ varsă lacrimi de corvid pentru integritatea sportului și a competiției:

Eu cred că FCSB e Steaua. De ce trebuie să mă fac (n.r. – că FCSB nu e Steaua)? Pentru mine, FCSB e Steaua! Gigi Becali, la acel moment, a preluat Steaua și a dus-o mai departe, a avut performanțe, a dus-o în grupele Europa League sau Champions League.

După 12 ani, sau cât a trecut, să vii să spui că nu mai e Steaua… nu e ok! Nu e ok pentru fotbal

Se încearcă astfel acreditatea ideii că – iată! – până și cei cărora le curge antistelism prin vene știu cum stau lucrurile. Pasămite antistelismul îi călăuzește, îi trage de nasul coroiat cu miros fin și-i duce la locul crimei, unde clamează cu certitudine că mortul viu umblă pe picioare, asta deși beleaua înviată și însănătoșită se pregătește să pună definitiv mortul la pământ.

Asta e ce vede el, cu mărgicile alea două. Așa simte, mă-nțelegi? De ce să se prefacă, când asta-i spune inima? Ce importanță mai au argumentele juridice, morale, sau de bun simț? E important să știm ce simte fiul strălucitului antrenor care, ni se șoptește în cască, a inventat de fapt fotbalul modern. Că dacă știm ce simte el, poate simțim și noi la fel, nu?

După ce ne spune cu ce demoni interni se luptă, marele fiu înalță o odă iubitorului de telemea cu ceapă. Flotarea logică ce ni se propune este clasicul „o fi furat, dar a și dat”. Ciordeala barmanului parvenit trebuie că s-a prescris, penal și sentimental, nu? 12 ani au trecut de atunci, pentru ce să răscolim rahatul sentimentele portarului cu un campionat și-o cupă?

„Nu este OK pentru fotbal”. Ba nu, Răzvănel, nu este OK pentru liniștea hoților. Este perfect OK pentru cei ce iubesc cu adevărat fotbalul și competiția și își doresc un sport curat, fără hoți, echipe securistice sau pungi cu urină catapultate din tribună.

Ne lasă rece că ți-ai dat cu părerea, știam deja că urăști Steaua. Peste mulți ani, când ne vom fi întors de mult unde ne este locul, când echipa care ne-a furat identitatea va reprezenta doar o tristă amintire iar noi vom domina din nou Liga I, ne vom uita cu interes cum o să plângi pe TVR 2 joia la ora 15:30, în vreo emisiune de căcat în care se va face retrospectiva vieții „marelui” om de fotbal R.L. și în care moderatoarea și se va adresa cu „maestre” doar pentru c-ai sărit de 60 de ani. Se va povesti despre „imensele” tale realizări, vei plânge la poze alb-negru cu tine mic și cu tati răposatul, apoi o să ne spui iar cine e Steaua pentru tine și o lacrimă de zer ți se va prelinge pe obraz pe acordurile unei scripci triste în fundal. După care o să facă playback Corina Chiriac ajunsă la 90 de ani, încă vie și pe jumătate îmbălsămată, o să mulțumești sponsorului care vinde alifie chinezească și-apoi va urma genericul de final.

Măcar tati face ce-i place, antrenează la 75 de ani. La aceeași vârstă tu o să fii la fel de expirat ca și acum, cu daddy issues și mereu frustrat de numele Steaua București. Și-i vei plânge pe aceiași infractori, gropari ai fotbalului românesc, de teapa cărora ești și vei fi mereu. Cum îți permiți tu să vorbești despre Steaua? Hai sictir!

Tiberiu C.