Supercluburile europene – UEFA, 1-0

Războiul dintre marile cluburi din vest, care au format Super Liga Europei, și UEFA pare să se fi terminat. Dar dacă credeți că cele 12 cluburi au pierdut, vă înșelați. UEFA a pierdut clar această primă luptă iar războiul e departe de a se fi terminat.

Răscoala n-a ținut mult. Doar câteva zile. Apoi o parte din marile cluburi vestice au cedat în fața presiunii venite din partea presei, a suporterilor și a celor de la UEFA/FIFA. Acestea și-au anunțat retragerea iar proiectul Super Liga Europei a fost suspendat. Cel puțin pentru moment.

UEFA, bineînțeles, a răsuflat ușurată. Și-a încordat mușchii, a ținut conferințe de presă, a anunțat, a amenințat, s-a lăudat, dar nimeni nu a înțeles de ce. Chiar dacă Super Liga Europei nu va mai avea loc, nici acum, nici în o mie de ani, nimeni nu poate nega că, din acest război de câteva zile, câștigătoare au ieșit cluburile mari, nu UEFA. UEFA, prin comportamentul său, prin campania pornită împotriva a doar 12 cluburi, a dovedit că depinde în totalitate de ele.

UEFA a dat un răspuns în totalitate greșit

Fotbalul european este format din sute de echipe. Poate chiar mii sau zeci de mii de echipe. Doar o parte din ele joacă în primele ligi și doar acestea pot, în teorie, să participe în cupele europene. De fapt, însă, numărul echipelor care pot juca în aceste competiții este mult mai mic.

În Champions League, de exemplu, se pot înscrie doar 79 de echipe. Dintre acestea, în faza grupelor vor intra doar 32. Pentru Europa League, numerele sunt mai mari. 160 la startul competiției și 48 în grupe. Și știm cu toții că doar fazele grupelor contează. Astfel, deși, în teorie, 239 echipe europene iau startul în fiecare an în competițiile intercluburi organizate de UEFA, doar 80 se pot lăuda că joacă cu adevărat în acestea.

80 este o cifră bună. Sau, mai bine zis, ar fi. Dacă toate țările europene ar avea șanse egale de a participa în aceste competiții, totul ar fi în regulă. Însă șansele nu sunt egale. Unele țări beneficiază de mai multe locuri în Champions League și Europa League. Beneficiază chiar de locuri care duc direct în fazele grupelor. În fața acestor cluburi, ce șanse au echipele din țări care au alocat doar un singur loc într-o competiție ca Champions League și acele în chiar primul tur preliminar? Nu au. Nu au cum să aibă.

Dacă privești listele de echipe participante în competițiile europene în ultimii ani vei observa că unele dintre ele par a fi abonate la Champions League sau la Europa League. Bineînțeles, nu sunt abonate. Sunt doar echipe care, datorită campionatelor în care joacă și datorită fondurilor de care dispun, reușesc să se califice în aceste competiții.

Așadar, concluzia e că nu există 80 de locuri, ci mai puține. Deoarece, unele din acele 80 de locuri vor fi mereu completate de aceleași echipe.

UEFA trebuia să dea un răspuns de tip Corneliu Vadim Tudor

S-a ajuns la această situație din cauza politicilor proaste ale celor de la UEFA. Astăzi, Champions League nu mai este despre valoare. Nu mai este o competiție prin care se dorește a se afla care este cea mai bună echipă din Europa. Astăzi, Champions League este doar despre bani.

Cupa Campionilor Europeni a fost o competiție onestă. Prin ea, puteai afla care echipă este cea mai bună din Europa într-un sezon. La startul ei luau parte doar campioanele din țările europene, acestea jucau între ele, în sistem piramidal, cu meciuri tur-retur, iar în final mai rămâneau doar 2. Finala se juca pe un teren neutru și echipa învingătoare era declarată câștigătoare. Simplu și cinstit.

Simplu și cinstit, dar și cam sărăcăcios. Din acest motiv, UEFA a decis să elimine Cupa Campionilor și să o înlocuiască cu Liga Campionilor, competiție în care port participa și echipe care nu câștigă campionatele în țările lor. Aceasta are mai multe meciuri, mai multe echipe bogate, mai mulți privitori și mai mulți bani. Dar este oare mai corectă decât Cupa Campionilor? Răspunsul este NU!

Liga Campionilor e o competiție făcută strict pentru echipele bogate din vest. Celelalte nu au nicio șansă. Chiar dacă trec de preliminarii, chiar dacă ajung în fazele grupelor, șansele ca ele să treacă în primăvara europeană sunt aproape zero. Acolo ajung mereu aceleași echipe, care ajung să câștige mereu sumele mari de bani.

Vedem așadar că Liga Campionilor nu e cu nimic diferită de Super Liga Europei. Și atunci de ce a făcut UEFA scandal? Răspunsul este simplu: pentru că UEFA nu controlează Super Liga Europei.

Puterea este cheia aici. Despre asta este vorba. UEFA vrea să controleze tot. Nu s-a revoltat împotriva celor 12 cluburi pentru că ele pot câștiga mai mulți bani și pentru că alte echipe nu ar avea acces la aceste sume. S-a revoltat pentru că ea nu poate controla această competiție.

Dacă UEFA ar fi interesată de soarta altor cluburi, ar elimina coeficienții și ar face în așa fel încât fiecare țară să trimită același număr de echipe în fiecare competiție. Dacă UEFA considera că toate cluburile sunt egale, le spunea celor 12 cluburi să plece liniștite. Sau le dădea un răspuns de tip Corneliu Vadim Tudor:

„Vrei ceas? Dar o m*** nu vrei tu?”

Dându-se însă peste cap pentru a opri Super Liga Europei, UEFA a demonstrat că Champions League și Europa League nu pot fără aceste echipe. UEFA a demonstrat că ea le consideră pe acestea mult mai bune decât restul. Mai bune nu din punct de vedere fotbalistic, ci din punctul de vedere al profitului. Pe scurt, UEFA nu crede că Champions League ar avea succes fără cele 12. Nu crede că ar avea succes cu meciuri între Steaua București și Partizan Belgrad. Nu, nu! Este neapărat nevoie de Real și Barcelona.

În acest caz, mai putem spune că cele 12 au pierdut războiul? Nu prea.

Ipocritul de Ceferin și-a adus aminte de Steaua București

Pus față în față cu pierderea celor 12, Aleksander Ceferin, președintele UEFA, a încercat să își sensibilizeze ascultătorii.

„Unde era Manchester United în deceniul dinainte de venirea lui Sir Alex Ferguson? Vă amintiţi, sunt sigur de asta. Şi unde era Juventus acum 15 ani? Din câte ştiu, era în Serie B. Dacă cluburile care au dominat fotbalul european acum 30 sau 40 de ani ar fi decis să înfiinţeze o Super Ligă, cum ar fi arătat: Nottingham Forest, Aston Villa, Hamburg, Steaua Bucureşti, FC Porto, PSV (Eindhoven), Steaua Roşie (Belgrad)… Şi asta ar fi fost o Super Ligă”, a spus Aleksander Ceferin.

Mesajul e ascuns, dar e destul de clar: Și alții au fost mari, dar acum nu mai sunt. Dacă vreți să rămâneți mari, stați lângă noi!

Că doar nu v-ați gândit că pune Ceferin Steaua la același nivel cu Manchester United? Niciodată. El nici măcar nu se gândește la Steaua. S-a gândit acum, că îi este folositoare, pentru că se poate folosi de ea. În rest, însă, nu dă doi bani. Acest lucru s-a văzut când Steaua București a trimis o notificare către UEFA, prin care a cerut ca drepturile sale să fie respectate. UEFA s-a făcut că nu vede și a mers mai departe. Acesta este respectul pe care Ceferin și al lui îl au față de fostele câștigătoare de CCE.

Prim măsurile luate în ultimii 30 de ani, UEFA nu a făcut nimic pentru a proteja fotbalul și brandurile europene. Prin aceste măsuri, UEFA doar și-a crescut puterea și doar a făcut ca bogatele cluburi din vest să devină și mai bogate. Și așa va face și în continuare.

Cele 12 cluburi nu vor avea de suferit. Ele vor juca în continuare în Champions League și vor primi în fiecare an zeci și sute de milioane de euro. Vor primi, poate, sume chiar mai mari. Într-un final, vom vedea că Champions League este de fapt tot un fel de Super Ligă.

Cine a câștigat așadar războiul? Cele 12? UEFA? Sau amândouă grupările? Mai degrabă acest răspuns din urmă. Banul a câștigat, iar fotbalul a pierdut.