Marius Lăcătuș – spiritul unei epoci

Pe data de 5 aprilie, în 1964, la Brașov se năștea Marius Lăcătuș, unul dintre fotbaliștii cu cea mai puternică influență asupra fotbalului românesc. Astăzi, de ziua lui, îi urăm ”La mulți ani!” și îi dorim multă sănătate și numai bine.

Trebuie spus că Marius Mihai Lăcătuș a avut două zile de naștere. Prima a fost pe 5 aprilie, cea oficială. A doua a fost în momentul în care a călcat pe gazonul unui teren de fotbal. La prima dată s-a născut Marius Lăcătuș, la a doua s-a născut Fiara, așa cum fostul nostru șeptar a ajuns să fie cunoscut în țară și în străinătate.

Ce poreclă dură! ”Fiara”! Într-o lume în care cei mai mulți sunt porecliți ”cel mare”, ”cel bun” sau ”cel frumos”, Lăcătuș a fost ”Fiara”. A fost așa pentru că trebuia să fie. Marius Lăcătuș a fost întruchiparea epocii sale. A fost exact ceea ce cereau vremurile, ceea ce cerea România anilor 80.

Ca o păsăre de pradă, Marius Lăcătuș s-a înălțat în căutarea următoarei victime

Nu a fost nici cel mai tehnic fotbalist, nici cel mai bun marcator, nici cel mai rapid, nici cel mai puternic. A fost însă Fiara, un spirit rebel, un spirit sălbatic, pe care lanțurile nu l-au putut ține jos, un spirit care, la fel ca poporul român de la finalul anilor 80, și-a rupt lanțurile și s-a înălțat la cer, pentru a vâna, pentru a-și găsi prada.

Marius Lăcătuș a ajuns cel mai important simbol al Stelei nu pentru că este fotbalistul cu cele mai multe trofee, ci pentru că spiritul Stelei a fost exact spiritul său. Sau poate spiritul său a fost spiritul Stelei, pentru că nu e clar de la cine a pornit totul. Ce știm sigur e însă faptul că Steaua și Lăcătuș au format împreună un monstru fotbalistic invincibil, care a îngenuncheat fotbalul românesc și care a băgat teama în fotbalul european și mondial.

Împreună, Steaua București și Marius Lăcătuș au urcat și au coborât. Creșterea Stelei a fost legată de Lăcătuș. Căderea ei a fost legată de retragerea sa. Fiara s-a retras. Și-a retras ghearele, și-a ascuns colții. Cum se întâmplă de multe ori, o epocă a luat sfârșit, epoca Stelei București și a lui Lăcătuș.

Acesta este ciclul natural. Nu trebuie să ne întristeze. O epocă apare și apoi dispare. Nimic nu e etern. Dar epocile pot să și revină.

Ghiarele și dinții Fiarei s-au tocit în ultimii ani. Și la fel s-a întâmplat și cu Steaua București. Sub conducerea unor corupți, a unor incompetenți, clubul măreț care a băgat frica în forțele fotbalistice ale Europei de vest a plecat capul și s-a retras în vizuina sa, tăcut. lăsând locul său unor jivine care nu sunt demne de el, dar care, la fel ca orice necrofag, au profitat de retragerea regelui junglei și s-au năpustit schelălăind asupra rămășițelor.

Fiara însă nu a murit. Doarme. Așteaptă momentul când se va ridica din nou, își va scoate ghiarele și se va năpusti asupra acestor lighioane uzurpatoare. O epocă nouă va începe atunci. Poate cu un nou lider. Poate cu o Fiară nouă. Însă nu fără vechea Fiară.

Destinele Stelei București și ale lui Marius Lăcătuș se întrepătrund. Unul nu poate fără celălalt. Sau, mai bine zis, o fiară nu poate fără cealaltă. Și oricare va fi drumul Stelei de acum înainte, acela va fi și drumul lui Marius Lăcătuș.

Am fost împreună la victorii. Am fost împreună la eșecuri. Ne-am îmbrățișat, ne-am certat, o să ne îmbrățișăm din nou. Pentru că Lăcătuș e Steaua și Steaua e Lăcătuș. Steliștii sunt Lăcătuș. În fiecare din noi există o bucățică a epocii născute din răgetul Fiarei și tot în noi există puterea de a readuce la viață această epocă.

La mulți ani, Marius Lăcătuș!