Marele Emeric Ienei împlinește astăzi 84 de ani. La mulți ani!
Ca să vorbești despre Emeric Ienei ai nevoie de un site întreg. Un articol nu este și nu va fi niciodată destul. Astăzi, la împlinirea vârstei de 84 de ani, îi spunem ”La mulți ani!” și îi urăm sănătate, fericire și împlinirea tuturor dorințelor.
Cine este Emeric Ienei? Doar unul dintre cei mai buni fotbaliști care au jucat în România și cel mai mare antrenor român din toate timpurile. Însă, dacă trebuie să pui această întrebare, probabil că nu ești stelist și nu ai nicio legătură cu fotbalul.
Și asta deoarece Emeric Ienei este unul dintre acei oameni de fotbal care sunt cunoscuți și respectați de către toți iubitorii acestui sport. Că ești stelist, că ești dinamovist, că ești rapidist sau craiovean, nu ai cum să nu îl admiri pe acest mare om. Pentru că, înainte de a fi un mare sportiv și un mare antrenor, Emeric Ienei a fost și rămâne un mare om.
Un campion al bunului simț, generalul de brigadă (retragere) Emeric Ienei a câștigat titluri și cupe la care mulți nici nu îndrăznesc să viseze. Deasupra tuturor acestora tronează Cupa Campionilor Europeni, pe care a câștigat-o cu Steaua București, în 1986.
Invidia și ura unora i-au făcut să încerce să minimizeze contribuția sa la câștigarea acestui trofeu. Asta arată doar cât de mici sunt cei care îndrăznesc să nege că contribuția lui Emeric Ienei a fost una decisivă. Dar a fost decisivă. Oricare alt antrenor pus în locul său nu ar fi reușit acea performanță. Și asta deoarece nu sunt mulți antrenori care să nu caute lumina reflectoarelor, care să decidă să ocupe un loc mai retras, pentru ca fotbaliștii să fie starurile spectacolului.
Așa a făcut și Emeric Ienei, urmând poate exemplul lui Piști Covaci. Nesimțiții se folosesc de aceasta dovadă de bun simț ca să îi atace performanța, însă ei nu realizează că Steaua București a avut nevoie ca de aer de acest bun simț, fără de care nu ar fi câștigat în finala de la Sevilla.
Alt antrenor nu i-ar fi lăsat pe tinerii Lăcătuș și Balint să bată la penaltiuri. Alt antrenor nu l-ar fi băgat pe Puiu Iordănescu în teren. Altul nu le-ar fi permis fotbaliștilor steliști să joace cum pot ei mai bine. I-ar fi legat de posturile lor, i-ar fi pus să se apere, i-ar fi încărcat cu sarcini menite să ucidă fotbalul și să evite rușinea. Nu și Emeric Ienei. Curajos și înțelegând ce înseamnă fotbalul spectacol cerut de publicul stelist, cu care s-a obișnuit de pe vremea când era jucător, acesta a ales să fie un lider, nu un șef.
Emeric Ienei nu a dat ordine, ci a muncit cot la cot cu jucătorii. Așa i-a putut ajuta pe fiecare să atingă potențialul maxim. Așa a reușit să facă din Boloni și Tudorel Stoica, ambii trecuți de 30 de ani în 1986, cel mai bun cuplu de mijlocași centrali din Europa. Din rebelul Lăcătuș a făcut o Fiară care a băgat frica în apărările adverse. Pe Bumbescu și Belodedici i-a transformat în zid. Iar lui Duckadam, un om despre care acum vedem cât de slab este din punct de vedere psihic, i-a dat tăria mentală a unui ”psihopat” care, pus față în față cu cel mai important moment al vieții, zămbește și se poartă de parcă e doar o altă zi la birou.
Cine ar mai fi reușit așa ceva în afara lui Emeric Ienei? Nimeni. Poate doar Piști Covaci, pe care chiar Emeric Ienei l-a caracterizat cu aceste cuvinte:
„Nea Piști a fost un intelectual. Era galant, iubitor de prieteni, dar și un mare înțelept. Toate aceste calități l-au făcut un antrenor de excepție. Cel mai mare! A câștigat foarte mulți bani raportat la acele vremuri, dar n-a ținut prea mult la ei.”
Ați mai văzut vreun alt câștigător de CCE să se dea singur la o parte și să îl pună pe altul pe piedestalul unde și-a câștigat pe bună dreptate locul? Doar Emeric Ienei ar fi putut să facă așa ceva.
Iar vorbele frumoase pe care le are la adresa foștilor săi colegi, a foștilor săi jucători și antrenori îi aduc și mai multă cinste, ridicând omul mult deasupra antrenorului câștigător de cupă europeană.
Numele Emeric Ienei îmbogățește palmaresul Stelei București
Astăzi, noi, steliștii, ne mândrim cu trofeele câștigate de Emeric Ienei. Cupa Campionilor Europeni ocupă un loc de cinste în vitrina clubului nostru, ridicându-l la nivelul granzilor europeni, acolo unde nu mulți au acces.
La fel de puternic strălucește însă și numele lui Emeric Ienei, cu care clubul nostru se poate mândri cel puțin la fel de mult cum o face cu Cupa Campionilor pe care chiar el a câștigat-o. Acest nume îmbogățește istoria și palmaresul clubului nostru și ne obligă să fim mai buni. Ne obligă să fim SEMPER SVPERIORES!
Așa este Emeric Ienei. Așa a fost toată viața sa. Și ca jucător, și ca antrenor, și mai ales ca om. S-a ridicat deasupra tuturor, scriind, prin faptele sale, manualul stelistului.
Dacă vreți să fiți steliști și să aduceți cinste Stelei, fiți ca Emeric Ienei!
Astăzi, Emeric Ienei împlinește vârsta de 84 de ani. Îi dorim multă sănătate și sperăm ca problemele pe care le-a avut la picior în ultimii ani să îi treacă. Îi dorim multă fericire, pentru că și el ne-a adus nouă fericire, prin frumoasele lucruri pe care le-a făcut la Steaua București.
Vă mulțumim pentru tot, domnule Emeric Ienei! Fără dumneavoastră, Steaua București nu ar fi fost Steaua București!
La mulți ani!
Multa sanatate si iti multumesc ca faci parte din familia Stelei. Sa nu uitam de campionatul mondial din Italia 1990 …ce vremuri…multumim nea Emi pt tot ce ai facut pentru Steaua…sper sa putem continua ceea ce tu au facut pt noi…FORZA Steaua
La mulți ani, nea Imi, știu că bătrânețea este grea, dar – chiar și așa – eu zic că nu ar fi prea dificil să reținem că neanderthalianul din pipera și echipa sa nu au în nimic comun cu Steaua!
Multă sănătate!
Multa sanatate pentru Domnul Ienei si toti stelistii adevarati!
Perth, Australia