Pe voi vă promovează cineva dacă sub supravegherea voastră mor 5 oameni?

De aproape un an de zile, tot întrebăm ce îl recomandă pe Mădălin Hîncu să conducă Steaua București. Pentru că nimeni nu ne-a răspuns până acum, ne-am interesat noi. Și credem că am găsit răspunsul.

Ziua de 19 februarie nu a fost una foarte bună pentru Mădălin Hîncu. Clubul pe care îl conduce a făcut azi două gafe enorme. Prima a fost comunicatul dat pentru sărbătorirea lui Mihai Neșu. Unii s-au întrebat de ce dă Steaua comunicat pentru un fotbalist care a jucat sub culorile sale doar vreo 2 ani. Nu prea e normal, mai ales când sunt alți fotbaliști care au jucat mai mult și care au câștigat mai multe pentru Steaua, dar pentru ei nu dai (Damian Militaru, de exemplu – 5 ani la Steaua, 4 titluri, 3 cupe, 3 supercupe – născut la 19 decembrie, 1967). Oricum nu asta e problema. Problema e că în comunicat au apărut informații false.

Cineva din club a scris că Neșu a jucat la Steaua, când de fapt a jucat la FC Fcsb. Eroare n-are cum să fie. După tot scandalul ăsta, dacă faci o astfel de eroare meriți Premiul Nobel pentru prostie, premiu care ar trebui urmat de desfacerea contractului de muncă. Cel care a scris acea prostie nu doar că a afectat imaginea Stelei, dar și-a bătut joc de toată munca lui Florin Talpan, singurul om competent din tot clubul.

A doua mare lovitură a zilei de 19 februarie a fost publicarea articolului despre Siker, calul-sportiv al clubului Steaua, multiplu campion național și balcanic. Antrenorul său, Sorin Alexandrescu, a vorbi despre condițiile groaznice în care acesta este ținut de către o conducere total nepăsătoare.

La prima vedere, poate că mulți dintre voi veți considera că nu e nu știu ce. E vorba totuși doar de un cal. Doar de un cal? Nu, nu doar de un cal. Siker e un stelist. Și chiar dacă n-ar fi, e o ființă vie, care merită tratată cu respect.

Sorin Alexandrescu, antrenorul lui Siker și angajat al clubului Steaua, a vorbit în Gsp despre necazul cailor. Și aici trebuie să facem o paranteză. Relația dintre Sorin Alexandrescu și Siker nu e la fel ca relația dintre Oprița și Chipirliu. Pentru Sorin Alexandrescu, sportivul Siker e mai degrabă asemeni unui membru al familiei, nu doar unul din jucători. Alexandrescu a avut grijă de acest cal de mai bine de zece ani. L-a crescut, l-a pregătit, l-a îngrijit când a fost bolnav, l-a transformat într-un campion.

În Gsp, Sorin Alexandrescu nu a vorbit ca antrenor al lui Siker. A vorbit mai degrabă ca părinte. Și dacă el a spus că nu e în regulă ce se întâmplă cu acest cal, nu este. Sorin Alexandrescu nu are niciun motiv să mintă.

Și nici nu minte. Situația cailor de la Steaua nu e un secret. Hîncu o știa. O știa și secretarul de stat Bălu, o știa și ministrul Ciucă. O știa chiar și fostul ministru Predoiu, a cărei fetiță a făcut călărie la Steaua. Poate că l-a călărit chiar și pe Siker. Cine știe?!

Știau cu toții că aceste animale suferă, dar nu le-a păsat. Nu le-a păsat dintr-un motiv foarte simplu și foarte dezgustător: acest animale nu pot vorbi.

Mare noroc că ceilalți sportivi steliști nu sunt în aceeași situație. Să fi fost și ei niște necuvântătoare…

Dacă sunteți oameni cu suflet, nu aveți cum să nu fiți mișcați de povestea acestor animale. Nu aveți cum să nu vă supărați, să nu vă înfuriați pe cei vinovați. Povestea asta e foarte gravă. Gravă rău de tot. Dar, chiar și-așa, ziua de azi tot nu e cea mai rea pentru Mădălin Hîncu. A avut una și mai rea, în data de 18 ianuarie 2004.

Pentru orice om obișnuit ar fi fost sfârșitul carierei

În data de 18 ianuarie, în 2004, la Valea Morarului, în munții Bucegi, a avut loc o tragedie cumplită. Cinci sportivi montani, participanți Campionatul naţional de schi-alpinism organizat de Unitatea Militară 01053 din Predeal, au murit îngropaţi de o avalanşă chiar în timpul concursului. Probabil însă că nu ați auzit de această întâmplare. E normal. Autoritățile au căutat să o îngroape cât mai repede.

Le-a mers. Povestea a fost ignorată aproape în totalitate de trusturile de presă. Atunci, în acea zi de duminică, doar Libertatea a băgat-o în seamă. I-a dedicat 2 paragrafe. Libertatea nu a dat atunci nume. De fapt, a dat un singur nume, numele clubului care a organizat evenimentul și care se făcea răspunzător de moartea acelor sportivi. Numele său era Clubul Sportiv Militar Aplicativ Bucegi Predeal.

Dacă vi se pare cunoscut e pentru că acest club a fost absorbit de Steaua iar fostul său comandant a devenit actualul comandant al Stelei. Da, Mădălin Hîncu a condus Clubul Sportiv Militar Aplicativ Bucegi Predeal. L-a condus chiar și în acea zi de 18 ianuarie 2004.

Ce s-a întâmplat?

În timpul probei individuale, probă care cerea ca sportivii să străbată un traseu de 17 kilometri, de la Diham, prin Pichetul Roşu, Valea Morarului, Vârful Omu şi retur, o avalanşă pornită din senin i-a luat prin surprindere. Opt persoane au fost îngropate atunci sub zăpadă. Trei au scăpat cu viață. Ceilalți, nu. Aceștia au fost Mike Csaba, Blaga Istvan, Cosmin Conuţ, Dorel Jercan şi Buzasi Zoltan.

Poveștile lor au fost trecute rapid cu vederea. Peste ani, doar Bihoreanul a mai scris ceva despre ce s-a întâmplat atunci. Au scris pentru că Buzași Zoltan, tată a doi copii, salvamontist, era orădean.

Conform Bihoreanului, evenimentul a scos la iveală deficiențe grave în organizarea concursului. Astfel de competiții sunt organizate de obicei în luna martie, când nu există pericol de avalanșă. „Organizatorii aveau datoria să evite pericolele posibile”, a spus imediat după accident şeful Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România, Mircea Opriş. Au avut, dar n-au făcut. Vremea a fost nefavorabilă, zona nu le era cunoscută sportivilor, pericolul de avalanșă era mare, dar aceste aspecte nu au mai contat. Cineva a vrut ca acel concurs să meargă neapărat mai departe.

Cum probabil că ați intuit, reprezentanții MApN au aruncat din prima vina altundeva. N-a fost vina lor. Și mai ales n-a fost vina reprezentantului lor, maiorul Mădălin Hîncu, comandantul clubului sportiv. Totuși, au pornit o anchetă internă. Aceasta s-a lăsat cu pedepse „dure”. Nu, e o glumă. De fapt doar au dat ordin ca CSM Bucegi să nu mai organizeze concursuri. Și i-au dat amendă lui Mădălin Hîncu. Atât. Mai departe, au aruncat vina chiar pe sportivii morți, despre care au spus că și-au asumat totul, pentru că au semnat o declarație pe propria răspundere.

Însă, pentru că dădea urât să arunci chiar totul asupra victimelor, oamenii din MApN au băgat și Federaţiei Române de Alpinism şi Escaladă în poveste. Asta, deşi competiţia a fost inclusă în calendarul pe 2004 al FRAE la iniţiativa CSM Bucegi, ai cărui angajaţi s-au şi ocupat de organizare.

Ce a urmat

Poate că totul s-ar fi terminat acolo dacă soția lui Buzași Zoltan nu ar fi decis că nu e corect ca vinovații să nu plătească. Și-a luat avocat și a dat în judecată comisia de organizare a concursului. Aceasta era formată din Nicolae Olteanu (preşedinte al comisiei de alpinism din FRAE), Vasile Bejenariu, Balogh Szilard, maiorul Mădălin Hâncu şi Lucian Clinciu, delegaţi din partea CSM Bucegi, cel din urmă fiind şi directorul cursei şi responsabil pentru starea pârtiei.

„N-a fost uşor. Procurorii din start au vrut să muşamalizeze cazul şi au scos de sub urmărire penală membrii comitetului de organizare. Sincer, de multe ori am vrut să renunţ…”, a declarat Andrea, soția lui Buzași Zoltan, pentru Bihoreanul.

Șase ani de procese! Atât a ținut suferința familiilor celor pierduți în acea avalanșă. Au fost audiaţi zeci de specialişti care au arătat că tragedia putea fi evitată dacă organizatorii ar fi făcut măsurători, nu doar înainte de competiţie, ci şi în timpul concursului, ori dacă ar fi cerut o prognoză de specialitate din partea Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie. „INMH a confirmat că făptuitorii nu au solicitat niciun fel de prognoză pe baza căreia se putea obiectiv stabili riscul de avalanşă”, se arată în sentinţa Judecătoriei Sinaia, emisă pe 14 iunie 2007.

În cele din urmă, judecătorii au reușit totuși să găsească un vinovat: Lucian Clinciu, angajatul lui Mădălin Hîncu. Acesta a fost condamnat la 6 luni de închisoare cu suspendare. Mai departe, judecătorii au obligat FRAE și MApN să plătească daune civile de 10.000 de lei şi morale de 100.000 de euro. Însă, când e vorba de bani, nu ne jucăm. Ne judecăm! Chiar dacă CSM Bucegi, club subordonat MApN, era cât se poate de vinovat, MApN a făcut apel iar sentința a fost schimbată, daunele fiind micșorate, de la 100.000 de euro la 25.000 de euro. Asta în cazul în care v-ați întrebat cam cât costă viața unui om din punctul de vedere al statului român. 25.000 euro și 0 zile de pușcărie pentru vinovați.

Da, magistrații au decis că CSM Bucegi, clubul care a organizat concursul, nu a fost vinovat pentru că concursul a fost organizat prost.

„Din punctul meu de vedere, consider că s-a făcut doar în parte dreptate familiei Buzasi. S-a ajuns la condamnare pentru neluarea măsurilor de protejare a sportivilor. Însă nu a tuturor, şi cu o foarte mare întârziere”, a spus avocatul Adrian Pop.

Familia Buzași a mers mai departe, la CEDO. „Este inadmisibilă pronunţarea unei soluţii fără o argumentare pertinentă. Inechitatea procedurii constă, în primul rând, în aceea că magistraţii angajaţi ai Statului Român au exclus răspunderea statului prin MApN, contra tuturor probelor de la dosar. În plus, susţinem că procedurile au depăşit un termen rezonabil, procurorii concurând la tergiversarea dosarului peste 5 ani şi 9 luni” au scris ei în cererea înaintată către CEDO.

La Steaua, de la nimic

Să ne întoarcem însă de unde am plecat. Am spus că 18 ianuarie 2004 a fost cea mai urâtă zi din cariera lui Mădălin Hîncu. Am greșit. Evident, pe domnul doctor nu l-au afectat cu nimic întâmplările din acea zi. El a continuat să conducă CSM Bucegi încă un deceniu și ceva de la acea tragedie. Apoi s-a mutat la Steaua. Apoi a devenit comandantul Stelei, deși nimic nu-l recomanda pentru a ocupa acest post. Nimic. Nimic.

Până să fie absorbit de Steaua, nimeni nu știa de CSM Bucegi. Pentru că Hîncu nu a făcut performanță acolo. Nu a făcut nimic acolo. Nu a putut nici măcar să organizeze un concurs în care să nu moară oameni.

Da, magistrații au spus că nu e vinovat. Și poate că nu e. Poate că nu s-a ocupat chiar el de organizarea concursului. A fost însă comandantul celor care s-au ocupat. Tragedia s-a întâmplat sub supravegherea sa, sub conducerea sa. Și pentru că vorbim de un ofițer, vina nu poate fi pasată.

În armată, comandantul e responsabil de acțiunile oamenilor săi. Dacă aceștia nu sunt pregătiți, dacă comit greșeli, dacă acele greșeli ajung să coste vieți omenești, comandantul este primul tras la răspundere.

Oricine altcineva și-ar fi pierdut postul de comandant. Poate că ar fi fost dat afară din armată. Să fi fost Florin Talpan, de exemplu, poate că i s-ar fi tăiat capul. Mădălin Hîncu a scăpat însă. Și nu doar că a scăpat, dar cariera sa a înflorit. Acum e comandant la Steaua. Și, dacă vi se pare că clubul nostru e condus prost, să nu credeți că Mădălin Hîncu o să fie tras vreodată la răspundere. Dacă scapi de un incident precum cel care a avut loc pe data de 18 ianuarie, în 2004, scapi de orice.

Florin Talpan, săracul, trage cu dinții să câștige fiecare proces. Se luptă ca nebunul să nu i se poată reproșa nimic. Asta, din păcate, îl costă. Fiecare succes din instanță îi aduce o nouă sancțiune. Fiecare victorie îi aduce noi jigniri. Nu din partea adversarilor, ci din partea celor aflați în aceeași tabără cu el. Și dacă vreodată Florin Talpan ar fi comis o eroare atât de gravă încât să ducă la moartea a 5 oameni, puteți să fiți siguri că acolo s-ar fi terminat totul pentru el. Nicio promovare, niciun post de comandant, nimic.

Și atunci, care e morala acestei povești? Următoarea:

De la nimic, pentru că asta a fost CSM Bucegi, Mădălin Hîncu a ajuns comandant al celui mai mare club sportiv din țară. A ajuns aici în ciuda tragediei din ianuarie 2004, în ciuda faptului că e un individ în totalitate neremarcabil. A ajuns aici pentru că știe pe cine trebuie. Și asta e totul ce contează în România.

Aici, e irelevant dacă ești cel mai bun în domeniul tău. Dacă n-ai spatele asigurat, ești un nimeni.

Astăzi, Mădălin Hîncu și-a făcut pagină de Facebook. Și-a trecut pe ea toate titlurile și pozițiile ocupate. Ca să știe dușmanii cine e el. Mulți i-au dat like. De ce? Nu știu. De când am început acest articol o singură întrebare mi se tot rostogolește prin creier:

Oare Mike Csaba, Blaga Istvan, Cosmin Conuţ, Dorel Jercan şi Buzasi Zoltan i-ar fi dat like lui Mădălin Hîncu? Din păcate, nu vom afla niciodată răspunsul.