De ce nu a câștigat un stelist Balonul de Aur în 1986
La sfârșit de an și în lipsă de știri, cei de la Sportul Popular au început să scrie în sfârșit despre sport. Cum însă vorbim despre un ziar de cancan, era normal ca articolul să aibă și el măcar un picuț de scandal. E vorba despre povestea lui Igor Belanov, fotbalist ucrainean, care a câștigat Cupa Cupelor cu Dinamo Kiev și Balonul de Aur, în 1986. Mulți consideră că Belanov nu a meritat Balonul și despre asta a scris și Sportul Popular. Însă, din articolul lor, ia naștere o întrebare: De ce nu a câștigat un stelist Balonul de Aur în 1986?
Să ne apucăm acum să discutăm despre valoarea lui Belanov e inutil. Acestă distincție anuală, Balonul de Aur, este una care, de-a lungul istoriei sale, a oferit multe rezultate nemulțumitoare, chiar nedrepte. E destul doar să privim ultimii ani, când Balonul de Aur a devenit jucăria a doar doi fotbaliști, Cristiano Ronaldo și Messi. Cei doi sunt mari, fără îndoială, însă, în acești ani, au existat și alți fotbaliști care ar fi meritat să primească Balonul de Aur. Manuel Neuer, de exemplu, a avut un 2014 senzațional, în care a câștigat campionatul, cupa și Cupa Mondială. Toate acestea după un 2013 în care a câștigat trofeul Champions League. Balonul de Aur nu a ajuns însă la el. Acesta a terminat chiar pe 3 în topul făcut de cei de la France Football, după Cristiano Ronaldo (câștigătorul) și Messi.
Așadar, faptul că Belanov a câștigat acel trofeu nu trebuie să supere pe nimeni. Pur și simplu, ucraineanul a adunat cele mai multe puncte. Poate că pe listele de voturi nici măcar nu a fost primul loc. Dar, dacă a avut noroc, dacă votanții l-au pus pe locul 2, 3 sau 4 de destule ori, toate aceste puncte s-au adunat și l-au dat câștigător în cele din urmă. Totuși, mai este ceva. Faptul că Steaua a câștigat CCE în 1986 l-a ajutat. O să vă explicăm acum de ce și de ce Balonul de Aur din 1986 nu a fost câștigat de un stelist.
De ce nu a câștigat un stelist Balonul de Aur în 1986?
Există un singur răspuns, simplu, ușor de înțeles: Pentru că Steaua 86 a fost o echipă puternică, nu o echipă cu jucători puternici.
Mai exact, Steaua 86 nu s-a bazat pe indivizi. Jocul echipei a făcut clubul nostru să realizeze toate acele performanțe. Dacă Napoli era zero absolut fără Maradona, nu la fel se poate spune și despre Steaua anilor 80. De altfel, acest lucru s-a și văzut în finala de la Sevilla. Echipa noastră nu a putut conta atunci chiar pe căpitanul său, Tudorel Stoica fiind suspendat pentru acel meci. Locul său a fost luat de Lucian Bălan și știm cu toții ce s-a întâmplat mai departe.
Da, Steaua București a avut atunci fotbaliști foarte buni, fotbaliști care, dacă ar juca astăzi, ar fi superstaruri la echipele de top. Belodedici a fost un tânăr fundaș incredibil, în toată Europa nu exista atacant mai agresiv și bătăios ca Lăcătuș, Majearu era frate cu balonul, Tudorel Stoica și Boloni au format cel mai bun cuplu de mijlocași centrali din fotbalul mondial al anilor 80, Piți era un marcator adevărat iar Duckadam este numit și acum „Eroul de la Sevilla”. Magia a apărut însă atunci când aceștia au jucat împreună.
Și, când spunem împreună, nu ne referim doar la cei 11 de pe teren, ci la întreg lotul: titulari, rezerve, antrenori, secunzi, staff tehnic. Cupa Campionilor din 86 a fost rezultatul muncii lor, al tuturor. Nu a fost adusă în România doar de inspirația unui singur fotbalist.
Fără Van Basten, Marele Milan n-ar mai fi fost Marele Milan. Fără Maradona, Napoli ar fi rămas o echipă necunoscută. Ca să oprești Steaua anilor 80, însă, ar fi trebuit să ștergi totul și să îi pui pe cei de acolo să o ia de la zero.
Acesta este motivul pentru care echipa noastră a continuat să domine Europa acelor ani. Acesta este motivul pentru care a ajuns din nou într-o finală de Champions League și pentru care specialiștii au numit-o cea mai bună echipă de fotbal din a doua jumătate a anilor 80. Steaua București a fost o mare echipă. Da, în următorii ani lotul său a fost întărit cu fotbaliști importanți: Hagi, Dumitrescu, Petrescu, Silviu Lung, Rotariu, etc. Niciunul, însă, nu a fost mai mare ca echipa. Nici chiar Gică Hagi.
Dacă ar fi fost doar o altă echipă de vedete care a câștigat un CCE, probabil că și Steaua avea acum unul sau doi fotbaliști cu Balonul de Aur în palmares. Mulți sunt de părere că Hagi și Belodedici chiar ar fi meritat acest trofeu. Și nu doar ei. Poate și Tudorel Stoica, Boloni, Duckadam sau foarte tânărul Ilie Dumitrescu. N-a fost însă să fie. Pentru că niciuna dintre aceste stele nu a strălucit mai tare ca Steaua.
