De ce am uitat de Dan Petrescu?

Dan Petrescu a fost unul dintre idolii copilăriei mele. Chiar și acum, dacă mă întrebați, vă voi spune că el a fost cel mai bun fundaș dreapta pe care l-am văzut eu vreodată jucând. Nu mă interesează de Cafu, nici de Dani Alves, Petrescu a fost peste toți. E astfel ușor de înțeles de ce un cititor ne-a atras atenția că nu i-am urat ieri, de ziua lui, „La mulți ani”.

SuperDan Petrescu a împlinit ieri frumoasa vârstă de 53 de ani. Ca antrenor, e tânăr. Ca om, a îmbătrânit puțin, dar nu e cu foarte mult schimbat față de perioada când juca fotbal. Și chiar față de perioada când juca fotbal la Steaua și alerga după Ruud Gullit, în finala Cupei Campionilor din 89. Frizura e diferită, e puțin mai plinuț, dar în rest Dan Petrescu se ține foarte bine, la fel ca cei mai mulți dintre cei care au făcut mari performanțe la Steaua în anii 80.

De ce arată atât de bine, la 53 de ani, cel mai bun fundaș dreapta care a existat vreodată (părerea mea)? Eu cred că datorită Stelei București. Mai exact, datorită pregătirii pe care Dan Petrescu a primit-o pe vremea când juca la Steaua București, când s-a format atât ca fotbalist, cât și ca om. Acolo s-a obișnuit cu un anumit tip de pregătire, acolo a câștigat o disciplină, iar acestea l-au urmat în întreaga sa carieră ca om de fotbal.

Astăzi, Dan Petrescu (o spun din nou, cel mai bun fundaș dreapta din istoria fotbalului) este unul dintre cei mai buni antrenori români. Mulți se plâng de el. Că e defensiv, că nu joacă spectaculos, că e agresiv în vorbă și așa mai departe. Și ce? Dan Petrescu vrea să câștige. Asta a învățat el la Steaua, să câștige și să lupte pentru a câștiga. Iar acum chiar asta face: luptă pentru a câștiga absolut orice meci, orice campionat, orice cupă. Dacă nu vă plac metodele lui, e doar problema voastră, pentru că antrenorul Dan, că vă place sau nu, a avut și are succes.  Nu e la nivelul imensului fundaș lateral care ara banda dreaptă și care, în ciuda postului ocupat în teren, putea foarte ușor să devină golgeterul echipei, dar, ca antrenor, mai poate să crească. Cel puțin încă 20 de ani o să-l mai vedem cum urlă la fotbaliști și la arbitri. În acești 20 de ani, cine știe ce performațe poate să facă Dan Petrescu?!

Dar să ne întoarcem la ziua lui de naștere și mustrarea primită din partea suporterului care ne-a atras atenția că nu am zis nimic despre el. Acesta are dreptate… și n-are.

Dacă nu i-am urat „La mulți ani” lui SuperDan e pentru că i-am urmat exemplul. El, așa cum bine știți, în ciuda umilințelor la care a fost supus de către cei care conduc echipa din Berceni, încă refuză să accepte că FC Fcsb nu e Steaua. Și o facem din lene.

Da, știu, l-am lăudat că e muncitor, ambițios și cu atitudine de învingător. Asta nu exclude însă lenea în ceea ce privește alte subiecte, unele care pe Dan s-ar putea să îl intereseze mai puțin.

Și asta e partea cea mai tristă. În ciuda tuturor darurilor pe care Dan Petrescu le-a primit de la clubul Steaua, iar acestea nu sunt puține, cel mai important fiind postul de titular într-o finala de CCE, fostul nostru mare fundaș nu a putut să rupă din timpul său pentru a da un telefon sau două și pentru a afla cum stau treburile. Nu a putut să dea o fugă până în Ghencea, acolo unde a mers de la vârsta de 8 ani și până în 1991, când s-a transferat în Italia.

Aici e vorba de lene, Dane! LENE! Și nu e bine. Ca fost admirator, ca actual admirator, îți spun că viitorul tău nu va fi unul strălucit, dacă alegi să-ți uiți trecutul. Sau dacă alegi să-ți amintești doar ce vrei din el. Nu asta ai învățat la Steaua, Dane. Nu cu jumătăți de măsură ai ajuns idol.

Lasă lenea. Pune mâna pe telefon și vezi ce mai face clubul care te-a lansat. Du-te în Ghencea. Vizitează și tu noul stadion, stai de povești cu Oprița și cu jucătorii, treci și pe la Academie, ca să-i vezi pe Iovan, Bumbescu, Ogăraru și pe acei copii care nu te-au văzut niciodată jucând, dar care cu siguranță vor fi lăsați muți când te vor vedea. Ghencea e casa ta, Dane. Steaua e familia ta. Nu uita de unde ai plecat. Lasă lenea și nu uita de unde ai plecat. Că nu e frumos să fii leneș.

Nu e frumos deloc să fii leneș. Ziua ta a fost pe 22, dar noi îți spunem „La mulți ani” pe 23. Din lene, Dane. Ne e rușine și ne pare rău.

Îți promitem însă că, la anul, îți vom spune pe 22, chiar de ziua ta. Până atunci, sperăm însă ca și tu să faci un mic sacrificiu și să te întorci la clubul care ți-a dat atât de multe.

La mulți ani și multă sănătate, Super Dan Petrescu!