7 decembrie 1988 – Steaua București – Corvinul Hunedoara, 11-0, în cel mai spectaculos sezon din istoria fotbalului românesc
În data de 7 decembrie, în 1988, a fost înregistrat unul dintre vârfurile istoriei fotbalistice a clubului Steaua. Atunci, în acea zi de iarnă, Steaua București a marcat nu mai puțin de 11 goluri, într-un meci cu Corvinul Hunedoara. Meciul reprezintă un record: cele mai multe goluri marcate de Steaua București într-o partidă de primă divizie.
În ultimii ani, în ligile inferioare, Steaua București a înregistrat numeroase rezultate la scoruri care să te lase mut. Totuși, aceste meciuri jucate împotriva unor adversari uneori chiar amatori nu pot înlocui niște rezultate cu adevărat importante, care au marcat nu doar istoria Stelei, ci istoria fotbalului românesc. Meciul cu Corvinul, din 1988, a fost un astfel de meci.
Sezonul 1988-1989 a fost cel mai spectaculos din istoria fotbalului românesc
Cârcotașii probabil că au și râs deja. Și probabil că se și pregătesc să ne spună cum Steaua a câștigat acel meci la un asemenea scor datorită lui Valentin Ceaușescu. Aceștia ignoră însă două aspecte foarte importante:
- Steaua București avea în acel moment o echipă excelentă la nivel european, nu doar la nivel național.
- Chiar dacă, în meciul cu Corvinul, Steaua București a realizat scorul campionatului, echipa cu cele mai multe victorii la diferențe enorme a fost Dinamo București.
Rezultate notabile ale Stelei în Sezonul 88-89
Steaua București – Corvinul Hunedoara, 11-0
Steaua București – ASA Tg. Mureș, 7-0
Rapid București – Steaua București, 2-8
Steaua București – FC Argeș, 6-0
Rezultate notabile obținute de Dinamo în Sezonul 88-89
Dinamo București – ASA Tg. Mureș, 7-0
Dinamo București – Inter Sibiu, 8-1
Dinamo București – Rapid București, 6-0
Universitatea Craiova – Dinamo București, 3-6
FC Constanța – Dinamo București, 0-7
Dinamo Bucurelști – FC Constanța, 6-0
ASA Tg. Mureș – Dinamo București, 2-7
Cârcotașii lucescieni pot așadar să facă o pauză de la a arăta cu degetul către Steaua și să încerce să explice scorurile masive pe care le-a făcut Dinamo. Nu trebuie să se chinuie mult, pentru că răspunsul e unul simplu, format din doar 3 cuvinte: Gheata de aur (pe care Mateuț a furat-o, cu cele 43 de goluri marcate în acel an).
Sezonul 1988-1989 a fost cel mai spectaculos deoarece este sezonul cu cele mai multe goluri marcate, în întreaga istorie a fotbalului românesc. În cele 34 de etape, fotbaliștii români au marcat nu mai puțin de 981 goluri, cu o medie de 3,21 goluri pe meci. Vorbim despre apogeul fotbalului românesc, despre acele zile în care stadioanele erau mereu pline, iar fotbaliștii jucau pentru spectacol și spectatori, nu neapărat doar pentru bani.
Și nu doar Steaua și Dinamo au marcat atunci multe goluri. În etapa 16, SC Bacău a bătut Știința lui Gică Popescu cu 6-0. Bihorul a bătut U Cluj cu 5-2, iar FC Constanța a încins Victoria cu 4-3.
Acesta era fotbalul românesc, pe vremea când chiar era fotbal. Avea bube și atunci, așa cum au toate campionatele, de peste tot din lume. Însă era fotbal. Era spectacol. Era un motiv de fericire pentru suporteri.
„Noi eram obişnuiţi să câştigăm la scor în acea perioadă. Marcam chiar şi câte zece goluri pe meci. Echipa Stelei de la sfârşitul anilor ’80 este unică. Aveam atunci un dream team, cu fotbalişti de super clasă. Din acel 8-2 cu Rapid, pe fostul stadion 23 august, îmi amintesc puhoiul de oameni prezent la meci. Erau aproape 60.000. N-aveai loc să arunci un ac, stăteau până şi pe pista arenei. Acum nu se mai poate întîmpla aşa ceva. Publicul nu mai este la fel de disciplinat, vă daţi seama ce lupte ar ieşi! Am jucat atunci pe o primă de 3.000 de lei. În acei ani, primeam şi bonusuri dacă marcam de la trei goluri în sus. Nu se compară cu sumele vehiculate în prezent, însă noi jucam în special din plăcere. Acum sânt şi alte tentaţii: cluburi de noapte, maşini. Fotbaliştii de azi fac pariuri pe femei, e normal să nu existe rezultate dacă nu pun fotbalul pe primul loc,” avea să declare Gabi Balint, la mulți ani distanță.
Clasament golgeteri – sezonul 1988- 1989
- Dorin Mateuț – Dinamo București – 43 goluri
- Marcel Coraș – Victoria București – 36
- Gheorghe Hagi – Steaua București – 31
- Claudiu Vaișcovici – Dinamo București – 21
- Rodion Cămătaru – Dinamo București – 15
- Ioan Petcu – Corvinul Hunedoara – 15
- Ovidiu Lazăr – Bihor Oradea – 10
- Marius Lăcătuș – Steaua București – 10
- Ovidiu Hanganu – Corvinul Hunedoara – 9
- Gheorghe Popescu – Universitatea Craiova – 8
- Tudorel Cristea – Sportul Studențesc – 8
- Ilie Dumitrescu – Steaua București – 8
- Marian Popa – Farul Constanța – 8
- Eugen Neagoe – Universitatea Craiova – 7
- Sorin Cigan – FCM Brașov – 7
- Mircea Rednic – Dinamo București – 7
- Mihail Majearu – Inter Sibiu – 6
- Radu Cașuba – Inter Sibiu – 6
- Ioan Marcu – Flacăra Moreni – 6
- Constantin Pană – Flacăra Moreni – 6
- Dan Petrescu – Steaua București – 5
Steaua București – Corvinul Hunedoara, 11-0
După un 0-0 la Dinamo, în etapa 15, Steaua s-a pregătit să primească vizita celor de la Corvinul Hunedoara. Chiar dacă formația hunedoreană avea să termine campionatul pe locul 15 (din 18), în turul campionatului aceasta a fost una din cele mai bune. De altfel, Corvinul, cu vedete precum Gabor, Hanganu sau Klein și antrenată de Jackie Ionescu, a terminat turul pe locul 5, cu 8 victorii, 2 egaluri și 7 înfrângeri, golaveraj 25-36.
Se poate observa că golaverajul Corvinului a fost stricat fix de cele 11 goluri pe care le-a primit de la Steaua în ziua de 7 decembrie.
Din nou, cifra 7 înseamnă ceva pentru Steaua. În acea zi, antrenorul Anghel Iordănescu a trimis pe teren un prim 11 stelar:
Lung – D. Petrescu (69, Bălan), Iovan, Bumbescu, Ungureanu (81, I. Stan) – T. Stoica, Belodedici, Hagi, Rotariu – Lăcătuş, Piţurcă
Golurile au venit în mod firesc. Hagi a marcat de 5 ori, 5 goluri spectaculoase. Iosif Rotariu și Marius Lăcătuș au marcat și ei, de câte două ori fiecare. Iar Tudorel Stoica și Victor Pițurcă au completat lista marcatorilor. Au fost 11 goluri marcate de o echipă obișnuită să înscrie. Însă nu doar să înscrie la nivel național, ci și la nivel internațional.
Sezonul 1988-1989 nu a fost doar cel mai spectaculos din istoria fotbalului românesc, nu a însemnat doar al 14 titlu de campioană pentru Steaua, ci a fost și sezonul în care echipa noastră a atins din nou finala celei mai importante competiții de fotbal din lume. Până să ajungă însă la meciul cu AC Milan, Steaua București a trecut de Sparta Praga (5-1 în deplasare și 2-2 acasă), Spartak Moscova (3-0 acasă și 2-1 în deplasare), IFK Goteborg (înfrângere în deplasare, 1-0, dar și o victorie cu 5-1 acasă) și de Galatasaray (4-0 acasă și 1-1 în deplasare). A fost anul în care Steaua a sacrificat foarte mulți adversari în Templul Fotbalului Românesc, oferind numeroasele goluri în dar zeilor fotbalului.
Toate aceste performanțe au demonstrat că rezultatul obținut contra celor de la Corvinul nu a fost un accident și nici ca urmare a unui meci aranjat. Corvinul făcea de altfel parte din sfera de influență a dinamoviștilor lucescieni. Și-au dorit cu siguranță victoria, mai ales că exact același lucru și-l dorea și cel care murea de ciudă la fiecare victorie europeană a Stelei.
Mircea Lucescu a fost în acel an mai disperat ca oricând să întreacă Steaua. Reușise în sfârșit să facă o echipă solidă, una care să nu se facă de rușine în cupele europene. Când joci însă în a doua competiție a Europei, nu poți să emiți pretenții la coroana celor din prima competiție. Nervos pe rezultatul înregistrat de Steaua cu Corvinul, în aceeași zi, 7 decembrie, Lucescu s-a răzbunat pe FC Constanța. La malul mării, echipa sa i-a bătut pe dobrogeni cu scorul de 7-0, într-o încercare slăbuță de a ține pasul cu Steaua. A fost însă degeaba.
Steaua nu doar că a realizat scorul campionatului, dar a câștigat și titlul de campioană în acel an. Totul pe merit.
Îmi amintesc acel meci ca ieri, am fost pe stadion. Țin minte că, deși Corvinul făcea parte din cooperativa securistă, mi-a părut rău că le-am tras-o în acel hal. Nu pentru Lircea Mucescu, un jeg ordinar, ci pentru cei care chiar munceau la Hunedoara și care au scos o generație de fotbaliști valoroși, la șlefuirea căreia il Muce nu a avut nici un fel de merit, el luându-i la echipa mare (întâi la Corvinul, apoi la Dinamo) gata formați.
Chiar dacă valorile se concentraseră excesiv la cele două cluburi militare, campionatul fiind mai degrabă o întrecere în doi, Steaua a jucat mereu cinstit, dovada fiind anii 1986-1989, în care marea echipă de atunci a prins o semifinală de CCE, o finală (pierdută) de CCE și a câștigat o dată CCE.
În acea perioadă, milițienii și securiștii se agitau fără succes să câștige campionatul . Steaua i-a cam bătut pe unde i-a prins. În Europa se făceau non stop de râs, abia în 1990 atingând, atunci când pe nimeni nu mai interesa (dovadă – dispariția de peste câțiva ani) semifinalele Cupei Cupelor, de fapt a treia competiție valorică a fotbalului european, deși propaganda ar vrea să ne facă să credem că ar fi fost a doua.
Am fost si eu la acel meci si desi va parea hilar, Corvinul nu a jucat chiar rau in acel meci. Steaua era insa prea buna si acest merit se datoreaza si adversarilor de provincie gen Corvinul care asigurau un fel de antrenament foarte bun pentru confruntarile europene care aveau loc . Daca era sa defileze efectiv prin campionatul intern si ar fi fost o diferenta valorica extrem de mare fata de echipele din afara podiumului, asta s-ar fi reflectat pentru Steau in meciurile externe. Trebuiesc mentionati si cei care din motive mai mult sau mai putin cinstite, interesati sau nu, oferea antrenamente excelente echipei noastre. Saracul Klein (RIP) chiar a jucat bine in acel meci, era mijlocas atunci, pe urma s-a transferat la Dinamo unde a devenit mai mult fundas stinga.
Ce a fost, a fost, sa ne amintim cu placere dar sa privim inainte si sa promovam acolo unde este locul nostru in prima divizie!
HAI STEAUA!
Ce vremuri…cata nostalgie ….aveam atunci 12 ani…ascultam meciul la radio…unde am fost…Si unde am ajuns…mii de mulțumiri pt acest remember…
Meciul cu spartak s-a jucat la moscova pe un teren înghețat.. imi aduc aminte de lăcătuș care avea si mănuși de frig…parca marcase si un gol…si sa nu uitam pe teoharie coca cozma comentatorul acelui meci…ce vremuri demult apuse….
La meciul cu galatasaray imi amintesc golul lui pițurcă de la istanbul. Lovit in cap de degajarea portarului turc…Si pe stangaciul precazi cel care ne a dat gol din lovitură liberă..
Ce mai poti spune ?
De exemplu ca nu cu mult timp inainte, la un meci Steaua -Jiul 3-0, disputat pe o ploaie al naibii de rece si cu ace de gheata, spectatorii si galeria strigau „Noi avem un singur dor, Cupa campionilor”,
Echipa de legenda