20 de ani fără Sfinx, 20 de ani fără apărare pentru Steaua

Duminică, 21 iunie, s-au împlinit 20 de ani de la trecerea în neființă a celui pe care îl putem considera părintele echipei de fotbal a Stelei București. Poate că Ion Alecsandrescu n-a fost acolo când clubul nostru a fost înființat, dar, ca un bun tată adoptiv, l-a crescut, l-a apărat și l-a iubit din prima zi în care l-a cunoscut și până în ultima sa zi.

Porecla primită, ”Sfinxul”, i s-a potrivit de minune lui Ion Alecsandrescu. Pentru cei care nu știu, Sfinxul este o creatură mitologică. Are un cap de om, un corp de leu și aripi de de vulturi sau de înger, depinde cum vreți să le luați. Puternic, hotărât și necruțător, Sfinxul apără templele, distrugându-i pe cei care sunt nevrednici, falși și hoți.

Poate că nu există o descriere mai bună pentru Ion Alecsandrescu. Capul de om, pentru inteligența și viziunea cu care a modelat nu doar fotbalul stelist, ci și pe cel românesc. Trupul de leu, puternic, curajos, care l-a ajutat să învingă mereu și să treacă peste orice obstacol. Aripile de înger, pentru că asta a fost el pentru Steaua, un înger păzitor care a avut mereu grijă de clubul nostru.

Și, culmea, a fost atacant! Ca fotbalist, nea Ion n-a jucat în apărare. A jucat în atac, fiind un pericol constant pentru porțile adverse. În 1956 a fost golgeterul campionatului, cu 18 goluri. Dar, atenție! A marcat 18 goluri în 22 de meciuri!

Ca jucător, nu a făcut Steaua de rușine niciodată. A câștigat cupe, campionate, a făcut mari performanțe. Și a continuat să facă și după ce a pus ghetele în cui. Ca președinte al secției de fotbal, Sfinxul a pus Steluța noastră pe cerul marilor campioane. A pus-o acolo și a avut grijă ca nimeni să nu o dea jos.

Cât a trăit, a avut grijă mare de Steaua. Și-ar fi avut și acum, dac-ar mai fi fost printre noi.

În 2000, Steaua și-a pierdut gardianul

Acum înțelegem cu adevărat cât de grea a fost pierderea lui Ion Alecsandrescu. În 2000, nu doar echipa de fotbal o ducea mai bine, ci întreg clubul Steaua. Chiar dacă șacalii și-au făcut simțită prezența, nu au avut curajul să acționeze.

De abia după ce a plecat Sfinxul și-au arătat colții. Știm ce au făcut Becali și Păunescu, cum i-au furat locul Stelei în prima ligă și au înclocuit-o cu o clonă mincinoasă și mizerabilă. Știm ce au făcut și cei din club, în frunte cu Boroi și Zisu. În 2003, Steaua avea doar vreo 20 de secții sportive active. Acum are peste 40.

Mizerabilii de la conducerea clubului au avut grijă să bage Steaua în pământ, măcinând-o constant, luând doar decizii proaste, care au asigurat eșecuri repetate, bani pierduți și multă rușine.

În toți acești ani, din păcate, Steaua n-a avut un gardian. N-a avut un om care să-i privească prin ochi, direct în suflet, pe mizerabili și să îi pună la punct, așa cum îi punea nea Ion pe ziariștii murdari în anii 90 sau pe securiștii lui Lucescu în anii 80.

Și dacă Steaua a rămas fără apărare, jegoșii și-au bătut joc de ea.

Azi, suntem dezamăgiți și supărați. Azi ne vedem nevoiți să căutăm un nou Sfinx. Florin Talpan se zbate, se bate și-și dorește, dar e susținut doar de o parte a suporterilor steliști. Este greu de spus dacă va reuși să apere Steaua de cei care îi vor răul.

Suntem dezamăgiți și supărați, dar este vina noastră. Este doar vina noastră, a suporterilor, că s-a ajuns aici. În 2000, ar fi trebuit să căscăm ochii. N-am făcut-o. Unii nu vor s-o facă nici măcar acum. Iar Steaua suferă.

Sfinxul ar fi dezamăgit de noi. 

Ion Alecsandrescu a fost sufletul Stelei. Când a plecat el, a plecat și o mare bucată din Steaua. Atât timp cât clubul nostru va continua să activeze fără suflet, nimic nu se va schimba. Steaua va suferi. Noi vom suferi. Și nu are rost să încercăm să încheiem acest articol într-o notă optimistă, pentru că nu avem de ce să fim optimiști.

Steaua se va întoarce unde îi este locul doar atunci când va apărea cineva ca să ducă mai departe munca Sfinxului.

„Ion Alecsandrescu şi cînd tăcea, spunea ceva. Era incomparabil, un intelectual. A fost cel mai mare conducător al Stelei. S-a preocupat mereu de joc, de echipă, de condiţii. Făceam o echipă bună la CCA. Patronii din ziua de azi cred că dacă au bani, se pricep şi la fotbal. Ion Alexandrescu nu se aseamănă cu nimeni.” –  Emeric Ienei.