Când toată viața ai stat sub călcâiul Stelei București

Ieri a fost ziua Stelei București. Pentru presa sportivă, aniversarea zilei de naștere a celui mai important club sportiv din țară ar fi trebuit să fie un motiv de bucurie. ”Marii jurnaliști” ar fi putut să-și arate talentul și să producă articole interesante despre marii sportivi steliști și chiar mai marile lor realizări. Dar nu a fost așa. Și asta deoarece presa de sport din România urăște Steaua.

Dacă steliștii s-au bucurat, ”ziariștii” au plâns. ProSport nu a prea scris nimic: un articol despre cum FC Fcsb încalcă hotărâri judecătorești, un răspuns dat de Talpan și ce-au mai făcut suporterii. La Gsp a fost un mic mai mult, dar tot doar despre fotbal și scandal. Oamenii lui nea Ovi au scris cum FC Fcsb utilizează în continuare imaginea Stelei, apoi au dat două interviuri cu persoane prea neimportante ca să conteze pentru steliști. Gspiștii nu au uitat însă că Mircea Lucescu le este stăpân, așa că au reușit să atace din nou, subtil de tot, performanța realizată de Emeric Ienei & Co. în 1986.

Totuși, oricât de penibile ar fi acțiunile celor două ziare, cel mai penibil răspuns a venit de la haznaua cunoscută sub numele de sport.ro. Acolo, Mihai Mironică a dat din nou frâu liber frustrărilor sale și, pentru a 71267165187651 oară a încercat să rescrie istoria Stelei, pe care a făcut-o din nou echipă comunistă, pe care a acuzat-o din nou că a furat locul Carmenului, etc.

Mihai Mironică a fost mereu sclavul Stelei

Frustrarea lui Mironică e aproape palpabilă în articolul său. Trebuie însă să spunem că el nu a fost întotdeauna așa de de vocal împotriva Stelei. Da, a urât clubul nostru dintotdeauna, frustrat fiind că echipele sale au înregistrat mai degrabă eșecuri, dar a început să atace Steaua doar după ce l-a cunoscut pe Radu Banciu.

Povestea lui Maro

În anii 90, un Mironică mult mai tânăr și cu păr neprovenit din implant se chinuia cu meseria de reporter. Nu prea era pentru el. Îi era greu să vorbească, să se exprime, nici nu prea știa foarte multe despre Steaua. De altfel, greutatea de exprimare era un rezultat al lipsei de pregătire, care se vedea foarte clar la tânărul Mihai Mironică. Mai jos, o mostră:

Pentru Mironică, totul s-a schimbat când l-a cunoscut pe Radu Banciu. Chiar dacă este un mare hater, Radu Banciu este în același timp un individ foarte inteligent, care înțelege sportul. Împreună, Banciu și Mironică au găzduit o emisiune de satiră pentru sport.ro. Acolo, lângă Banciu, Mironică a învățat să vorbească.

Nu doar că a învățat să vorbească, dar a înțeles și că atitudinea de hater te poate face cunoscut. Banciu era și atunci spaima oamenilor de sport. Toți se fereau de el, considerându-l mult prea dur. În cele din urmă, atitudinea sa l-a și costat postul de la sport.ro. Banciu a fost dat afară de la emisiune dupa intervenția lui Becali, care a amenințat că, dacă Banciu va continua, el nu va mai intra niciodată la respectiva televiziune.

Și atunci, Sport.ro era dependentă de Becali. Astfel, pentru ei nu a fost o alegerea grea. Au scăpat rapid de Banciu, dar nu și de Mironică.

Episodul respectiv a fost un nou prilej pentru Maro să învețe și să crească… ca sclav. Așa a apărut noul Mironică, un hater,dar nu unul împotriva sistemului. Nu. Noul Mironică era haterul sistemului.

Reprezentativă pentru omul Maro rămâne emisiunea de la Sport.ro în care Mironică i-a mulțumit lui Gigi Becali pentru că l-a dus peste tot, prin Europa. Asemeni acelor ”modele de Instagram”, Mihai Mironică a depins de ”tăticul” Becali, pe care l-a slujit și pe care îl slujește și acum cu încredere.

Fiind cel mai mare dușman al Stelei, Gigi Becali a devenit eroul lui Mironică

În Gigi Becali, Mironică nu a găsit doar un sponsor, ci și un idol. Cum a urât Steaua toată viața, Maro a fost unul dintre cei care s-a bucurat când Gigi Becali aproape că a distrus clubul nostru. Pentru Mironică, nu există plăcere mai mare decât să vadă cum fcsibiștii analfabeți murdăresc imaginea Stelei, ascociind-o cu echipa de puscșăriași a lui Gigi Becali.

Astfel, din relația cu Gigi Becali, Maro a avut numai și numai de câștigat. Unii ar spune că a avut totuși și de pierdut. Când te vinzi unui pușcăriaș, imaginea ta nu are cum să rămână neafectată. Însă pe Maro nu l-a interesat niciodată imaginea.

Astăzi, Mihai Mironică jignește Steaua. În viziunea lui, steliștii au devenit ”talpaniști”, pentru că ei nu fac ce face el, adică nu se lasă cumpărați de indivizi certați cu legea. Tot în viziunea sa, Becali este ”cel mai de succes patron din istoria fotbalului românesc”. Asta spune cam tot ce e de spus despre cum înțelege Mironică jurnalismul și despre ce înseamnă deonotologia pentru el.

Când toată viața ai stat sub călcâiul Stelei București, ajungi dependent de ea

Trollul este o ființă mitologică, urâtă, rea, care face doar rele, mânat fiind de ură, frustrare, invidie. Trollul de internet nu e cu nimic diferit. Mihai Mironică este astăzi un troll. A ajuns troll din cauza sentimentelor pe care le are față de Steaua București.

Astăzi, nu se poate spune că Mihai Mironică este jurnalist. Nu este nici măcar un comentator sportiv sau prezentator TV. Mironică mai poate să fie doar un troll. Singur, a distrus toate oportunitățile pe care le-a avut și pe care ar putea să le mai aibă vreodată.

Totul din ură pentru Steaua. Dar aici vine partea interesantă. Pentru că meseria de troll este singura pe care o mai poate practica și pentru că identitatea sa de troll este clădită în jurul Stelei București, Mironică a devenit dependent de Steaua.

Nu este singurul. Gsp și ProSport sunt în aceeași situație. La fel și alte televiziuni și ziare. Aceștia știu doar Steaua București și anti-Steaua București (Gigi Becali, Mircea Lucescu, etc.). Dacă Steaua ar dispărea astăzi, ei ar deveni cu toții șomeri, muritori de foame, cerșetori la porțile palatului lui Becali.

Și iată că am răspuns și la întrebarea pe care și-au pus-o ieri gesepiștii, uimiți că, pe site-ul echipei lui Gigi Becali, se scrie doar despre Steaua. Fără Steaua, FC Fcsb nu există. Fără Steaua, Gigi Becali nu există. Fără Steaua, presa de sport din România nu există. 

Ce situație tristă! Să urăști ceva atât de mult, dar să nu poți trăi fără acel ceva.

Aceasta este puterea Stelei București!