Dinamo, o generație de ratați

În anii 80, Dinamo a însemnat doar 3 lucruri: Securitate, Mircea Lucescu și Locul 2. Aceste trei elemente i-au definit pe câini. Cum bine zice și marele nostru hocheist stelist, Traian Cazacu, locul 2 este locul 22. Putem așadar să considerăm generația câinilor din anii 80 drept o generație de ratați.

Nu se putea ca, în jurul datei de 7 Mai, când Steaua sărbătorește cea mai importantă realizare a fotbalului românesc (una din doar trei realizări adevărate ale fotbalului nostru – Cupa Campionilor, Supercupa Europei, Finala Cupei Campionilor din 89), presa vândută să nu încerce să murdărească imaginea clubului nostru. Așa au ajuns foști fotbaliști mediocri, precum Claudiu Vaișcovici, să vorbească despre cea mai importantă generație a fotbalului românesc.

Totul a plecat de la o declarație dată de Tudorel Stoica:

„Vreți să știți ce făcea Valentin? Care era implicarea lui? El ne asigura doar protecție în campionat, atât făcea! Protecție în fața influenței lui Dinamo, normal! Jucam la Moreni, adversarii ne rupeau picioarele și arbitrii nu fluierau nimic! Greșește cine crede că ne aranja Valentin meciurile.”

Evident, câinii au sărit ca arși, iar cei de la Gsp au sărit rapid pentru a profita de frustrările lor. Deși din partea Stelei a vorbit doar Tudorel, Gsp s-a dus și a intervievat mai mulți dinamoviști. Cu toții au avut același discurs: s-au lăudat ca fiind cei mai buni, apoi s-au dat victime. Este exact discursul pe care Mircea Lucescu îl repetă de câte ori are ocazia.

Din nou cupa la care Steaua a renunțat

Claudiu Vaișcovici, atacant care nu prea a realizat nimic în fotbalul românesc, a mutat rapid discuția la Cupa din 88, marea frustrare a câinilor. În acel meci, Dinamo a furat cu ajutorul arbitrilor.

Era minutul 89, la scorul de 1-1, Balint a marcat pentru 2-1, după ce Moraru a respins greșit centrarea lui Hagi. Golul a fost perfect valabil, a fost validat inițial, de centralul partidei, dar ulterior a fost anulat eronat de către tușierul George Ionescu. Evident, steliștii au fost furioși. Scârbit de ceea ce a văzut, Valentin Ceaușescu a retras echipa de pe teren. A doua zi, după ce FRF a analizat faza și a concluzionat că golul lui Balint a fost corect, a declarat-o pe Steaua câștigătoare. Chiar și așa, ai noștri au renunțat la trofeu.

Vaișcovici sugerează acum că ar fi trebuit ca ei să câștige acel meci. De ce? Pentru că în minutul 89 al meciului tabela arăta 1-1. Aceștia sunt câinii. Sunt disperați după rezultate pe care nu au putut să le câștige pe teren. Și nu au putut să le câștige pe teren pentru că acea generație a câinilor a fost o generație de ratați.

Dinamo București a fost Securitatea. Iar Securitatea a fost Dinamo București

Cornel Dinu, legendă a câinilor, fost jucător și antrenor la Dinamo, a dezvăluit luna trecută că Dinamo se folosea fără reținere de Securitate. Acesta a declarat că: ”Securitatea înregistra toate ședințele adversarilor noștri.” Adică Dinamo făcea cam ce vedeți în filmele cu James Bond.

Oamenii lui Lucescu nu doar că urmăreau adversarii (Vezi cazul Marcel Răducanu, care era urmărit de Securitate pe vremea când juca la Steaua. Vezi și cazul Iovan, pe care câinii au încercat să sperie pentru a semna cu ei.), dar chiar mergeau până acolo încât plantau microfoane în vestiare, pentru a asculta discuțiile acestora.

Dinu a mers chiar mai departe și a recunoscut că Dinamo a cumpărat chiar și meciuri internaționale:

”Înainte de Liverpool jucaserăm cu Dinamo Minsk. Am dus gențile cu bani și la Tbilisi, unde s-a jucat turul, și la București. În URSS a fost mai complicat, fiindcă arbitrul Castillejo era păzit de KGB, dar am reușit. La București, au fost momente în care sovieticii ne dominau atât de rău încât arbitrul a venit la margine și mi-a spus: «Mai ține-i în picioare un pic, că mai mult de atât nu pot să fac!»”  

Aceștia erau câinii anilor 80. Valoarea lor din teren era una artificială. Era una ținută în viață de minciună și mit, la suprafață, și de mizerie și furt, în interior.

Astăzi, câini precum Vaișcovici se laudă că au fost buni. Chiar îndrăznesc să spună că Steaua se temea de ei, deși Steaua cam mătura cu ei pe jos în acea perioadă. Ce uită însă să spună e că între Steaua și Dinamo, în acea perioadă, a existat o diferență importantă: Steaua a făcut performanțe în Europa, în timp ce Dinamo s-a făcut doar de rușine.

Dinamo în Europa, în anii 80

Astăzi, câinii se laudă peste tot cu sezonul 83-84. Atunci, au reușit să ajungă în semifinalele Cupei Campionilor, unde au fost eliminați de Liverpool. Până să vină chiar Dinu, ca să ne spună despre cum câinii plăteau arbitri, în meciurile europene, sezonul 83-84 ne era prezentat drept un vârf al fotbalului românesc. Acum știm că nu e. Știm că a fost doar altă mizerie dinamovistă.

Dar ce a mai făcut Dinamo în Europa, în anii 80?

Sezonul 81-82 a însemnat eliminarea din turul 3 al cupei UEFA, de câtre IFK Goteborg, Dinamo pierzând cu 3-1 în Suedia și 1-0 la București. În sezonul 82-83 i-a scos Aston Villa, din turul 2 al CCE, dupa ce i-a bătut cu 2-0 în România și 4-2 în Anglia. În 84-85, Bordeaux i-a dat afară în turul 2 al CCE.

În sezonul 85-86, când Steaua a câștigat CCE, Dinamo a fost eliminată în primul tur al cupei UEFA, de către ”imensa” Vardar Skopje!

A urmat altă ”mare” realizare, în sezonul 86-87. Atunci, câinii au fost eliminați din primul tur al Cupei Cupelor de către altă ”mare forță europeană”: 17 Nentori Tirana. Albanezii i-au bătut și în Albania, și în România.

Dar poate că aceste meciuri au fost doar accidente. Să mergem mai departe. În sezonul 87-88, Dinamo a dat-o-n bară din nou. În primul tur al Cupei Cupelor, KV Mechelen i-a bătut din nou, acasă și în deplasare.

Sezonul 88-89 a fost unul mai reușit pentru câini. Au început bine în Cupa Cupelor și au trecut de Kuusysi Lahti și Dundee United. În faza următoare, însă, i-a scos Sampdoria din joc. 1-1 la București, 0-0 în Italia. Era anul în care Steaua București juca a doua sa finală de CCE.

Sezonul 89-90 a fost unul bun pentru câini. În Cupa Cupelor au trecut de Dinamo Tirana, Panathinaikos și Partizan Belgrad, ajungând în semifinalele competiției. Acolo, au dat peste Anderlecht, o echipă despre care majoritatea câinilor spun că a fost una slabă, mai ales când vorbesc despre victoria Stelei în fața belgienilor, cu 3-0. Anderlecht i-a scos din competiție, câștigând cu 1-0 atât acasă, cât și în deplasare.

Aceștia au fost anii 80 pentru câini. Dacă n-ar fi existat Steaua, Dinamo s-ar fi putut lăuda azi că a avut atunci un deceniu destul de bun. Totuși, comparate cu realizările steliștilor, rezultatele câinilor sunt aproape insignifiante.

Când rivala ta a câștigat Cupa Campionilor Europeni, când a mai jucat o finală și o semi-finală în acea competiție, când a câștigat și Supercupa Europei, iar pe tine te-au umilit Mechelen, 17 Nentori sau Vardar Skopje, poți să te plângi, poți să te lauzi că ai fost mai bun, dar toată lumea o să știe că minți.

Fostul mare hocheist stelist, Traian Cazacu, a zis foarte bine: ”Locul 2 e ca locul 22.” În anii 80, câinii au fost mereu locul 2 în România. În Europa, au fost cu mult sub locul 22. Și trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva lucrurile au stat așa pentru că oamenii lui Lucescu au fost de fapt niște jucători cel mult mediocri. Adică, o generație de ratați.

Photo credit: http://lagaleriadelfutbol.blogspot.com/