Gazeta Sporturilor se întoarce la originile comuniste: Cazul Francisc Ronay

Ce trebuie să faci ca să distrugi imaginea unui om în 2020? Nu foarte multe. E destul să îl acuzi că a fost nazist, că a colaborat cu naziști sau că este/a fost simpatizant al nazismului. Deși al Doilea Război Mondial s-a încheiat acum mai bine de șapte decenii, încă este la modă să lansezi astfel de acuzații. Sunt scandaloase, sunt interesante și, cel mai important, atrag trafic și clickuri. Dacă presa poate face un articol în care să acuze pe cineva de nazism, o face fără să stea pe gânduri. Iar dacă respectivul nu se poate apăra, și mai bine. Așa a făcut și Gazeta Sporturilor cu Francisc Ronay.

Gsp susține că iubește sportul mai mult ca orice. Asta spune, cel puțin. Acțiunile ziariștilor săi arată mai degrabă că acest ziar iubește scandalul și că nu se dă niciodată la o parte de la a murdări imaginile celor care au ajutat sportul.

În această săptămână, pe site-ul acestei publicații a apărut un articol cu titlul: Povestea HORROR a lui Francisc Ronay, primul marcator din istoria României: „A schingiuit evreii. Criminal de războiu”. Titlul este unul oribil. Nu doar că îl acuză pe Ronay de nazism și antisemitism, dar îl pune pe aceeași treaptă ca Josef Mengele, Saddam Hussein și alți astfel de indivizi care au cauzat suferință prin acțiunile lor. Amuzant e însă faptul că cei de la Gsp nu au fost mulțumiți cu titlul. Numele lui Ronay probabil că nu e cunoscut fanilor sportului din România. Articolul probabil că nu a strâns chiar atât de multe clickuri. Așa că au modificat titlul, cu acesta: Dosarul HORROR, necunoscut publicului, al primului marcator din istoria României: „A schingiuit evreii. A construit o mașină electrică de tortură”

Puțină manipulare din partea celor care transcriu absolut fiecare declarație xenofobă, homofobă, rasistă sau misogină a lui Gigi Becali.

Comuniștii de la Gazetă au rămas fideli partidului

întreg articolul se bazează pe un singur lucru: pe rapoarte făcute de comuniștii care, după al Doilea Război Mondial, au adus teroare în țara noastră. Ronay e acuzat că a fost implicat în acțiunile de exterminare a evreilor din ghetoul din Oradea, în 1944. Nu este un subiect care să fie tratat superficial. Este unul chiar foarte serios. Nu însă pentru cei de la Gazeta Sporturilor. Justin Gafiuc, autorul articolului, s-a bazat numai pe surse comuniste. Surse care în niciun caz nu pot fi considerate corecte sau obiective.

Fișa de cadre, prezentată de Gsp, nu spune absolut nimic. Ba chiar se contrazice:

„Ronay Francisc pînă în 1944 a trăit la Oradea. A lucrat la Întreprinderile Comunale Oradea ca electrician. Totodată, s-a ocupat cu sportul ca jucător şi apoi antrenor de foot-ball. Pînă în 1940 s-a arătat a fi alături de muncitori, participînd chiar şi la unele acţiuni revendicative ale acestora. În realitate însă, a fost omul Direcţiei. Din 1940 s-a dat pe faţă şi a devenit deschis un agent al regimului fascist. Din 1941 a avut legături cu şeful poliţiei din Oradea, devenind informatorul poliţiei”. 

Aflăm astfel că Francisc Ronay a fost un om obișnuit, despre care nu au putut colecta comuniștii prea multe informații, tocmai pentru că a fost un om obișnuit. A fost cu comuniștii? Nu, deși probabil că a vrut și el condiții mai bune pentru muncitori. A fost cu naziștii? Nu, deși probabil că nu a făcut scandal împotriva noului regim, la fel ca mulți alți oameni care nu voiau să dispară în noapte.

Și pentru că această descriere din fișa de cadre e așa de șubredă, Justin Gafiuc ne aduce alte documente, dosarul 133/1950, secţiunea CC al PCR – Propagandă şi Agitaţie și dosarul 53/1949, secţiunea CC al PCR – Propagandă şi Agitaţie. , din Arhivele Naționale. Citiți cu atenție despre ce fel de dosare vorbim aici.

Dosarele au fost întocmite de unul din marii torționari comuniști

Cine a făcut aceste dosare? Nimeni altul decât securistul Ioan Șoltuțiu, despre care chiar Justin Gafiuc scrie în propriul articol că a fost un faimos torționar al acelor ani. Șoltuțiu a fist anchetator-șef în dosarul Lucrețiu Pătărașcanu. Acesta din urmă a fost un membru al partidului comunist, care nu fost de acord cu ideile staliniste. Și ce a pățit Pătrășcanu dacă nu a fost de acord cu restul colegilor săi? Aceștia i-au făcut un dosar, l-au băgat la pușcărie, l-au torturat (i-au tăiat piciorul) și în cele din urmă, în 1954, l-au executat. Procesul lui Pătrășcanu a durat 6 ani, cel mai lung proces al vreunui lider comunist, din istoria comunismului mondial.

Adică dragii lui colegi și-au dorit neapărat să scape de el și au săpat, au săpat și au săpat până când în sfârșit au găsit ceva. Pătrășcanu a fost executat în cele din urmă, fiind acuzat de naționalism burghez și șovinism. Foarte importantă ultima parte. Dacă azi e la modă să acuzi pe cineva de șovinism pentru a câștiga o dezbatere, în anii 40 puteai să arunci cu această acuzație ca să iei vieți.

Torționarul Șoltuțiu era nervos că Ronay era antrenorul Stelei

Iată o parte din descrierea făcută de Șoltuțiu în 1949:

„Un fascist notoriu, care în timpul ocupaţiei lui Horthy a antrenat pe ICO de la Oradea şi a fost declarat, mi se pare, criminal de războiu, în orice caz a fost arestat mult timp şi a scăpat apoi graţie, tot cu astfel de maşinaţiuni: specialist mare la football. Vedeţi comentariile ziarului Scânteia cine a fost Ronay!!! Şi azi ce vedem? Că Ronay este antrenorul echipei Armatei. Care este întîmplător concentrarea de jucători şi în special ardeleni la echipa Armatei, jucători pe care Ronay îi cunoştea de mai înainte? Acum Ronay nu mai este fascist, s-a reabilitat complect. La Dermata nu a putut fi antrenor. La CFR Bucureşti nu. La Armata este bun. (…) Eu sînt convins că tov. Bodnăraş nu cunoaşte această stare şi nici CC al PMR, căci o astfel de situaţie nu s-ar tolera”

„Mi se pare”, „Eu sunt convins”, așa se exprimă Șoltuțiu. Dosarul său nu se bazează pe nicio informație concretă, ci doar pe păreri. Și, după cum bine se vede, se bazează și pe o ură pentru echipa de fotbal a Armatei, „care este întîmplător concentrarea de jucători şi în special ardeleni, jucători pe care Francisc Ronay îi cunoştea de mai înainte”.Asta era marea nemulțumire a lui Șoltuțiu, că Ronay a adus la Steaua jucători buni, cu care a făcut performanță.

La Steaua, Francisc Ronay a câștigat o cupă a României, în 1950. 

Mai departe, dosarul de făcut de comuniști se transformă într-o poveste SF, în care Francisc Ronay devine un geniu criminal, un fel de Otto Skorzeny care știa și fotbal:

„În 1944, cînd s-a înfiinţat ghetoul din Oradea, Ronay fiind în slujba poliţiei, s-a oferit să facă serviciu voluntar pentru acest ghetou. În acest scop i-a fost repartizat un sector din Oradea, pentru ca dînsul să interneze familiile de evrei în ghetou. Tot Ronay a construit o maşină electrică cu care organele poliţieneşti ale ghetoului au chinuit evreii pentru ca să declare unde şi-au lăsat lucrurile de valoare. Din cercetări a mai reieşit că Ronay a mai instalat în ghetou un aparat special care acoperea strigătele celor schingiuiţi. Ronay de două ori pe zi verifica dacă aparatele electrice de schingiuire funcţionează bine. De multe ori făcea observaţii jandarmilor că nu au schingiuit suficient şi ameninţa pe evrei cu înjurături. 

În 1944 a fugit în Ungaria cu armatele horthyste şi a revenit în 1945 la Oradea. După scurt timp, fiindu-i frică de populaţie, a fugit la Cluj. În 1945 a fost judecat pentru faptele lui de Tribunalul Poporului din Cluj, care a clasat cazul, motivînd că nu au articole de lege corespunzătoare. În 1946 a fost antrenorul echipei de foot-ball de la Dermata Cluj. În 1947 a ajuns antrenor al echipei de foot-ball CFR din Bucureşti. Cu această echipă a fost la Oradea să joace un match de foot-ball. La Oradea o parte a echipei a fost împinsă de Ronay la fapte huliganice. Astfel au bătut un ziarist, membru de Partid, care a scris articole nefavorabile despre Ronay într-un ziar. Au vizitat fostul ghetou, unde întîlnindu-l pe tov. Weisz Stefan, membru de partid, l-au bătut şi batjocorit pe acesta, apoi şi pe alţi cetăţeni. La gară, comisarul Guttman, membru de partid, comisarul Niculescu şi un gardian, voind să-l ancheteze în legătură cu acest caz, tov. Gutman a fost bătut şi maltratat de către o parte a echipei CFR în frunte cu Ronay. 

După acest fapt s-a urcat în tren şi cînd a venit Şeful Siguranţei să-l invite la Siguranţă, a refuzat să meargă şi să dea o declaraţie. Pentru cercetarea acestui caz, în mai 1948 a fost formată o comisie de la CC al PMR, care în urma cercetărilor a confirmat cele arătate în legătură cu activitatea lui Ronay. Ronay Francisc a avut înainte de războiul antisovietic o atitudine provocatoare şi a furnizat informaţii poliţiei. În timpul războiului şi a regimului horthyst a avut o atitudine criminală. 

Din materialul pe care îl avem, reese că este un criminal de războiu, care nu poate rămîne în viaţa Sportului Popular din ţara noastră. Credem că trebue cercetat cazul lui de Organele de Stat şi rejudecat de Tribunal.”

Textul este aproape amuzant. Adică Francisc Ronay, un simplu sportiv, s-a transformat peste noapte într-un conducător nazist important, care nu doar că le dădea ordine hortyștilor, dar chiar își permitea să bată membri ai Partidului Comunist Român, după război.

Comuniștii l-au lăsat în pace în cele din urmă. Așa cum am spus, nu au existat niciodată dovezi concrete împotriva sa. Au existat doar poveștile unor torționari comuniști, adică ale unor indivizi despre care istoria știe sigur că au torturat alți oameni.

Din păcate, Francisc Ronay nu poate acționa Gazeta Sporturilor în judecată, pentru murdărirea imaginii sale

Astăzi, dacă cauți numele lui Francisc Ronay pe internet, primele rezultate care îți apar sunt articolele Gazetei, în care acesta este prezentat drept un mare torționar. Din păcate, nimeni nu poate să îl apere. Nici Francisc Ronay nu se poate apăra. A murit în 1967, lăsând în urma sa o carieră frumoasă.

Francisc Ronay nu a fost doar un antrenor bun. A fost și un jucător excelent. De altfel, el este primul marcator din istoria naționalei țării noastre. Se întâmpla la data de 8 iunie, în 1922, la Belgrad. Atunci, România învingea Iugoslavia cu scorul de 2-1. Meciul a fost unul demonstrativ, jucat în cinstea principesei Maria, fiica regelui Ferdinand, care s-a căsătorit cu Alexandru al II-lea, regele Iugoslaviei. Ronay și colegii săi au făcut deplasarea pe banii lor. Era o vreme când sportivii practicau sport din pasiune, nu pentru bani.

Nu este corect ca, astăzi, imaginea acestui sportiv să fie murdărită prin publicarea unor documente despre care nimeni nu știe dacă sunt adevărate sau nu. Nu ne dorim neapărat ca cititorii acestui articol să creadă în totalitate ceea ce am publicat noi aici. Vrem în schimb ca ei să încerce să se informeze din surse corecte și obiective, nu să creadă minciunile publicate de un ziar care, înainte de 1989, era cunoscut drept oficiosul Partidului Comunist. Poate de asta a și sărit Gazeta Sporturilor, care pe vremuri purta numele de Sportul Popular, să publice informații fabricate chiar de către foștii lor stăpâni. Anumite obiceiuri se uită greu.