Câteva cuvinte despre antrenori: Ștefan Onisie

Pentru cei mai mulți steliști, echipa de aur a CCA-ului este mai degrabă legendă decât realitate. O echipă formată din semi-zei, care au jucat un fotbal nemaiîntâlnit, pe care nu o să-l putem vedea niciodată. În lipsa materialelor video, ne rămân astăzi doar pozele și legendele. Dar ce legende! Marea echipă a CCA-ului a avut jucători fenomenali, iar unii dintre ei, după ce au pus ghetele în cui, au ajuns antrenori la Steaua.  Primul dintre aceștia a fost ”Totoșu”, adică Ștefan Onisie.

Steliștii îl știu pe Onisie. Mijlocaș de încredere, de travaliu, dar nu distrugător. Mai degrabă un box-to-box de nivel mondial, complet, cu o tehnică individuală foarte bună, dar mai ales cu lansator de rachete în loc de picior. Ca fotbalist, mijlocașul născut la Vulcan, în Hunedoara, a câștigat 2 titluri și 3 cupe, toate cu Steaua, echipă la care a petrecut cea mai mare parte a carierei. Evident, o bună parte a carierei sale de antrenor a fost legată tot de echipa noastră.

Iar cariera de antrenor a lui Ștefan Onisie este una cu adevărat interesantă, acesta câștigând titluri și cupe pentru echipa noastră atât ca principal, cât și ca secund. A pornit ca secund al lui Gică Popescu și a câștigat titlul în 1960. Apoi, în sezonul 60-61 a devenit principal al Stelei și a câștigat titlul în acel an. A fost schimbat însă cu Eugen Mladin, care nu a stat mult timp la echipă. Ștefan Onisie s-a întors la Steaua între 62 și 64, ca secund al lui Gică Popescu. A câștigat Cupa în 1962. A urmat apoi o nouă pauză, după care Totoșu a revenit din nou ca secund, pentru Ilie Savu, în perioada 1966-1967, și pentru Piști Covaci (1967-1970). În acești ani, a contribuit la câștigarea unui titlu, în 1968, și a nu mai puțin de 3 cupe: 1967, 1969, 1970. În sezonul 1970-1971 a devenit principal din nou și și-a mai trecut o cupă în palmares.

Nu sunt mulți foști fotbaliști/antrenori steliști care să se poată lăuda cu atât de multe trofee câștigate pentru echipa noastră.

De la jucător bătrân, la antrenor tânăr

”Bravo, nea Toto, ieri erai jucător bătrân, astăzi ești antrenor tânăr. E ceva!” i-a spus ”Profesorul” Constantin la un moment dat. Din păcate, Ștefan Onisie a avut ghinionul de a ajunge ca antrenor la echipa noastră într-o perioadă în care aceasta schimba generații. Rezultatele n-au fost astfel pe măsura așteptărilor mai marilor. Nici nu aveau cum să fie.

În perioada în care nu a antrenat Steaua, Ștefan Onisie nu a șomat. A muncit pentru echipe precum Minerul Baia Mare, Universitatea Cluj, Brăila, Giurgiu, Metalurgistul Cugir și altele.

Alți antrenori buni, printre care Gică Popescu, Coloman Braun-Bogdan sau Piști Covaci, au vorbit de-a lungul timpului despre Ștefan Onisie. L-au descris mereu ca un antrenor priceput, cu o pregătire profesională solidă, capabil să abordeze orice problemă a fotbalului.

Omul Onisie era calm, cu acea bunătate caracteristică ardelenilor. Dar putea să fie și intransigent, atunci când era necesar. Cei mai mulți experți sunt de acord că ar fi putut avea o carieră mult mai strălucitoare ca antrenor, dacă ar fi avut și puțin noroc. Din păcate, cariera de antrenor a lui Ștefan Onisie s-a încheiat brusc, la data de 7 iulie, în 1984, când acesta s-a stins din viață, la Cugir, în județul Alba.