Pompiliu Bota nu deține marca Steaua. Păcăleala sa va ține până la prima înfățișare din procesul cu care Steaua sigur îl va lovi!
Am încercat să îi oferim lui Pompiliu Bota posibilitatea de a vorbi cu noi, suporterii steliști, ca să ne explice care e scopul său dar și de ce crede că deține marca Steaua. A refuzat orice discuție, a refuzat orice invitație de a ne acorda un interviu, dând dovadă de lașitate. Astfel, ne-a obligat să căutăm singuri răspunsurile. Și le-am găsit.
Trebuie să înțelegeți că, pentru a face acest articol, ne-am folosit doar de motorul de căutare DuckDuckGgo. Am intrat, am căutat ceea ce ne interesa și am și găsit, destul de repede. Apoi, tot ce ne-a mai rămas să facem a fost să citim documentul și să băgăm la cap. De ce vă spunem aceste lucruri? Vom explica la finalul articolului.
Documentul care ne-a ajutat să înțelegem mai bine care va fi rezultatul conflictului inventat Bota vs. Steaua este Regulamentul UE 2017/1001 Al Parlamentului European Și Al Consiliului, din 14 iunie 2017, privind Marca Uniunii Europene. Puteți citi întreg regulamentul în link. Noi o să vă prezentăm mai jos doar părțile care contează pentru cazul nostru.
Marca Steaua este protejată la nivel European. PENTRU STEAUA!
Este important să înțelegem că legile făcute pentru a proteja mărcile la nivelul UE nu depășesc în niciun caz legile naționale. Acestea reprezintă doar o protecție suplimentară. Iar acest lucru este evidențiat chiar în prima parte a Regulamentului. Aflăm astfel că:
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 118 primul paragraf, având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1), întrucât:
(2) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului (4), codificat în 2009 ca Regulamentul (CE) nr. 207/2009, a instituit un sistem de protecție a mărcilor specific Uniunii, care prevedea protecția mărcilor la nivelul Uniunii, în paralel cu protecția mărcilor disponibilă la nivelul statelor membre în conformitate cu sistemele mărcilor naționale armonizate de Directiva 89/104/CEE a Consiliului (5), care a fost codificată ca Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6).
Așadar protecția oferită de UE se desfășoară în paralel cu protecția oferită de legislația existentă în fiecare stat național. Vorbim despre o măsură normală și logică. Uniunea Europeană nu este un stat. România, în schimb, este. România poate face parte din UE, dar o poate și părăsi. În acest caz, mărcile înregistrate în țara noastră nu ar rămâne fără protecție. Ar beneficia în continuare de protecția oferită de înregistrarea la OSIM.
Și aici intervine de fapt șmecheria lui Pompiliu Bota. Vorbind pentru mai multe televiziuni și ziare, acesta a sugerat că importanța protecției scade pe măsură ce ne apropiem de un nivel cât mai local. Adică, a sugerat că protecția oferită la nivel UE este mai importantă decât protecția oferită la nivelul fiecărui stat național. De fapt, situația stă fix invers. E mult mai important ca marca ta să fie protejată la nivel național, apoi, pentru extra protecție, la nivel European și Mondial. Probabil că domnul Bota nu știe că, pe lângă EUIPO, organizație pe care el a descris-o ca fiind ”OSIM-ul Europei”, mai există și un WIPO, Organizația Mondială Pentru Protecția Proprietății Intelectuale, care, așa cum îi spune și numele, protejează mărci la nivel mondial. Domnul Bota nu și-a înregistrat marca și la acel nivel. Dar, și dacă ar face-o, ar fi tot zero.
„S-a terminat totul. Până în 2027 marca Steaua e a mea. Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală e OSIM-ul Europei. Decizia e valabilă în toate țările din UE. Nu-ți trebuie nimic altceva decât se depui niște acte și să urmezi niște reguli. Am dreptul să folosesc brandul Steaua și am dreptul să dau în judecată pe cine îl folosește fără acordul meu. Pot da în judecată Armata. Pot să le cer bani grei”, a declarat Bota pentru ProSport. Până acum, însă, Pompiliu Bota nu a folosit deloc marca Steaua. Și știe foarte bine de ce nu a folosit-o. Este interesant însă că acest individ care se consideră avocat crede că poți deveni proprietarul unei mărci care aparține altcuiva dacă ”depui niște acte și urmezi niște reguli”. Această parte dovedește cam cât de bine pregătit e domnul Bota în ceea ce privește proprietatea intelectuală.
Bota a intrepretat regulamentul în favoarea sa. L-a interepretat, însă, greșit.
Mergem mai departe și urmărim punctul (4):
(4) Pentru a urmări obiectivele Uniunii menționate anterior, este necesar să se prevadă un regim al mărcilor al Uniunii care conferă întreprinderilor dreptul de a dobândi, conform unei proceduri unice, mărci UE care să se bucure de o protecție uniformă și să producă efecte pe întreg teritoriul Uniunii. Principiul caracterului unitar al mărcii UE, astfel exprimat, ar trebui să se aplice cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament.
Ce vrea să spună acest punct? Regulamentul despre care vorbim are ca scop susținerea firmelor europene prin protecția mărcilor deținute de acestea. Un scop secundar este promovarea ideii de unitate la nivel european. UE dorește ca o companie românească de succes, care produce pufuleți, să nu își facă griji că o altă companie, din Belgia, i-ar putea fura marca, pentru a-i fura și clienții. O marcă înregistrată la nivel UE poate fi protejată la nivelul întregii uniuni, așa cum susține și Bota, dar DOAR DACĂ NU SE PREVEDE ALTFEL ÎN PREZENTUL REGULAMENT. Vom vedea puțin mai târziu ce prevede regulamentul.
UE repetă că protecția oferită la nivelul uniunii doar COMPLETEAZĂ protecția oferită la nivel național
Interesant e faptul că UE repetă la punctul 5 ce a spus la punctul 2.
(6) Experiența dobândită de la instituirea sistemului mărcilor comunitare a arătat că întreprinderile din Uniune și din țările terțe au acceptat sistemul, acesta devenind o completare și o alternativă viabilă și de succes la protecția mărcilor asigurată la nivelul statelor membre.
O completare și o alternativă. Adică, dacă îți înregistrezi marca la nivel național și vrei să îi mai oferi puțină protecție, poți să o înregistrezi la nivel UE și ai scăpat de griji. De asemenea, dacă nu vrei să plătești în plus, înregistrearea la nivel UE poate fi o alternativă pentru înregistrarea la nivel național. Folosirea acestui termen, ”alternativă”, dovedește din nou că protecția la nivelul UE nu e cu nimic mai importantă decât cea la nivel național. Și s-ar putea să vă întrebați de ce se face așa.
Răspunsul e simplu. Prin înregistrarea unei mărci la nivel UE, te asiguri că firmele din alte state membre nu îți folosesc marca. Atenție! Nu vorbim aici neapărat de furtul mărcii. Există posibilitatea ca o companie germană, de exemplu, să își facă o marcă asemănătoare cu marca unei companii românești. Nu intenționat, nu cu scopul de a fura sau înșela. Pentru a te asigura că nu e necesar să ajungi să te judeci cu alte firme, îți poți înregistra marca la EUIPO. Astfel, o firmă nemțească poate să caute acolo și să vadă dacă există posibilitatea ca marca pe care vrea ea să o folosească e asemănătoare sau nu cu una existentă.
Așa cum vă puteți imagina, e mult mai ușor pentru o firmă nemțească să facă această verificare la EUIPO, decât să ia fiecare organizație națională de protecție a mărcilor în parte. UE simplifcă astfel procesul de protecție a mărcilor companiilor europene. Dar, ATENȚIE!, protecția oferită de UE doar COMPLETEAZĂ protecția oferită la nivel național. Nu o înlocuiește!
Și UE repetă din nou acest lucru
Punctul (7) explică:
(7) Cu toate acestea, dreptul Uniunii privind mărcile nu se substituie legislațiilor statelor membre referitoare la mărci. Într-adevăr, nu apare ca fiind justificat să se impună întreprinderilor să solicite înregistrarea mărcilor lor ca mărci UE.
Practic, am putea opri articolul aici. Punctul 7 este foarte clar. Protecția oferită de UE mărcii lui Bota nu substituie protecția oferită de OSIM mărcii Steaua. Iar UE merge mai departe și explică și că Steaua nu este obligată să își înregistreze marca și la EUIPO, pentru ca această să fie protejată la nivel european.
Este a treia oară când UE repetă că regulile sale nu înlocuiesc regulile statelor naționale. Și asta doar în primele 7 puncte ale acestui regulament. Oare domnul Bota nu știa acest lucru când a dat declarația de mai sus?! Este posibil. Vorbim, totuși, despre un individ care nu e avocat, ci doar pretinde că e. Însă acest scenariu e puțin probabil. Cel mai probabil, domnul Bota a încercat să păcălească. Pe cine? Asta nu știm.
Și din nou
(8) Mărcile naționale sunt în continuare necesare pentru întreprinderile care nu doresc ca protecția mărcilor lor să fie asigurată la nivelul Uniunii sau care nu sunt în măsură să obțină protecție la nivelul întregii Uniuni, în timp ce obținerea protecției naționale nu ridică nicio problemă. Fiecare persoană care dorește să obțină protecția unei mărci ar trebui să poată decide dacă optează pentru protejarea acesteia doar ca marcă națională în unul sau în mai multe state membre sau doar ca marcă UE sau pentru ambele tipuri de protecție.
Punctul 8 spune același lucru. Pentru cei care probabil că nu pot înțelege. Noi am înțeles încă de la punctul 2.
UE îi mai dă o palmă lui Bota
Regulamentul UE arată la punctul (9) că EUIPO a greșit și că ar fi trebuit să refuze înregistrarea mărcii lui Bota.
(9) Dreptul asupra mărcii UE nu ar trebui să fie dobândit numai prin înregistrare, iar aceasta ar trebui refuzată în special dacă marca este lipsită de caracter distinctiv, dacă este ilicită sau dacă se opun drepturi anterioare.
Pe scurt, dacă marca lui Bota copiază o marcă existentă, ceea ce și face, EUIPO ar fi trebuit să îi refuze înregistrarea. Știm însă că Pompiliu Bota a reuști să își înregistreze marca folosindu-se de o portiță în regulament. Pentru că Steaua a trimis contestația în limba engleză, deși ar fi trebuit să o trimită în franceză, EUIPO nu a luat-o în considerare. Așa a ajuns Pompiliu Bota să își înregistreze marca. Însă, dacă angajații EUIPO ar fi fost serioși, ar fi ținut cont de punctul 9. Marca lui Bota bifează cele trei aspecte: este lipsită de caracter distinctiv (fiind de fapt exact emblema Stelei), este ilicită (întreaga țară știe că clubul Steaua este proprietarul mărcii Steaua. Și Bota știe acest lucru) și se opune unor drepturi anterioare (adică dreptului de marcă pe care Steaua îl are prin OSIM).
Și UE ne spune din nou că dreptatea e de partea Stelei
Din primele 12 puncte prezente în această primă parte a regulamentului, 5 spun același lucru. UE îl repetă din nou în punctul 12:
(12) Pentru a se asigura securitatea juridică și coerența deplină cu principiul priorității, potrivit căruia o marcă înregistrată anterior are prioritate față de mărcile înregistrate ulterior, este necesar să se prevadă că asigurarea respectării drepturilor conferite de o marcă UE nu ar trebui să aducă atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data de depunere sau de data de prioritate a mărcii UE. Această dispoziție este în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală din 15 aprilie 1994.
Este deja ridicol. Dar e doar începutul. Urmează articolele.
Cum vede UE dreptul asupra unei mărci
În capitolul 2 al regulamentului se vorbește despre dreptul mărcilor. Astfel, la articolul 4 ni se spune că:
Articolul 4
Semne care pot constitui o marcă UE
Poate constitui o marcă UE orice semn, în special cuvinte, inclusiv numele de persoane, sau desene, litere, cifre, culori, forma produsului sau a ambalajului său ori sunete, cu condiția ca astfel de semne să fie în măsură:
|
(a) |
să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; și |
|
(b) |
să fie reprezentate în Registrul mărcilor Uniunii Europene (denumit în continuare „registrul”), într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului respectivei mărci. |
În niciun caz, marca lui Pompiliu Bota nu se distinge de marca deținută de Steaua. Este chiar aceeași marcă. Haideți însă să trecem mai departe și să vorbim despre ceea ce am menționat mai sus, și anume acele excepții care ar fi trebuit să oprească angajații EUIPO de la înregistrarea mărcii lui Bota.
Motive de refuz pentru înregistrarea unei mărci la nivel UE
Regulamentul prezintă două tipuri de motive. Motive absolute de refuz și motive relative de refuz. E destul de clar cam ce înseamnă aceste lucruri, așa că nu vom mai pierde timp cu explicarea lor, ci vom trece direct la enumerarea acestor motive.
Motive absolute de refuz
Articolul 7
Motive absolute de refuz
(1) Se respinge înregistrarea următoarelor:
|
(a) |
semne care nu respectă cerințele de la articolul 4; |
|
(b) |
mărci care sunt lipsite de caracter distinctiv; |
|
(g) |
mărci care sunt de natură să înșele publicul consumator, de exemplu asupra naturii, calității sau provenienței geografice a produsului sau a serviciului; |
|
(h) |
mărci care, în lipsa autorizației autorităților competente, trebuie respinse în temeiul articolului 6b din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale (denumită în continuare „Convenția de la Paris”); |
|
(i) |
mărci care includ insigne, embleme sau ecusoane, altele decât cele menționate la articolul 6b din Convenția de la Paris, și care prezintă un interes public special, cu excepția cazului în care înregistrarea lor a fost autorizată de autoritatea competentă; |
(2) Alineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într-o parte a Uniunii.
(3) Alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu se aplică în cazul în care marca a dobândit, pentru produsele sau serviciile pentru care se cere înregistrarea, un caracter distinctiv ca urmare a utilizării.
Aflăm astfel în ce condiții nu se poate înregistra o marcă. Iar marca lui Bota le bifează pe toate. Nu se distinge de o marcă existentă, are ca scop înșelarea publicului și reprezintă o emblemă care reprezintă un interes public special. Sigur, cu acest ultim punct am exagerat. Cu siguranță acesta se referă la embleme precum cele ale polției sau ale armatei, nu la mărci utilizate de cluburi sportive. Totuși, dat fiind faptul că Steaua este clubul Armatei, am putea introduce și cazul nostru aici. Autoritatea competentă, adică MApN, nu i-a permis lui Bota să o înregistreze. Așadar…
Punctul 2 al articolului 7 explică și că aceste motive de refuz se aplică peste tot în UE, nu doar în anumite zone. Iar noi o să mergem mai departe și o să vă prezentăm acum și articolul 6b din Convenția de la Paris. Acesta spune:
ARTICOLUL 6 BIS
1) Țările uniunii se obligă, fie din oficiu dacă legislația țării o îngăduie, fie la cererea celui interesat, să refuze sau să invalideze înregistrarea și să interzică folosința unei mărci de fabrică sau de comerț care constituie o reproducere, imitație sau traducere putînd crea confuzie, a unei mărci pe care autoritatea competentă a țării de înregistrare sau de folosire o va considera că este notoriu cunoscută ca fiind deja marca unei persoane admise să beneficieze de prezenta convenție și ca fiind folosită pentru produse identice sau similare. Se va proceda la fel atunci cînd partea esențială a mărcii constituie o reproducere a unei astfel de mărci notoriu cunoscute, sau o imitație putînd fi confundată cu aceasta.
Marca Steaua este o marcă foarte cunoscută. Bota nu protește pe nimeni cu marca sa. De altfel, acesta chiar recunoaște că e marca Steaua. Recunoaște că a înregistrat o marcă înregistrată deja în România și deținută de Steaua București. Astfel, conform articolului 6b din Convenția de la Paris, tot ce trebuie să se întâmple acum e ca OSIM-ul să le ceară celor de la EUIPO invalidarea înregistrării mărcii lui Bota. Probabil însă că acest lucru nu se va întâmpla din oficiu.
Motive relative de refuz
Articolul 8
Motive relative de refuz
(1) La opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:
|
(a) |
aceasta este identică cu marca anterioară și când produsele sau serviciile pentru care marca a fost solicitată sunt identice cu cele pentru care este protejată marca anterioară; |
|
(b) |
din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară. |
(2) În sensul alineatului (1), „mărci anterioare” înseamnă:
|
(a) |
mărci a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii UE, ținând cont, dacă este cazul, de dreptul la prioritate invocat în sprijinul acestor mărci și care aparțin următoarelor categorii:
|
|
(b) |
cereri pentru mărci menționate la litera (a), sub rezerva înregistrării lor; |
|
(c) |
mărci care, la data de depunere a cererii pentru înregistrarea ca marcă UE sau, dacă este cazul, la data priorității invocate în sprijinul cererii pentru înregistrarea ca marcă UE, sunt de notorietate într-un stat membru în înțelesul articolului 6a din Convenția de la Paris. |
Să luăm aceste 2 puncte ale articolului 8. Vedem din primul punct că EUIPO ar fi trebuit să refuze înregistrarea mărcii lui Bota, când Steaua a făcut contestație. Nu vrem să ne gândim că acolo au avut loc lucruri necurate. O să considerăm în continuare că totul s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat deoarece Steaua nu a trimis contestația în limba cerută de EUIPO. Legile sunt însă destul de clare.
Înregistrarea mărcii lui Bota ar fi trebuit să fie refuzată, deoarece aceasta este identică cu o marcă înregistrată anterior într-un stat membru UE. Mai mult, marca Steaua este una dintre cele mai cunoscute mărci din România, dacă nu cea mai cunoscută. Pompiliu Bota dă dovadă de rea credință în momentul în care pretinde că aceasta îi aparține. Acesta nu poate să susțină că nu știe că marca Steaua aparține Stelei. Este destul de evident că ceea ce încearcă el este o înșelătorie. Probabil acesta este și motivul pentru care Becali a refuzat să facă afaceri cu el.
Procesele câștigate de Steaua cu FC Fcsb protejează și ele marca Steaua
Punctul 4, Articolul 8, ne spune că marca Steaua e protejată și de către procesle pe care Florin Talpan le-a câștigat cu FC Fcsb. Aflăm astfel că:
(4) În cazul opoziției titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local, marca solicitată este refuzată la înregistrare, atunci când și în măsura în care, în conformitate cu legislația Uniunii sau cu legislația statului membru care este aplicabilă acestui semn:
|
(a) |
au fost dobândite drepturi pentru acest semn înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii UE sau, dacă este cazul, înaintea datei priorității invocate în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii UE; |
|
(b) |
acest semn conferă titularului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente. |
Prin decizia obținută de Florin Talpan în data de 3 decembrie 2014, Steaua are dreptul de a interzice oricui să folosească marca Steaua. Pompiliu Bota trebuie să se supună și el în acest caz.
Nu contează nici că Bota a înregistrat marca pentru alte produse și domenii
Punctul 5 al Articolului 8 este ultimul cui bătut în sicriul cazului Bota vs. Steaua. Acesta spune că:
(5) La opoziția titularului unei mărci anterioare înregistrate în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când este identică sau similară cu o marcă anterioară, indiferent dacă produsele sau serviciile pentru care se depune cererea sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când, în cazul unei mărci UE anterioare, aceasta se bucură de un renume în Uniune sau, în cazul unei mărci naționale anterioare, se bucură de un renume în respectivul stat membru, precum și atunci când utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestuia.
Cum am spus deja, marca Steaua e poate cea mai cunoscută marcă din România. Dacă Pompiliu Bota va dori să înșele oameni și să facă bani de pe urma sa, va plăti. În instanță, acesta nu va avea nicio șansă împotriva unui Florin Talpan care cu siguranță va prezenta mult mai multe dovezi, nu doar pe cele pe care vi le-am enumerat noi mai sus. Florin Talpan va prezenta și dovada că Steaua București a creat și clădit această marcă, va arăta istoria sa, va prezenta numeroasele procese câștigate și multe altele.
Pompiliu Bota, în schimb, se va prezenta doar cu un certificat de la EUIPO. După cum bine vă dați seama, acesta nu poate dovedi că el deține clubul Steaua. Pentru că nu îl deține. Nici nu poate dovedi că a cumpărat marca Steaua sau că a contibuit cu ceva la dezvoltarea renumelui său. Va avea doar o hârtie de la EUIPO, hârtie care va fi anulată, în momentul în care OSIM va sesiza EUIPO că marca lui Bota este o imitație exactă a unei mărci deja înregistrate la nivel național, o marcă cunoscută nu doar în România, ci peste tot în Europa.
Deși a depus cererea de înregistrare a mărcii în 2017, Pompiliu Bota nu a folosit-o deloc până acum. Nu a folosit-o și nici nu o va folosi. Știe foarte bine că, în cazul în care o face, va fi bun de plată. La ultima evaluare, pentru utilizarea mărcii Steaua, cineva ar fi trebuit să plătească cel puțin 3,5 milioane euro pe an. Are Pompiliu Bota această sumă? Dacă nu, cu siguranță nu va folosi marca Steaua.
Cum am mai spus deja, Pompiliu Bota a încercat să repete ceea ce a făcut și Becali în 2003. Becali a pierdut însă. A pierdut, având alături de el avocați plătiți cu multe mii de euro pe oră. Însă unii sunt atât de visători încât chiar cred că Bota, care nici măcar nu e avocat, poate, prin magie, să obțină din nimic dreptul de proprietate asupra mărcii Steaua.
Noi, echipa Steaua Liberă, l-am provocat deja pe domnul Bota să folosească marca Steaua în activități comerciale și să încerce să facă bani cu ea. Până acum, domnul Bota ne-a refuzat. Așa cum ne-a refuzat și invitațiile repetate de a discuta despre acest caz. De ce ne-a refuzat? Probabil pentru că știa că noi vom pune întrebări și nu vom transcrie doar ceea ce ne spune el.
Mesaj pentru ”jurnaliști”
Noi, cei din echipa Steaua Liberă, nu suntem jurnaliști. Noi suntem doar fanii Stelei. Pentru că suntem fanii Stelei, noi ne informăm, atunci când e vorba de Steaua. Cei din presă, marii ”jurnaliști”, nu se pot informa. Dacă ar fi putut, ar fi prezentat ei acest caz, de interes maxim pentru toți iubitorii de sport din România.
Nu, nu, ”jurnaliștii” nu au timp să facă jurnalism. Nu au timp să spună adevărul și să informeze corect. Ei se mulțumesc să transcrie ce spun alții, fără ca măcar să verifice dacă cele spuse sunt adevărate sau nu.
Țara e plină din păcate de ”jurnaliști”, de ”oameni de radio” și de ”influenceri”. Când pot să facă bani de pe urma voastră, a suporterilor, aceștia nu ezită. Niciodată, însă, nu vă arată destul respect încât să vă ofere un articol precum cel pe care l-am scris noi astăzi. E un articol serios, documentat, la care am muncit mult. Da, am muncit. Nu am transcris ce ne-a dictat un individ dubios, doar ca să ne batem joc de voi și să aducem trafic pe site.
Vă rugăm să luați în considerare aceste lucruri, data viitoare când veți dori să ne criticați. Și, cel mai important, vă rugăm să va informați. Fie că sunteți steliști sau fcsbiști, vă rugăm să vă informați. E foarte ușor să o faceți. În ziua de astăzi, toată informația de care aveți nevoie e la capătul degetelor voastre. Intrați pe un motor de căutare, scrieți ce vă interesează, căutați și vă informați!
Sperăm că, prin acest articol, am închis subiectul Pompiliu Bota. Acesta nu deține marca Steaua. Marca sa este doar o imitație a mărcii Steaua și oricine o va folosi pentru a avea câștiguri va fi bun de plată. Păcăleala sa va ține doar până la prima înfățișare. Acolo, Pompiliu Bota se va trezi cu marca anulată și va primi o notă de plată. Becali trebuie să plătească 35 de milioane de euro pentru că a folosit această marcă timp de 10 ani. Să vedem cât va trebui să plătească Pompiliu Bota.
