Să ne amintim de Martin Tudor

Astăzi, 30 martie 2020, s-a stins din viață fostul portar stelist Martin Tudor. Acesta a suferit un infarct. Avea doar 43 de ani.

Chiar dacă nu a fost unul din marii portari steliști, Martin Tudor a fost un bun portar, care a venit la Steaua în poate cea mai neagră perioadă din istoria sa, în ceea ce privește portarii. N-a fost adus ca salvator și în niciun caz ca să fie titular. Însă fix asta s-a întâmplat.

Martin Tudor s-a născut la Avrig, la data de 10 iunie, în 1976. În Divizia A a debutat la 21 de ani, la Jiul Petroșani. Nu a stat însă mult acolo. După un sezon, a plecat la Satu Mare, la Olimpia. Acolo, s-a făcut remarcat. Și a fost remarcat chiar de către Steaua, echipă care, așa cum am spus, căuta cu disperare portari. Tudor a ajuns în Ghencea în 1999. A stat la echipa noastră pâna la începutul lui 2003. Cu Steaua, Martin Tudor a câștigat un titlul și o supercupă.

Martin Tudor la Steaua

Sibianul a contribuit decisiv la ultimul titlul câștigat de Steaua, în sezonul 2000-2001. A fost titular în 28 din cele 30 de meciuri ale acelui sezon, Pițurcă alegând să îi folosească pe Lung, respectiv Nae, în ultimele 2 etape, când titlul era deja câștigat. Steaua a terminat atunci la 9 puncte distanță de locul 2, ocupat de Dinamo. În cele 28 de etape jucate, Martin Tudor a primit doar 28 de goluri, având o medie foarte bună, de doar 1 gol primit pe meci. E important să menționăm că fotbalul de atunci nu era în niciun caz la fel de tacticizat ca cel de astăzi. Echipele jucau deschis, căutau să marcheze și de multe ori o și făceau. Ca exemplu, iată câteva rezultate înregistrate de Steaua în acel sezon:

Etapa 1: Steaua București – FCM Bacău, 4-3

Etapa 3: Steaua București – Dinamo București, 4-1

Etapa 4: Rocar București – Steaua București, 4-5

Și așa mai departe. Meciurile nu erau în niciun caz plictisitoare, iar portarii aveau ce munci.

Chiar dacă nu avea nici experiența lui Nae, portar cu 2 ani mai mare, și nici numele lui Lung, Martin Tudor a devenit la începutul anilor 2000 numărul 1 în poarta Stelei (pe tricou avea 12). Un portar nu foarte înalt, dar cu reflexe foarte bune, sibianul s-a făcut remarcat în primul rând prin curajul de care dădea dovadă în fiecare partidă și de implicarea totală în fiecare meci. Pentru Tudor, important era ca mingea să nu intre. Mai departe, sănătatea sa era trecută pe locul doi, poate chiar trei. De multe ori, portarul stelist s-a accidentat în lupte cu adversari. Ba uneori s-a lovit chiar și de coechipieri. Martin Tudor avea acea nebunie atât de necesară portarilor, nebunie care te face să ieși din poartă și să sari la luptă cu atacanți sau fundași de cele mai multe ori înalți și bine clădiți fizic.

Un exemplu în acest sens e un meci pierdut de Steaua cu Dinamo, în 2000, scor 3-2 pentru câini. Tudor a început meciul ca titular și a avut intervenții curajoase încă din primele minute, aruncându-se practic în picioarele atacanților dinamoviști, pentru a le fura mingile. Cu Tudor în poartă, Steaua a deschis scorul. A marcat Ciocoiu, cu un lob de la vreo 15 metri. Imediat, câinii s-au aruncat în atac.

La o fază periculoasă, Martin Tudor a ieșit din poartă. S-a aruncat la picioarele lui Mihalcea, scăpat singur, și l-a blocat. Însă mingea a ricoșat până la Florentin Petre, care venea în forță din spate. Tudor nu a stat pe gânduri, a sărit din nou, de data asta la picioarele câinelui mai mic. Numai că, între el și Petre s-a pus fix Belodedici. Împiedicat de săritura portarului, fostul nostru mare fundaș a căzut peste el, lovindu-l cu genunchiul în cap. Martin Tudor s-a prăbușit la pământ, nu înainte de a salva și acest balon, în fața lui Florentin Petre. A început să sângereze, a fost scos de pe teren și trimis la spital. La urgență, rana i-a fost cusută, fiind necesare cinci puncte de sutură. S-a întors la stadion în minutul 66, ca să își încurajeze colegii.

”Nici nu știu cine m-a lovit,” a declarat Martin Tudor atunci. ”Am vrut să mai joc, dar, când m-am ridicat, m-a luat amețeala. Totuși, era prea mare riscul, dacă mă lovea un adversar la un corner nu știu ce se întâmpla. Asta e, parcă sunt blestemat. Când intru în formă, mi se întâmplă câte o belea de genul ăsta.”

Au mai fost și alte belele, pentru că, așa cum vă spuneam, Martin Tudor avea curajul și nebunia necesare oricărui portar serios.

E posibil să fi avut probleme cardiace încă din 2004

Tudor a semnat cu Fotbal Club Fcsb în 2003. La începutul lui 2004, a apărut o știre cum că, la controlul medical pe care l-a făcut în acea perioadă, i s-ar fi descoperit niște probleme cardiace. Ulterior, ProSport a publicat o știre cum că ar fi fost doar o alarmă falsă. Tudor a și acordat următorul interviu:

Reporter: Cum a fost în aceste două zile. Ți-ai simțit cariera în pericol?

Martin Tudor: Îți dai seama că, atunci când ești fotbalist profesionist, ți-e teamă ca totul să nu se termine absurd. Oricum, nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă problemele cardiace s-ar fi confirmat.

Reporter: Cum au decurs lucrurile?

Martin Tudor: Luni, la vizita medicală, medicii au crezut că inima ar fi în neregulă. Nu erau însă siguri, așa că mi-au recomandat să fac un control la spitalul militar, pentru că acolo au aparate mai performante decât cele de la INMS. Din fericire, s-a demonstrat că sunt perfect sănătos și că pot pleca la forban.

Reporter: Cum vezi viitorul?

Martin Tudor: După ce am scăpat de această tensiune, simt că o să pornesc pregătirea cu forțe noi. Îmi propun să mă pregătesc cât mai bine și să mă lupt pentru un loc în echipă.

A găsit sau nu probleme atunci? A jucat pe semnătură? E posibil. Fotbalul a fost important pentru Martin Tudor, la fel cum a fost și Steaua. La FC Fcsb nu a stat mult, doar 2 ani. Apoi a plecat la CFR Cluj și la Universitatea Cluj. În 2008 și-a încheiat cariera de fotbalist. Destul de repede pentru un portar. Însă nu mulți portari se pot lăuda cu o carieră precum cea a lui Martin Tudor.

O să ne lipsească. Iar noi, steliștii, nu o să-l uităm.

Odihnește-te în pace, Martin Tudor!

30 martie 2020 – zi neagră pentru steliști

Din păcate, Steaua nu l-a pierdut astăzi doar pe Martin Tudor. Tot azi, clubul nostru a pierdut un antrenor important. E vorba despre Ilie Gheorghe, antrenor de judo și deținător al centurii nergre cu 5 Dan.

Ilie Gheorghe s-a născut în 1947. A activat la clubul nostru timp de 16 ani, între 1983 și 1999. Prin mâinile lui au trecut mulți judoka de valoare.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!