Lajos Sătmăreanu, zis Fachetti

Îl știți ca Lajos Sătmăreanu sau Ludovic Sătmăreanu. El s-a născut Lajos Szatmari, iar în cele din urmă a fost poreclit Fachetti, după marele fundaș lateral italian. Multe nume, dar același om. Un mare fobtalist, un mare fundaș, un mare stelist. Iar astăzi e ziua lui. Așadar, la mulți ani, Lajos Sătmăreanu!

Noi îi vom spune după numele de scenă, cu care a ajuns să fie idol în Ghencea. Lajos Sătmăreanu s-a născut la data de 21 februarie, în 1944, la Salonta, în Bihor. A început fotbalul la Recolta, echipa din oraș. Apoi s-a transferat la Crișana Oradea.

Ce ziceți dacă vă spunem că fostul mare fotbalist stelist a debutat în prima divizie a fotbalului românesc la data de 17.03.1963, într-un meci Crișana Oradea – Steaua București, scor 2-4? Nu, nu a debutat la Steaua. La echipa noastră a ajuns de abia în 1965, apoi, aproape un deceniu, a trăit doar în roșu și albastru.

„Ţin minte şi acum. La 13 august 1965 am fost legitimat la Steaua. Până atunci jucasem deja la loturile de juniori, unde eram coleg cu Sandu Boc pe linia de fund. Când am venit la Steaua, mai aveam de făcut cam două luni de armată. Am semnat cu drag”, a povestit Sătmăreanu pentru Adevărul, în 2011.

A semnat cu drag și a iubit Steaua cu adevărat. Cu echipa noastră, Lajos Sătmăreanu a luat un titlu și 5 cupe, câștigate în finale memorabile, cu marea rivală, Dinamo. A strâns 365 de meciuri în prima divizie, unde a marcat 12 goluri. A purtat tricoul naționalei de 44 de ori, marcând și un gol. A jucat și 20 de meciuri în cupele europene. Și ce meciuri! Cu Barcelona și cu Bayern, gignați ai fotbalului internațional.

„Ăia de la Barça ne-au pictat barele. Erau buni de tot. Dar am reuşit să-i batem de două ori, 1-0 în deplasare şi 2-1 acasă. Viorel Năstase a dat toate golurile noastre. Cu Bayern am făcut 1-1 acasă şi 0-0 în deplasare, ne-a dat gol Gerd Müller. Am făcut schimb cu Franz Beckenbauer după meci”, şi-a reamintit Sătmăreanu după mulți ani.

Încearcă să citești aceste nume fără să ți se facă pielea de găină. Nu poți. Și asta deoarece vorbim despre fotbaliști legendari, titani ai fotbalului. Iar Lajos Sătmăreanu a fost în aceeași clasă cu ei. Deși jucase fundaș central la tineret, fiind un fotbalist înalt, cu peste 185 cm înălțime, antrenorul Ilie Savu (alt nume mare) l-a pus fundaș dreapta la Steaua. Și foarte bine a făcut, pentru că postul i s-a potrivit elegantului Sătmăreanu ca o mănușă.

Ca fundaș dreapta a făcut performanță, a ajuns la națională iar în cele din urmă a câștigat porecla ”Fachetti”. Apoi, când s-a lăsat de jucat fotbal și s-a apucat de antrenat, a dat României alți doi fundași dreapta foarte buni, pe Dan Petrescu și George Ogăraru.

Lajos Sătmăreanu, unul dintre marii fotbaliști ai naționalei

Astăzi, de ziua lui, haideți să ne amintim de două episoade frumoase din cariera lui Lajos Sătmăreanu. Să începem cu Mexic 70, Campionatul Mondial care îi bântuie și astăzi pe Români.

Naționala noastră a jucat atunci într-o grupă incredibil de grea, cu Brazilia, Anglia și Cehoslovacia. Chiar și-așa, ai noștri au terminat pe un mai mult decât onorabil loc 3, învingând Cehoslovacia (2-1) și pierzând cu Brazilia (2-3) și Anglia (0-1).

Astăzi, cei care își amintesc de Mexic 70, vorbesc despre Dobrin, despre ce-ar fi fost dacă ar fi jucat el. Trebuie însă să vorbim și despre cei care au jucat. Iar Sătmăreanu a fost titular în fiecare din cele trei meciuri. Și ce-a făcut în cele trei meciuri? Mai bine să îi lăsăm pe cei care au fost acolo să vă spună:

„La Mondialul din Mexic, toate centrările le-a dat Sătmăreanu. Mircea Lucescu n-a nimerit niciuna, n-avea ce căuta la naţională.” a spus regretatul Nicolae Lupescu, fost internaţional.

„Sătmăreanu a fost unul dintre cei mai constanţi jucători pe care i-am avut la dispoziţie la Cupa Mondială din Mexic.” l-a completat Angelo Niculescu, fost selecţioner.

Lui Sătmăreanu i-au schimbat degeaba numele, cu unul care să sune mai românesc. Fostul nostru fundaș dreapta și-a făcut mereu datoria corect față de țară. Și chiar a reușit în cele din urmă să închidă definitiv gurile cârcotșilor.

Calificarea la Euro 72

În 1972, România căuta calificarea la Campionatul European din acel an. După ce a trecut de faza calificărilor preliminare, fază în care România a terminat pe primul loc, într-o grupă cu Cehoslovacia, Țara Galilor și Finlanda, naționala a întâlnit Ungaria în play-off-ul de calificare la Euro 72.

Trebuie să spunem că acest play-off era echivalentul sferturilor de finală din ziua de azi. Opt echipe s-au calificat în această fază: Italia, Belgia, Germania de Vest, URSS, Iugoslavia, Anglia, Ungaria și România.

La tragerea la sorți, România a căzut cu Ungaria, una din forțele fotbalului din acele vremuri. Înainte de primul meci, care a avut loc pe data de 29 aprilie, la Budapesta, anumite voci îi cereau selecționerului Niculescu să nu înceapă cu Sătmăreanu, care era suspectat de către ”cunoscători” că nu și-ar apăra șansele corect în fața vecinilor de la vest. O prostie.

La Budapesta, Sătmăreanu a fost omul meciului pentru Români. Fundașul dreapta stelist a marcat atunci singurul gol al țării noastre, reușind în același timp să îl anihileze total pe Sandor Zambo, atacantul maghiar.

Trebuie să spunem că golul a fost unul 100% stelist. La scorul de 1-0 pentru maghiari, care au marcat prin Branikovits, Puiu Iordănescu a executat un corner de pe stânga. Fachetti al nostru a urcat, a plutit peste întregul careu și a trimis o rachetă cu capul, restabilind egalitatea.

De ce trebuie să spunem că golul a fost unul 100% stelist? Pentru simplul fapt că, în acei ani, stelistul era o creatură rară la națională. Câinii erau la putere în acele vremuri. Fotbaliști mari precum Tătaru II sau Hălmăgeanu ”nu aveau atunci loc” în fața unora precum Mircea Lucescu. Dar asta e o poveste pentru alt articol.

Primul 11 din meciul de la Budapesta

Răducanu – Sătmăreanu, Lupescu, Deleanu, Dinu, Dumitru, Dembrovski, Domide, Nunweiller, Lucescu, Iordănescu. 

În retur, la București, România a făcut 2-2 cu Ungaria. A urmat un al treilea meci între cele două, deoarece, în acei ani, regula golului marcat în deplasare nu exista. Din păcate, în acest al treilea meci, jucat la Belgrad, România a pierdut cu scorul de 2-1. Însă performața rămâne. România a fost atunci între primele 8 cele mai bune țări din Europa fotbalistică.

Astăzi, Lajos Sătmăreanu împlinește frumoasa vârstă de 76 de ani. Noi, steliștii, îi urăm multă sănătate și îi mulțumim pentru tot.

La mulți ani, Lajos Sătmăreanu!