La început, a fost CCA
Casa Centrală a Armatei e numele care poate să facă orice stelist bătrân să zâmbească. E destul să spui CCA și vezi imediat cum le înfloresc zâmbetele pe buze, cum oftează ușor, nu neapărat de regret, ci pentru că le revin amintirile plăcute, cum trag aer în piept și cum se pregătesc să îți spună ție ce a însemnat cu adevărat CCA. Dacă iubiți Steaua, cu siguranță ați trecut și voi prin asta. Iar dacă o să mai treceți, să faceți bine să închideți gurile și să ascultați povestea până la capăt.
Cu trecerea anilor pierzi multe, mai ales amintiri. Nu-ți mai aduci aminte numele colegilor din școala generală, nici ale profesorilor, poate nici numele primei iubite. Și-atunci, cum se poate să îți amintești primul 11 (12) al CCA?! Poți, atunci când această echipă ți-a lăsat urme adânci în suflet.
Primul 12 al CCA
Voinescu (Toma) – Zavoda II, Apolzan, Victor Dumitrescu – Onisie, Bone – Cacoveanu, Constantin, Alecsandrescu, Zavoda I, Tătaru
Dar asta nu e tot. Pentru că orice fost tânăr care a râvnit la doamna CCA îți poate enumera și numele celor care au fost înainte sau după cei 12: Peniță Moldoveanu, Victor Moldovan, Drăgan, Ivănescu, Cojocaru, Staicu, Ienei, Raksi și alții. Legende, mari legende. Eroi adevărați și sportivi incredibili, niște titani, în comparație cu liliputanii care joacă acum în Liga 1.
Ce a însemnat CCA pentru fotbalul românesc?
Încă de la înființare, stindardul clubului militar a fost echipa de fotbal. Și așa este și acum, chiar dacă, în urma unor nenorociri care au avut loc la începutul anilor 2000, aceasta a trecut prin cea mai neagră perioadă din întreaga sa istorie. Însă Steaua își va reveni. Acest lucru este o certitudine. Istoria acestui club o cere.
Chiar dacă în acele vremuri nu avea 2 stele pe emblemă (semnificând peste 20 de titluri naționale), CCA nu era în niciun caz o echipă anonimă. Avea un lot incredibil, constituit din jucători de valoare recunoscută la nivel mondial, antrenați de antrenori la fel de stelari, precum Coloman Braun-Bogdan, Virgil Economu, Francisc Ronnay sau Gică Popescu. Acest amestec, de talent din iarbă și talent de pe bancă, a dat naștere unui fotbal practicat la parametrii lui cei mai spectaculoși: disciplină tactică, dinamism, sobrietate, fantezie, eficacitate. Astfel, realizările măreței CCA nu au fost deloc suprinzătoare.
Iar realizările sale au fost unele care au rezistat neîntrecute până la mijlocul anilor 80. Să amintim cele 6 campionate și 5 Cupe ale României, unele dintre ele cucerite în event (anii 51 și 52), faimosul turneu din Anglia, din 1956, care a însemnat un moment de vârf nu doar pentru clubul militar, ci pentru întreg fotbalul românesc.
Și nu trebuie să uităm să menționăm un fapt aproape unic în istoria fotbalului mondial. Pentru jocul cu Iugoslavia, din 1956, lotul național a inclus 12 jucători de la CCA, din care au jucat 10. În acel meci de la Belgrad, țara vecină a aliniat cel mai bun prim 11 pe care îl putea oferi, o formație cu fotbaliști precum Beara, Vukas sau Zebec. Chiar și-așa, România s-a impus, prin golul marcat de Cacoveanu. Mai mult, portarul Toma, care l-a înlocuit pe celălalt portar al CCA, Voinescu, care a început ca titular meciul dar care a ieșit accidentat, a apărat penaltyul bătut de Vukas. Niciodată, o echipă de club nu a avut o asemenea influență asupra rezultatelor naționalei.
Marele secret care a dat naștere succesului CCA
Frumoasa poveste a CCA nu se oprește însă la marginea terenului. Timp de mulți ani, mulți curioși au încercat să afle secretul acestei echipe. Ce avea ea și nu aveau altele? De ce avea CCA succes, iar Dinamo sau Rapid rămâneau cu buzele umflate?
Ei bine, nu e niciun secret. Puterea măreței CCA era dată de unitatea grupului. Puternica prietenie care i-a legat pe fotbaliștii militari a făcut ca fiecare meci jucat de CCA să fie abordat cu ambiție maximă, cu dăruire maximă, cu sacrificiu maxim. Adaugă aici și respectul pe care acești fotbaliști îl arătau față de culori, de club și de suporteri, și nu e greu de înțeles de ce acești eroi au rămas atât de iubiți chiar și astăzi.
Poate Steaua să repete realizările CCA?
Înainte de Sevilla, legat de fotbalul stelist, de foarte multe ori apărea întrebarea dacă Steaua va putea repeta realizările obținute de CCA. A reușit și chiar le-a întrecut. Însă, astăzi, când echipa noastră trece printr-o perioadă neagră, e bine să punem din nou această întrebare. Și nu doar să o punem ca întrebare, ci să o transformăm în obiectiv. Umbrele celor 12 plutesc acum deasupra complexului sportiv Steaua. Sunt de o greutate mare, e adevărat. Dar nu apasă asupra fotbalului stelist de astăzi. Nu îl apasă, ci îl ridică. Rămâne doar ca cei care pășesc astăzi pe gazonul din Ghencea să ridice privirile, să întindă mâinile și să se ridice.
Ridicați-vă, cum s-a ridicat și CCA!
Photo credit: Clement Peter
Hagi, trebuie sa te corectez: nu FCSB, ci SC FC Fcsb SA Mogoșoaia 2003 alias Real Madrid alias Juventus alias Bayern Munchen sau, mai nou, PSG. Practic, SC FC Fcsb SA Mogoșoaia 2003 poate fi cine dorește. Asta e calitatea principală a acestei încercări infecte de clonă abjectă.
NE TREBUIE CONDUCATORI DEDICATI CLUBULUI STEAUA..CUM A FOST REGRETATUL ION ALEXANDRESCU, UN CONSTANTIN DANILESCU..E PAREREA MEA PERSONALA.
Sunt un bătrân suporter al clubului militar. Aveam 6-7 ani când am rămas impresionat, în mai multe rânduri, ascultând la difuzor ( nu aveam radio ) transmisiunile meciurilor de fotbal în care evolua echipa CCA, susținută de suporteri prin scandări puternice și ritmate care mă furnicau pe șira spinării. După un timp am început să văd meciurile la televizor ( la un unchi ), în care adversarii erau Dinamo, Rapid și Progresul. Din echipa redată în articol, amintirile mele nu rețin alternanța în poartă Voinescu-Toma ( probabil că pe Toma nu l-am ” prins ” ) și nici numele jucătorului Victor Dumitrescu. După încă 2-3 ani, când CCA a devenit Steaua, am fost foarte mirat, pentru că nu percepeam legătura noului nume cu stelele din armată.
Din această toamnă, pot să afirm, fără teama de a greși, că sunt suporter al clubului Armatei de cel puțin 60 de ani. Din perioada fotbalului ciobănesc rețin că echipa nu mai juca ( exceptând perioadele Bergodi, Protasov ș.a. ) fotbalul ofensiv al Stelei, detectabil chiar și în sezoanele mai puțin reușite. Privind retrospectiv, clona nici nu avea cum să preia stilul unic al multiplei campioane.
Steaua înseamnă nu numai fotbal, ci și tradiția glorioasă a multor sporturi, de echipă sau individuale, cu pleiada de campioni olimpici, mondiali sau europeni. Dacă nu îți respecți tradiția, nu vibrezi când auzi numele unor sprtivi emblematici ca Iolanda Balaș, Ionel Drâmbă, Gruia, Gațu, Oțelea, Nodea, Nedef, Novacek, Nosievici, Penciu, Ciobănel, Olga Szabo, Ileana Gyulai-Ienei, Ana Ene – Pascu (enumăr doar câteva nume pe care le-am reținut la o vârstă fragedă ), fără a mai aminti de antrenorii și conducătorii militari, nu te poți numi stelist.
@Michi
Respect deosebit din partea unui stelist ceva mai tânăr (sunt stelist de la 7 ani, adică din 1974).
Foarte frumos ai definit noțiunea de stelist. Da, așa este! Nu te poți numi stelist dacă nu ai auzit de marile glorii din celelalte ramuri sportive.
Sărbători fericite și la mulți ani cu sănătate tuturor steliștilor!
@Dilimache
L-ai împușcat pe iliescu? Am văzut că te-ai dat și la roman, și la voiculescu….
Acum te rog să fii bun și să iei pastilele, apoi cămașa de noapte cu glugă și cu mâneci lungi și în pătuț…așa, gigea băiatu’!!!!!!
@Steaua liberă
Încă o eliminare a căcărezei de pe site, te rog.
Mulțumesc!
E foarte probabil că aș putea să vă supun atenției cel mai competent și mai obiectiv material despre începuturile istoriei echipei militare, C.C.A., devenită apoi STEAUA.
Rămîne de văzut cît spațiu îmi acordați pentru acest lucru.
ÎN MOD CATEGORIC ceva ce încă nu s – a scris în presa din România, pornind de la AB OVO.
M – aș bucura să fiți receptivi, să acceptați povestea unui om de aproape 74 de ani, puțin mai bătrîn decît istoria acestei echipe și, dacă mă veți onora cu acest demers al meu, trimiteți – mi un mesaj la adresa mea de email.
Cu stimă Victor COROLA