Când CCA a cutremurat Anglia

Pentru a minimiza performanța făcută de Steaua în 1986, dușmanii clubului nostru iubesc să atragă atenția asupra faptului că, în acel sezon, echipele din Anglia nu au jucat în Europa. Folosesc și refolosesc această scuză mereu, dar uită un lucru: Steaua nu a avut niciodată probleme cu echipele englezești. Ba chiar le-a învățat fotbal. Un astfel de episod a avut loc în anii 50, când CCA a avut faimosul său turneu din Anglia.

Cum a început totul – Echipa Națională CCA

Turneul despre care vorbim a avut loc în luna octombrie a anului 1956. În acea vreme, fotbalul din România era diferit. Campionatul se juca în sistem primăvară-toamnă, ceea ce însemna că echipa care a câștigat titlul în 1955 a jucat în sezonul 1956-1957 al cupelor europene. Ca fapt divers, acea echipă a fost Dinamo. Câinii au început binișor în Cupa Campionilor, trecând de Galatasaray. Însă au fost eliminați în etapa următoare de CSKA Sofia, după un umilitor 1-8 în Bulgaria, urmat de un 3-2 la București.

Dar rezultatele câinilor contau mai puțin. Și asta deoarece CCA avea un sezon 1956 excelent. Echipa noastră, marea rivală a câinilor, se distra în campionat, având un joc încântător. Era cu adevărat începutul unei perioade de dominație a roș-albaștrilor, care aveau să trimită 11 jucători la lotul național, pentru amicalul cu puternica Iugoslavie (la Belgrad, 22 aprilie 1956). Atunci, România s-a impus cu golul stelistului Cacoveanu.

Echipa României pentru meciul cu Iugoslavia, 22 aprilie 1956:

Ion Voinescu (Costică Toma, min. 29) – Vasile Zavoda, Alexandru Apolzan, Iosif Szoko, Stefan Onisie, Tiberiu Bone, Gheorghe Cacoveanu, Francisc Zavoda, Ion Alecsandrescu, Nicolae Georgescu, Nicolae Tătaru (Gheorghe Constantin, min. 54).

România a învins cu 1-0, prin golul marcat de Cacoveanu, în minutul 83.

Ca să înțelegeți forța de atunci a marelui CCA, jucătorii bolduiți, care au jucat în acel meci, au venit de la echipa noastră. Szoko era dinamovist, iar Georgescu venea de la Locomotiva.

Anglia venea în România

La o lună după meciul de la Belgrad, în România a ajuns și echipa Luton Town. Vorbim despre o forță a vremurilor respective. Englezii veneau în vizită după ce zdrobiseră la Moscova nu una, ci două puternice echipe sovietice: Dinamo (cu 3-0) și TSKA (cu 3-1).

S-au gândit probabil că și la București vor avea rezultate asemănătoare. Și într-adevăr au trecut de câini, care au pierdut cu un onorabil 1-2. Totuși, în al doilea meci, la data de 23 mai, pe fostul ”23 August”, în fața a 100 de mii de spectatori, ”inventatorii fotbalului” au primit o lecție de fotbal de la echipa Armatei române. Și, când spunem lecție de fotbal, nu exagerăm deloc.

CCA a zdrobit echipa britanică cu un sec 5-1. Pentru ai noștri, au marcat Constantin, de două ori, Cacoveanu, Alecsandrescu și Zavoda I.

Englezii au fost șocați, dar și încântați. Onoarea îi obliga să ceară revanșa și așa au și făcut. Astfel, CCA a primit o invitație de a vizita Anglia, de la președintele celor de la Luton Town, Percival G. Mitchell. Partea suprinzătoare e că autoritățile comuniste au fost de acord cu acest turneu. Sau poate erau atât de încrezători în jocul ”militarilor” încât s-au gândit că nu ar strica să strânga câteva victorii împotriva vestului capitalist.

Astfel, Steaua a plecat spre Londra, la data de 12 octombrie, de la Arad. Cu doar o zi înainte, ai noștri câștigaseră în campionat cu 1-0, împotriva echipei locale, Flacăra Roșie. Turneul începea cu dreptul. Și ce turneu avea să fie. În mai puțin de 2 săptămâni, CCA a jucat împotriva a patru dintre cele mai bune echipe englezești din acele zile: Arsenal, Sheffield Wednesday, Luton Town și Wolverhampton Wanderers. Să fi avut loc astăzi, în cupele europene, turneul Selei ar fi fost considerat o veritabilă ”grupă a morții”.

Armata română a invadat Anglia!

Drumul spre patria lui Shakespeare nu a fost unul ușor. Steliștii au făcut mai multe escale, la Praga și Bruxelles, ajungând la Heathrow cu o zi înaintea primului meci. Pentru mulți din acea delegație era prima călătorie cu avionul. Mai mult, pentru fotbaliștii militari, meciul cu Arsenal a fost primul disputat în nocturnă!!!

Arsenal Londra – CCA, 1-1

Da, la data de 16 octombrie, în 1956, CCA a mers pe legendarul Highbury, pentru a juca împotriva legendarei Arsenal Londra. Era o premieră absolută. Dar chiar și-așa, militarii au dominat tot meciul. În minutul 48, au și deschis scorul. A marcat atunci ”Profesorul” Constantin (Cine altcineva să-i învețe fotbal pe englezi?!), după mai multe pase năucitoare ale steliștilor. Mai mult, pe final, CCA putea să rezolve meciul, însă Tătaru a trimis în bară. Din păcate, la faza imediat următoare, englezii au egalat prin Holton.

S-a terminat 1-1, un rezultat bun, dar care i-a mulțumit mai mult pe englezi. Aceștia aveau să declare că de foarte mult timp nu au mai întâlnit o echipă care să le pună atâtea probleme. Ilie Savu, antrenorul CCA-ului, a surprins atunci întreaga insulă cu pressingul agresiv al elevilor săi și cu remarcabilul joc de pase, un tiki-taka al anilor 50.

Sheffield Wednesday – CCA, 3-3

Au urmat câteva zile de pauză pentru steliști, zile în care s-au relaxat, au vizitat orașe și locuri istorice, au participat la manisfestări organizate de gazde și au simțit ce înseamnă libertatea. Pentru cititorul din ziua de azi, acest lucru poate părea puțin. Însă, atunci, în acele zile în care românii nu puteau să zărească niciun sfârșit pentru ciuma mizerabilă care pusese stăpânire pe țară, pentru steliști a fost cu siguranță ceva incredibil. Nu putem decât să ne imaginăm ce le trecea prin cap lui Alecsandrescu & co. Voiau să fugă? Se gândeau oare la cei de acasă? Astfel de gânduri cu siguranță i-au bânduit.

Pe 22 octombrie, CCA a jucat împotriva celor de la Sheffield. Cu 40 de mii de englezi în tribune, ai noștri au deschis rapid scorul, prin ”Sfinxul” Alecsandrescu. Sheffield nu era însă o echipă oarecare. Era și ea o echipă națională, la fel ca CCA. Astfel, nu a fost surprinzător că, până la pauză, englezii au întors scorul, intrând la cabine cu un 3-1 mulțumitor pe tabelă.

Dar CCA nu a mers în Anglia doar pentru a o vizita. Ilie Savu a mutat decisiv în repriza secundă. A făcut schimbări inspirate, l-a trimis în atac pe Victor Moldovan, în locul lui Cacoveanu, iar acesta a marcat de două ori. Meciul s-a terminat la egalitate, 3-3, un rezultat care i-a bucurat pe toți cei prezenți la partidă, englezii aplaudând în picioare, după fluierul final. CCA înregistra astfel un nou rezultat excelent, chiar în patria fotbalului.

Luton Town – CCA, 3-4

Cu Luton Town era deja un alt meci. Era returul și englezii nu voiau să se facă din nou de rușine. Așa că și-au luat măsuri. Și-au întărit echipa cu câțiva jucători valoroși de la rivalele din campionat și le-a mers. După primele 30 de minute, gazdele aveau 3-0 pe tabelă și părea că își vor lua revanșa. CCA, însă, nu a fost de acord.

Onisie a centrat, Constantin a marcat, ia la pauză tabela a arătat 3-1 pentru englezi. După pauză, pe teren a mai fost o singură echipă, CCA. Ion Alecsandrescu a intrat în forță în careul advers, a trecut de fundași, a trecut și de portar și a băgat mingea în poartă, pentru 2-3. Apoi a urmat faza care i-a lăsat mască pe toți ziariștii englezi.

Onisie a făcut 3-3, cu un șut atât de violent încât a rupt plasa și s-a oprit în peluză. A doua zi, toate ziarele din insulă au vorbit despre ”Onisie’s rocket”, dar și despre victoria…CCA-ului. Pentru că românii nu s-au oprit la golul 3. La doar 5 minute după ghiuleaua lui Onisie, ”Profesorul” Constantin și-a folosit din nou capul și a asigurat victoria alor noștri. Un 4-3 pentru CCA, care a zdrobit visele de revanșă ale celor de la Luton și care a reprezentat prima victorie românească pe pământ britanic.

Wolverhampton Wanderers – CCA, 5-0

Ultimul meci al CCA-ului în Anglia a reprezentat un duș rece pentru militari. Englezii se făcuseră destul de rușine în fața acestei echipe pe care vestul avea să o cunoască cu adevărat de abia după alte 3 decenii. Wolverhampton ne-a învins cu 5-0, profitând de oboseala și lipsa de atenție a românilor, dar și de ajutorul oferit fără jenă de arbitrul partidei.

Wolverhampton nu era o echipă slabă. ”Lupii” reușiseră chiar să învingă Honvedul lui Puskas, altă puternică echipă a estului. Așadar, nu concepeau altceva decât victoria.

Primul gol al partidei a venit rapid, dintr-un offside văzut de toată lumea, mai puțin de arbitru. Apoi golul 2 a venit dintr-un penalty inventat de același central. Dezgustați de comportamentul nesportiv al fluierașului, steliștii nu au mai dorit să se întoarcă pentru repriza secundă. Au fost convinși cu greu, dar nu au mai jucat nimic. Rezultatul final a fost 5-0 pentru englezi, iar căpitanul Apolzan a fost atât de supărat încât le-a comunicat englezilor că, în urma jafului jignitor, steliștii nu vor mai participa la banchetul de după meci.

Ai noștri s-au liniștit de abia după internvențiile legendarului Billy Wright, primul fotbalist din lume care a atins borna de 100 selecții la națională, ale conducerii clubului, ale primarului, dar și ale celor 50 de mii de suporteri, care i-au aplaudat în picioare pe ai noștri și l-au huiduit pe arbitru. Englezii nu au putut permite ca CCA să părăsească Anglia fără înfrângere, însă ”pagubele” erau deja produse.

Marele CCA

În insulă, iubitorii fotbalului se îndrăgostiseră de echipa noastră. În țară, propagandiștii au exploatat la maximum turneul, iar oficialii se temeau ca nu cumva jucătorii să fugă. Mulți dintre ei primiseră propuneri din Anglia. Chiar și Real Madrid intrase pe fir, reprezentanții săi venind cu bani pentru Toma, Apolzan, Bone sau Constantin. Nu s-a concretizat însă nimic.

Putem acum să ne imaginăm cum ar fi fost ca români de-ai noștri să ajungă în acele vremuri la Real și să facă ce a făcut Ferenc Puskas. Ar fi fost ceva cu adevărat special. Dar chiar și așa, turneul marelui CCA în Anglia a însemnat un imens succes pentru sportul românesc.

Această invitație de a juca în patria fotbalului, în anii Războiului Rece, a fost o mare onoare. A fost o recunoaștere a valorii echipei de fotbal a Armatei, valoare fotbalistică care a zdrobit Cortina de Fier, care a călcat în picioare politica, care a dat uitării ideologia și care a făcut ca oamenii să se unească și să urmărească fericiți un meci de fotbal.

O victorie, două egaluri și o înfrângere, rezultate care au făcut ca Steaua și marii săi fotbaliști să rămână pe veci în istoria fotbalistică a celor două țări. Nu degeaba astăzi, la peste 6 decenii de la acel turneu, încă mai vorbim despre el. Nu degeaba încă ne tremură vocile când rostim numele acelor eroi.

Steaua, CCA, a luptat atunci de la egal la egal cu marile echipe englezești și chiar le-a depășit. Să nu uităm asta.

Photo credit: Clement Peter