Ipocrizia atinge noi culmi la Gsp. Indecenții fac apel la decență

Victoraș Iacob, fostul fotbalist, a anunțat ieri că va prelua FC Barcelona. Presa de la noi din țară a sărit în aer și a dat imediat știrea. Nu au verificat nimic. Doar au dat. Între timp și-au dat seama că s-ar putea ca știrea să nu fie adevărată. Așa că, au făcut singurul lucru pe care știu să îl facă: au dat vina pe Iacob.

Într-un articol grețos, din Gsp, Costin Ștucan îți îndeamnă colegii la decență. Aproape că te entuziasmează ideea că Ștucan își poate îndemna colegii să fie jurnaliști, nu profitori. Dar, citind articolul, realizezi că nu face altceva decât să lovească în Iacob.

Nu vă lăsați induși în eroare. Deși încearcă să pară că e îngrijorat de situația lui Iacob, pe Ștucan îl doare-n cot. E doar un alt articol în care acesta își laudă superioritatea închipuită.

Victoraș Iacob i-a enervat. Vor să-l facă să plătească

Cum îndeamnă Ștucan la decență? Simplu. Sugerează că Victoraș Iacob ar avea probleme psihice. Eu nu știu adevărul. Poate că are probleme, poate că n-are. Singurul lucru pe care îl știu e că un om cu adevărat decent nu ar fi scris niciodată un articol în care ar fi făcut o asemenea dezvăluire.

Nu știu dacă e adevărat ce a declarat Iacob. Poate că va antrena la un moment dat FC Barcelona. Sau poate că a făcut această declarație doar ca să-și bată joc de presă. A mers. Presa a păpat totul. Imediat, șacalii au dat peste tot declarațiile lui. Presa s-a comportat ca un xerox, nu ca presă. Ca niște papagali, au auzit și au repetat.

Și au făcut-o din reflex.

Poate că nu înțelegeți. Vă voi explica. Presa nu mai face presă. Presa e intersată azi doar să facă bani. Așa că publică orice. Presa nu mai e presă. E beletristică. Scriu ceea ce vinde, ceea ce interesează, ceea ce te face să le dai bani. Adevărul, realitatea, știrile, acestea nu mai prezintă interes pentru presa care astăzi preferă să îți prezinte videoclipuri cu cățeluși și pisicuțe, în locul problemelor adevărate cu care noi, oamenii, ne confruntăm.

Cu Victoraș au greșit. Cuvintele lui Victoraș i-au făcut de rușine. Au luat totul cu copy/paste și le-au demonstrat cititorilor lor că nu sunt altceva decât niște copiști. Reporterii integri au dovedit că sunt niște nimicuri. Dar, în loc să-și ceară scuze cititorilor lor, ei dau vina pe Iacob.

Ștucan vrea ca noi să înțelegem că presupusele probleme psihice ale lui Iacob sunt problema. Nu ei. Ei au fost corecți, au făcut ce trebuie. Victoraș a greșit, că a vorbit. El nu trebuia să vorbească.

Pentru că ei au voie să scrie orice, dar noi nu avem voie să spunem chiar orice.

Un nou episod Sektor 03

Episodul de ieri e o repetare a episodului Sektor 03. Vă mai amintiți? Niște cetățeni au făcut o pagină de satiră, iar copiștii de la Gsp au crezut că e pe bune. Nici atunci nu au verificat. Nici atunci nu și-au cerut scuze. Doar au șters rapid. Să fi putut, ar fi dat vina pe cei din spatele paginii respective. Doar că nu îi cunosc. Despre ei nu pot spune că au probleme psihice, că sunt oameni răi, etc.

Cu ce a greșit Victoraș Iacob? De ce are el probleme psihice dar alții nu au?

Cu ce e știrea că el va antrena Barcelona mai aiurită decât știrile zilnice prin care Gsp încearcă să spele creiere, sugerând că o echipă despre care justiția a spus că nu e Steaua București este de fapt Steaua București?

Întreb din nou. De ce are Victoraș Iacob probleme psihice, dar cei care insistă că Fotbal Club Fcsb e Steaua nu au?

Chiar în articolul său, Costin Ștucan ne spune că Victoraș Iacob este ”fostul atacant de la Steaua”. Nu, nu este. Victoraș Iacob nu a jucat niciodată la Steaua București. A jucat la o echipă care a folosit ilegal numele Steaua București, despre care instanța a spus foarte clar că nu a fost și că nu este Steaua București. Și atunci de ce ne spune Ștucan că Iacob a jucat la Steaua București?!

Noi ce să mai înțelegem acum? Cumva are și Ștucan probleme psihice?

Luați adevărul de la Ștucan

Totuși, gura păcătosului adevăr grăiește. În articolul său, Ștucan a scris și un foarte mare adevăr:

”Dragi colegi, există în meseria asta o limită fină până la care putem merge cu subiectele. Da, știu, într-o zi de sâmbătă, în care traficul siteurilor e slab, o asemenea declarație poate salva ziua. În media de azi, presiunea cifrelor e uriașă, iar publicul consumă tot mai multe bizarerii.”

În încercarea sa penibilă de a se da un jurnalist superior, unul mai bun decât colegii lui, Ștucan nu a făcut altceva decât să spună adevărul despre presa românească. Haideți să analizăm paragraful:

1. Există o limită până la care băieții pot merge cu subiectele.

Afirmația poate părea ciudată, dacă o analizezi din punctul de vedere al unui jurnalist serios. Și asta deoarece un jurnalist serios nu are limite. Adevărul nu are limite. Adevărul trebuie spus așa cum e, nu cu limite. Nu poți spune jumătăți sau sferturi de adevăr, nu și dacă vrei să fii un jurnalist adevărat.

Limitele sunt pentru povești, pentru lucruri inventate și pentru minciuni. De ce? Pentru că, dacă treci de o anumită limită, atunci minciuna nu mai e credibilă.

2. Traficul e mai important decât adevărul

Un jurnalist adevărat ar fi verificat informația dată de Iacob. Ar fi trimis un mesaj către Barcelona și ar fi așteptat răspunsul. Problema e că ar fi trecut ceva timp până când acest răspuns ar fi venit înapoi. Exclusivitatea s-ar fi dus. Traficul n-ar mai fi fost același.

3. Presiunea cifrelor contează, nu adevărul

Vrei să fii jurnalist? Trebuie să produci bani. Nu contează știrea, contează ca știrea să producă bani.

4. Publicul consumă bizarerii

Cum am zis mai devreme, presa nu mai e presă. A devenit altceva. În loc să ne dea adevărul, ne dă bizarerii. Gsp scrie bizererii. Ați înțeles? Ați înțeles acum de ce ne tot repetă că FC Fcsb e Steaua, deși nu e? Ați înțeles acum de ce ne dau atâtea minciuni?

Indiferent de situația în care se află Victoraș Iacob, cuvintele lui au demonstrat în ce situație jalnică se află presa română. Decență? Voi îndemnați la decență? Voi nu știți ce înseamnă acest cuvânt.

Iar mâine presa o să se întoarcă la aceleași minciuni. Sunt fericiți acum. Le-au zis celor care îi urmăresc că Iacob are probleme psihice. Au scăpat de vină și au demonstrat și că sunt mai buni ca noi. În mintea lor, ei sunt decenți, ei nu sunt vinovați că publică minciuni. Vinovați sunt doar cei care citesc minciunile lor.