Ziua in care Steaua a pacalit Rapidul

Sambata, 14 octombrie, Steaua va face deplasarea in Giulesti, pentru a juca impotriva Academiei Rapid, echipa care isi doreste sa fie Rapid Bucuresti. Cum adversarul nostru este sustinut de suporterii fostei echipe a Cailor Ferate Romane, e bine sa ne amintim de unul dintre meciurile frumoase din cele doua rivale bucurestene. E vorba de un meci care a avut loc pe 1 aprilie, in 1998, un meci in care Steaua a pacalit Rapidul si i-a furat titlul.

Datorita rivalitatii dintre suporteri, meciul Rapid – Steaua, 1-1, din primavara lui ’98, s-a transformat intr-o legenda ros-albastra, chiar daca nu a fost o victorie la scor, precum acel 5-0, cu Dinamo, tot din ’98 sau alte meciuri importante. A fost meciul care le-a demonstrat tuturor ca fotbalul romanesc are un singur rege, Steaua Bucuresti, toate celelalte echipe fiind doar vasalele sale.

Cum a inceput totul

De obicei, un derby Rapid – Steaua este programat in weekend, pentru a putea fi urmarit de cat mai multi oameni. Insa frumoasa zi de 1 aprilie a cazut, in anul 1998, intr-o miercuri. Si nu seara, dupa serviciu, ci dupa-masa, in timp ce cei mai multi romani inca mai numarau secundele pana la finalul programului.

Cu toate acestea, stadionul Valentin Stanescu, din Giulesti, a fost plin. Insa, cand spun plin, nu ma refer la un stadion plin din zilele noastre, cand vezi macar cateva randuri libere. Nu, Giulestiul a fost atunci arhiplin, cu oamenii stand ca sardinele in tribune si privitori chiar si in zona din jurul terenului. Era o ramasita a intalnirilor din perioada comunista, cand stadioanele erau intotdeauna pline pana la refuz.



O armata de stelisti a facut atunci deplasarea. Iar in fruntea armatei invadatoare era Jan Pavel. Acestia au fost escortati in Giulesti de jandarmi pe jos, in masini, cu caini sau calare, cu elicoptere survoland deasupra capetelor lor. Atunci a si luat nastere faimoasa zicala a acelui sef de jandarmerie, „fara m**e, ca intram in dumneavoastra”.

Odata ajunsi la stadion, stelistii au intrat in peluza lor, iar razboiul dintre galerii a pornit. Bannere, steaguri, fumigene, cantece si chiar si famosul „m**e”, interzis cu doar cateva zeci de minute inainte de, indraznesc sa zic, la fel de faimosul jandarm. Insa singurii care au intrat atunci undeva au fost fotbalistii, pe teren.

La startul partidei, stadionul Giulesti era plin pana la refuz, iar acei suporteri care nu au prins atunci bilete au luat loc pe acoperisurile blocurilor din zona.

Nimeni nu a vrut sa rateze acel meci, nici chiar politicienii. Radu Vasile, primul ministru de atunci, a facut o pauza de la sedinte si problemele tarii. Alti politicieni s-au dus chiar la stadion, loja lui Copos fiind plina de oameni precum Petre Roman sau Crin Antonescu. Tara ardea, e adevarat. Dar pasiunea unui suporter arde oricand mai tare.

Rapid – Steaua, 1-1

Trebuie spus ca, in teren, s-au intalnit atunci doua echipe senzationale. Daca Romania ar avea astazi 22 de jucatori ca cei de atunci, nu ne-am mai face griji cu calificari, selectioneri sau scandaluri la FRF. Insa acelea au fost alte vremuri, apusul fotbalului frumos din Romania.

Cei mai in varsta isi amintesc ca 1998 era anul 5-3-2-ului. Aceasta era tactica preferata de antrenorii de atunci. Trei fundasi centrali, doi fundasi laterali care trebuiau sa are benzile terenului, trei mijlocasi centrali obligati sa faca ambele faze si doi atacanti. Obligatoriu doi atacanti. Fotbalul defensiv incepea sa se impuna in Europa, insa oamenii inca mai voiau sa vada goluri.

Rapid:

Lobont – Bolohan(Axinciuc, ’66), Iencsi, Stanciu, Dulca, Nanu – Marinescu, Rednic, Iftodi – Pancu  (Maier, ’55), Sumudica (Tartau, ’84)

Antrenor: Mircea Lucescu

Steaua: 

Ritli – Reghecampf, Adi Matei, Rachita, Rotariu, Dennis Serban – Linkar, Militaru (Ciocoiu, ’85), Catalin Munteanu (Cornateanu, ’80) – Lacatus, Danciulescu(Miu, ’89)

Antrenor: Mihai Stoichita



Meciul a inceput cum nu se putea mai bine pentru Rapid. Oamenii lui Lucescu au deschis scorul chiar din minutul 10. Iftodi a executat un corner de pe partea stanga, mingea a ajuns la Marinescu, acesta s-a intaltat si a deviat-o cu capul la coltul scurt. Era 1-0 pentru Rapid, iar Giulestenii se bucurau de parca golul le daruise titlul de campioana a Romaniei.

Trebuie spus ca diferenta dintre cele doua echipe era atunci doar de doua puncte. Daca invingea in Giulesti, Rapidul trecea pe primul loc. Pentru ei, acela ar fi fost al doilea titlu de campioana din intreaga lor istorie.

Steaua venea insa dupa cinci titluri consecutive si ii mai era foame de macar unul singur. A urmat, asadar, un razboi adevarat, cu ocazii de ambele parti. Insa combinatiile, pasele lungi sau driblingurile lui Linkar si Dennis Serban au pierdut prim-planul in favoarea pumnilor, tragerilor si intrarilor de „portocaliu”. La razboi, nu exista loc de fineturi.

Iar publicul din tribune a apreciat razboiul din teren, incurajandu-l printr-un spectacol exceptional. Acel spectacol l-a facut pe „nebunul” Rica Raducanu sa spuna razand ca „imi pare rau ca nu pot sa joc si eu”.

Galeria Stelei a fost, ca intotdeauna, in top. In ciuda rezultatului de pe tabela, baietii au incurajat echipa fara oprire, munca lor fiind rasplatita in minutul 89 si 30 de secunde.

Linkar a dat o pasa lunga pentru Rotariu, care a inaintat pe stanga si a centrat din apropierea careului rapidist. Mingea a zburat, a trecut de Lacatus, prezent la coltul scurt, si a ajuns pana la Ciocoiu, la coltul lung. Fostul nostru numar 9 s-a intins, a lovit mingea cu tibia si a trimis-o in poarta lui Lobont. Mingea si portarul au ramas acolo, nemiscati, secunde bune, in timp ce stelistii s-au repezit sa la galerie, pentru a sarbatori cu fanii.

Meciul s-a incheiat cu suporterii stelisti cantand „Cu Steaua pana la moarte!”, in timp ce rapidistii erau cu totii pierduti, cu capetele placate si lacrimi in ochi.

E adevarat ca soarta acelui sezon a fost decisa in ultima etapa, cand Rapidul a facut egal la Craiova, in timp ce noi am invins Gloria Bistrita, cu 5-2. Am terminat campionatul pe primul loc, cu 80 de puncte, cu giulestenii pe 2, cu 78 de puncte. Dar meciul care le-a interzis oamenilor lui Lucescu accesul la titlul de campioana nu a fost cel de la Craiova, ci cel de pe 1 aprilie. Steaua i-a pacalit atunci, facandu-i sa creada ca pot castiga ceva ce apartine de drept doar ros-albastrilor. La sfarsit, insa, am ras doar noi.